Exista orase fermecatoare in Europa, de care a auzit toata lumea, si pe care multi dintre voi le-ati vizitat. Ca o fi Budapesta, Paris, Barcelona, Roma sau Praga nu conteaza, milioane de turisti din toate colturile lumii le viziteaza, le pozeaza si pleaca incantati. Printre ei, mii sau zeci de mii sau, poate, chiar sute de mii de romani. Dar, in toata Europa asta mare, am plecat incantat din doua orase, care sunt aproape necunoscute in Romania, dar, credeti-ma, le pot pune pe aceeasi lista cu cele mentionate mai sus. E vorba de Talinn, capitala Estoniei, si de Tbilisi, fermecatoarea capitala a Georgiei. Stiu, nu sunt zboruri directe, dar biletul de avion spre Tbilisi costa cam cat e un zbor spre Praga (adica un pic peste 200 de euro, daca il cumperi din timp), iar preturile georgiene sunt mult, mult sub cele cehesti. Si este un oras superb.
Am ajuns la Tbilisi acum 5 ani, in 2010. Pe vremea aceea, lucram la Kiev si ma jucam pe harta fostei URSS ca la darts: unde sa ma mai duc si ce sa mai vad. Si, la un moment dat, eram intr-un restaurant georgian, la doi pasi de adresa unde locuiam, si m-am gandit:ce-ar fi sa ma duc in Georgia? Prea era mancarea buna! A doua zi, am sunat la agentia de turism ucraineana, de unde mai faceam rost de bilete de avion (pe atunci, in ex-URSS, era mai ieftin sa iei de la o agentie locala decat on-line), si am aflat ca un Kiev – Tbilisi – Kiev era sub 100 de dolari. Foarte tare. Si m-am dus. Din pacate, era sfarsit de aprilie si am prins o vreme groaznic de ploioasa (intr-o saptamana, am avut doar o zi si jumatate de zile insorite) si nu pot sa zic ca m-am bucurat prea mult de Georgia. Tbilisi insa mi-a placut mult. Avea un centru vechi care era teribil de darapanat, dar avea aerul centrului vechi bucurestean de pe la inceputul anilor 2000, orasul se expunea pe dealuri, iar deasupra centrului trona o cetate ruinata. Biserici pe varf de dealuri ca niste ostasi, dar si noile cladiri construite de un pic megalomanul presedinte Sakashvili (care a ctitorit un imens palat prezidential, o megacatedrala, un soi de catedrala a mantuirii neamului georgian si un pod modern, poreclit de bastinasii hatri “Always”… si chiar ca seamana cu un Always). Potential exista, dar parca ar mai fi trebuit un pic de renovare, un pic de lumina, un pic de asfalt.
Am revenit in Tbilisi la inceput de septembrie, dupa vreo zece zile de Armenia. Dupa vreo cinci-sase ore cu marshrutka, care m-a lasat la gura unei statii de metrou. Din viteza, remarcasem schimbari. Sosele foarte bune, niste blocuri vanjoase construite de ceva firme chinezesti in suburbii, cum vii dinspre Erevan (nici nu trebuia sa vad panourile cu constructorii, se vedeau de la o posta ca sunt chinezesti, seamana cu blocurile alea noi si pustii, construite cu zecile de mii in Beijing, Shanghai, Guangzhou, cred ca astia fac economie la arhitecti – oamenii proiecteaza un bloc, iar constructorii multiplica de sute de ori acelasi plan). Am sarit intr-un taxi si am ajuns la hotel, construit intr-un soi de patio a la Georgia, o curte mare inconjurata de cladiri in diverse stadii de darapanare. Hotelul Hirmas insa era modern, camerele – dragute, iar receptionerele vorbeau engleza, dar megaplictisite.
