Prin cheile Atlasului

Daca ajungi cu masina inchiriata dincolo de Atlas, la Ouarzazate, in principiu ai doua directii prioritare. Una este sa o iei spre Sud-Est spre desertul nisipos, acela cum apare Sahara in filme, cu dune cat casa (destinatia finala este M’Hamid, unde se termina drumul), iar cea de-a doua ruta o ia spre Est, cochetand cu muntii Atlas. In 1999, am mers intr-o zi spre M’Hamid si in cealalta zi spre Gorges de Dades. De data asta, am avut la dispozitie o singura zi, asa ca dupa ce am studiat atent ce si cum, am decis ca optiunea cea mai interesanta este spre Gorges… sau „chei”, mai pe romaneste.

Am iesit din Ouarzazate intr-o dimineata lenesa de duminica. Din pacate, dupa aproape o saptamana de soare stralucitor, vremea nu arata bine – nor, nor negru si apasator. Am avut noroc ca in afara de niste stropi suparati si chiar de un pui de grindina spre sfarsitul zilei, cel putin nu a plouat.

Soselele in Maroc sunt bune, iar cum treci la sud de Atlas nici nu sunt prea populate. Asa ca poti sa apesi pe accelerator, evident intr-o limita decenta si sa si admiri exoticele sate berbere. Obisnuit din Romania, unde casele chiar si din acelasi sat nu prea seamana unele cu altele, Marocul te surprinde prin conformitatea arhitecturala. In departare, imi zambeste luciul unui lac. Suntem in desert, de unde atata apa, o fi Fata Morgana? Arunc un ochi pe harta si descopar ca nu e Fata Morgana, e chiar un lac, unul destul de mare, unde se strang apele Atlasului.

Primul popas planuit ar trebui sa fie la Skoura. Aici, Lonely Planet spune ca ar fi un kasbah celebru care s-ar fi aflat pe bancnota de 50 de dirhami. Onoare pe care nu a primit-o nici macar marele kasbah din Ouarzazate. Din pacate, desi bantuim pe strazile colbuite ale acestei comune ceva mai mari si dupa ce intreb pe cineva, nu descopar decat numeroase pensiuni, toate construite in stilul traditional al kasbahurilor. Intersectiile comunei sunt pline de indicatoare spre diferite kasbahuri, dovada ca Skoura este o atractie turistica indiscutabila, dar nu si spre THE Kasbah. In fine, ma multumesc cu toate aceste case-citadela, multe de-a dreptul spectaculoase. Dar drumul e lung, asa ca renunt… ne asteapta alte locuri frumoase.

Nu-mi mai aduc aminte prea multe de data trecuta. Doar un apus minunat in drumul spre Ouarzazate, cate ceva din Gorges de Dades si, mai ales, intrarea in orasul Boumalne, catarat pe niste dealuri pitoresti. In rest, parca am rulat prin pustiu, zeci si zeci de kilometri. Probabil, confund cu celalalt drum spre M’Hamid via Zagora, ca nu dupa mult timp de la Skoura incepem sa traversam un sat care nu se mai termina. De fapt, nu e un sat, ci mai bine de o duzina, doar indicatoarele spunandu-ne ca tocmai am intrat in alt sat… iar casele sunt lipite una de alta, intr-o insiruire de ziduri… multe, traditionale, ceea ce face drumul de-a dreptul placut.

In fine, ajung si la intersectia de la Boumalne… de aici, inca vreo 20 km si ajungem in Gorges de Dades. Dar mi-am propus sa ajungem si la Gorges de Todgha (sau Todra, cum le stiam eu), ceva mai incolo, inca vreo 70 km. Asa ca continui prin desertul pietros, din ce in ce mai arid, dar in continuare fara pic de nisip. Ajungem intr-un final si in oraselul Todgha – la fel de curat, la fel de bine intretinut… nu stiu, marocanii astia, mai ales cei de la sud de Atlas, mi se par foarte gospodari.

Drumul spre Gorges urca undeva pe dealurile care domina localitatea Tinghir… desi sunt doar 11 km, e musai sa oprim aproape la fiecare 500 de metri – panorame superbe, sate vechi din chirpici, unele abandonate, kasbahuri si campia care se asterne cuminte la picioarele Atlasului. Evident, fiecare stop panoramic este semnalizat de berberii care incearca sa vanda tot soiul de suvenire.

In fine, dupa ce am strabatut un sat plin-ochi de restaurante si pensiuni (se pare ca si marocanilor le plac aceste locuri, care sunt full vara… in zona este mult mai racoare si multi se refugiaza macar in weekend in briza muntilor Atlas), platesc 5 dirhami bilet de intrare in Gorges si nici nu fac vreo 100 de metri, ca imediat imi caut un loc de parcare… ziduri impresionante, sa tot aiba mai bine de 100 – 200 de metri, strang o vale repede… Sunt destui turisti, dar numarul lor nu e agasant si toti isi intind gaturile pentru a vedea aceste culmi superbe.