Cum am luat-o insa pe bulevardul mare, s-a schimbat filmul. Eram pe Champs Elysees. Nu, pe Passeig del Gracia. Bulevardul asta, numit Davit Agmashenebeli (si care nici macar nu e bulevardul central din Tbilisi), era flancat de cladiri absolut superbe si renovate la milimetru… palat dupa palat, vila dupa vila, cu magazine chic la parter. Wow… Ce mult s-a schimbat Tbilisi. M-am bagat in metrou la statia Marjanishvili (evident, am ales hotel langa statia de metrou, faci cam 10 minute maximum), unde nu s-au schimbat prea multe. Tot stilul ala comunist, dar aristocratic, amintindu-mi de statiile de metrou din Moscova sau din Kiev. Am iesit la lumina in Piata Libertatii, pe vremuri Piata Lenin, cu statuia marelui revolutionar de rigoare. Dupa caderea regimului sovietic, Lenin a fost dat la topit, in locul lui aparand o statuie aurita a Sfantului Gheorghe omorand, evident, balaurul. Sf. Gheorghe este protectorul si simbolul Georgiei. De ce ? Georgia… Sf. Gheorghe. Apropiere de nume, deloc intamplatoare :).
De aici, din Freedom Square, incepe orasul vechi. In 2010, doar o mica parte din el fusese refacuta. Acum, am observat un progres sesizabil. O iau pe strazi pietonale, pline de baruri si de restaurante, care ar face fala multor capitale europene. Tbilisi, desi are o varsta multimilenara, a fost distrus aproape complet in 1795, de iranieni. In 1801, Tbilisi avea sa fie ferm ocupat de rusi, de care au scapat de-abia in 1991. Asa ca in centrul Tbilisi sunt doua stiluri diferite – un stil de case amintind de arhitectura tipic balcanica, cum gasesti si la noi in centrul vechi sau in orase istorice cum ar fi Prizren, Veliko Trnovo sau Ohrid, dar si bulevarde balsoi construite de rusi, cu scopul de a epata si de a domina. Principalul bulevard din Tbilisi, bulevardul Rustavelli, pe care se afla Parlamentul, muzee si alte palate impunatoare, sunt mostenire rusa. Sub dealul pe care se afla citadela Narikala este mostenire georgiano-persana-turca.
Am luat-o la pas prin Old Tbilisi. Din pacate, doar o parte din el este pietonal (sper ca, in cativa ani, cand lucrarile se vor termina, va fi facut pietonal in intregime) si mai sunt multe lucruri de pus la punct. Dar, mai ales pe deal, au rasarit niste cladiri superbe, luminate feeric, care gazduiesc hoteluri, hosteluri, restaurante si baruri cool. Cu cat urc mai mult dealul, pe care se catara cladirile vechiului Tbilisi, orasul se desfasoara incet, incet. Ce frumoase sunt orasele astea, care se catara pe dealuri si poti sa le savurezi panorama!
Fata de 2010, peste Old Tbilisi a aparut si un teleferic, care leaga zona de dincolo de rau de citadela Narikala. Acum cinci ani, ghidurile avertizau sa nu te plimbi in zona Narikala, unde se afla si o statuie martiala a Mamei Georgia, pentru ca poti sa fii atacat (era singura zona nesigura intr-un oras sigur, cum e Tbilisi). Acum, situatia s-a terminat. Zona e plina cu turisti si au inceput sa apara, incet-incet, si magazinele pentru turisti. Acum mobile, dar, iata, e o terasa unde poti bea un vin georgian si poti admira orasul.
Si daca vorbesc despre panorame, exista mai multe locuri in oras unde poti sa stai la un pahar de vin si sa admiri cum soarele apune si apoi se aprind luminile orasului. Unul dintre ele este hotelul Tiflis Palace, la doi pasi de baile de sulf. Daca ajungeti in Tbilisi, va recomand sa va duceti acolo si sa va lasati “prinsi” de apusul de soare.
Varietatea orasului este insa mult mai mare. Dupa zona ruseasca si cea georgiana, parca un pic ascunsa de deal se afla zona musulmana, mostenire a perioadei ocupatiei persane (dar si turcesti). Dupa ce treci de coltul unde este adulat (interesant, desigur) decedatul presedinte al Azerbaijanului, Heydar Aliev (Georgia e la cutite cu Rusia, asa ca e obligata sa mai pupe din cand in cand Azerbaijanul invecinat ca sa le dea petrol si gaze), descoperi baile subterane cu sulf care au facut din Tbilisi o destinatie balneara de cateva secole. Dumas si Pushkin au trecut pe aici si au depus marturie cat de faine sunt baile din Tbilisi (marturiile lor nu le gasiti insa pe Tripadvisor), dar, sincer, mirosul de sulf nu m-a atras… in schimb, m-a atras frumoasa moschee dominand cartierul musulman (ma rog, nu prea mai locuiesc musulmani aici, dar nu conteaza) si, mai ales, cascada care atrage numerosi nuntasi sa se pozeze aici.
Sincer, as scrie mult mai mult despre Tbilisi, dar vreau sa las loc pentru poze. Doar sa spun din nou si o voi spune din nou – este pacat ca nu ajung cati turisti merita orasul asta. Cand am fost in Tbilisi, erau peste 6.000 de scotieni veniti pentru meciul de fotbal Georgia – Scotia, din preliminariile campionatului european de fotbal Euro 2016, iar acestia erau surprinsi de cat de fain e orasul asta… Cum ziceam, puteti gasi bilete de avion la 200 si un pic de euro, daca le luati din timp. Adica, aproximativ cat costa un zbor la Praga, sa zicem. Dar, in rest, Georgia este mult mai ieftina… si este cu adevarat superba.
Imagini Tbilisi
Piata Libertatii si statuia Sfantului Gheorghe, Acum 25 ani, aici domnea Lenin
Parlamentul Georgiei.. O cladire sovietica inauntru careia se practica democratia
O cladire oarecare pe un bulevard oarecare. Tbilisi surprinde la fiecare pas
Una din zonele de baruri din orasul vechi
Prin centru…
spre deosebire de bisericile armenesti, cele georgiene sunt pictate in interior
Cladirile refacute ale centrului vechi. Un deliciu
V-am zis ca Tbilisi era plin de scotieni 🙂
Mama Georgie cu sabia si pocalul de vin in mana. Ospitaliera pentru prieteni, neiertatoare pentru vrajmasi
Noul teleferic din Tbilisi
Un oras construit intr-o zona deluroasa are panorame faine
Centrul vechi
Canionul din Tbilisi
Tot centrul vechi cu fortareata Narikala deasupra
Baile de sulf – mostenirea arhitecturala musulmana a capitalei Georgiei
Acest case la buza dealului
Cascada … loc favorit de plimbare (pana acum cativa ani, aici era un soi de groapa de gunoi)
Moscheea din Tbilisi
Moscheea jos, biserica, sus. Georgia este totusi o tara ortodoxa
Apus de soare in cartierul musulman
Un pic de megalomanie nu poti sa nu ai in spatiul ex-sovietic, Palatul prezidential construit de Sakashvili
Stralucind noaptea
Si un alta constructie gigantica din ultimii ani – Catedrala Sameba (Sfanta Treime), un soi de Catedrala Mantuirii Neamului Georgian
Podul Pacii, poreclit de localnici „Podul Always” cu aripioare, desigur
By night
Si cam asa straluceste centrul orasului Tbilisi by night
Niste amintiri minunate in acest oras al panoramelor
Un bar de neuitat
Si Tbilisi are metro 🙂
Da, intr-adevar, Georgia este si printre preferatele mele. Oameni pur si simplu extraordinari si peisaje splendide. E singurul loc din lume (am mers pe trei continente) unde daca nu ai bani, taxiul sau maxi taxi-ul te duce gratuit. Sper sa mai ajung acolo macar o data in viata…
Si cat de faina e chacha!!!! Eee…
Chacha …. hmmmmm
parca au fost ceva inundatii nu demult… stii ceva mai multe?
Au fost, au trecut. Am fost dupa inundatii si nu era nici o urma.
Salutări,
Prețurile la ce nivel sunt? Poți să dai un exemplu?
Mulțumesc
Sunt ceva mai mici ca la noi. Nu mai imi aduc aminte, dar erau o idee sub noi.