Exista si circuite de trekking – cel scurt e de trei ore, cel lung e de opt ore, dar, din pacate, nu prea avem timp. Daca am fi dormit prin zona, poate… asa ca dupa ce strabatem stransoarea cheilor Todgha, mai rulam cativa kilometri printre munti. Obisnuiti cu muntii plini de brazi si verdeata, Atlasul este exotic si, desi arid, e atragator… exact neobisnuitul te atrage. Iar in loc de brazi, din loc in loc, apar palmierii! Tot in zona, exista cativa pereti care atrag cataratorii, dar e totusi noiembrie, nu suntem in sezon si numarul lor este redus.

La intoarcere, decidem sa ne oprim undeva in satul de langa Gorges, pentru a manca. Si parchez in fata primului restaurant. Arata chiar fain, are o fatada interesanta si, in plus, mese si pe acoperis. Iar privelistea, desi intunecata de nor, merita din plin. Patronul, care vorbeste bine engleza si e tipul acela arab care ar sta si in cap daca clientul vrea, e plin de zambete. Ne intreaba daca am oprit pentru ca l-am gasit pe Internet. Nu, pur si simplu am vazut un restaurant si am oprit. Se mira si ne declara plin de mandrie ca este cel mai bine cotat restaurant din Gorges de pe Tripadvisor. Da, se numeste Le Petite Gorge si chiar e nr. 1 din 12 restaurante listate pe Tripadvisor. Mancarea e buna, un pic mai scumpa decat ma asteptam, dar pretul e OK. Are niste meniuri de poti alege din vreo 20 de combinatii. Si, fiind singurii clienti, bucatarul e chiar Speedy al-Gonzales si mancarea vine in mare viteza. Il intrebam de unde stie engleza. Lucreaza de la 16 ani si numai in restaurante, hoteluri si alte locuri unde a avut de-a face cu turisti. A invatat de la munca, nu de la scoala. Dupa ani si ani, s-a intors acasa (e din sat, ne arata chiar directia satului vechi, din chirpici) si si-a deschis un restaurant aici. Ii este bine, e acasa, face si bani, face si mancare buna si e si numarul 1 in Tripadvisor !

Pe drumul spre casa, ma gandesc daca sa o mai fac dreapta sau nu spre Gorges de Dades. Stiu, la intoarcere ne va prinde noaptea si urasc sa conduc pe noapte, ma rog, nici pe zi nu imi place, dar zau ca ar fi pacat sa fim asa de aproape de Gorges de Dades si sa nu le vedem. Asa ca, la intersectie, o fac la dreapta si o tai spre Gorges de Dades. Desi mi-a placut rau drumul spre Gorges de Todhga, zau ca Dades il bate… sate pline cu cladiri vechi, drumuri incolacite, serpentine, peisaje de vis. Soarele e la apus si prinde niste „gauri” in plafonul de nori. Da, e de vis, arata superb… Imi aduc aminte de kasbahul ruinat catarat pe o stanca, un soi de castel Bran al Dades-ului, dar si de peretii aceia slefuiti de vant care arata ca de ceara care se prelinge. In fine, dupa vreo 30 km intram in Gorges de Dades… Doamne, ce s-a schimbat in ultimii 16 ani! In 1999, aici era mai nimic, doar niste pajisti pline cu picnicari si nu puteai urca pe munte decat daca aveai 4×4. Acum, hotel dupa hotel (toate, in stil traditional de kasbah), restaurante, supermarketuri. Este o statiune montana in toata regula. Iar soseaua impecabil asfaltata serpuieste in sus, spre inaltimile Gorges-ului. Nu am avut timp sa ma catar pe Todgha, acum e momentul sa prindem apusul pe varful Cheilor Dadesului… Vremea e insa potrivnica… daca pe vale ploua, aici, pe culmi, bate cu grindina, e vant, dar soarele care se reflecta dintr-o stanca intr-alta creeaza o imagine unica… Opresc langa hotelul cocotat sus, pe creasta… Doamne, ce priveliste de aici in jos, spre Sahara, dar si in sus, spre Atlas! Aici trebuie sa revin odata… Si nu pe fuga, si odata cand va fi soare si cald!

Drumul spre Ouarzazate nu a fost prea placut. Am condus noaptea prin sate, dar satenii marocani sunt foarte cuminti, toti mergeau doar pe trotuare… ma rog, trotuare nu existau, mai degraba pe marginea drumului, unul nu statea aiurea pe sosea. Am condus in cea mai mare parte in spatele unei masini, si asa eram obosit, asa ca preferam sa fiu „condus” de altcineva. Am ajuns fara probleme in Ouarzazate, dupa o zi lunga… dar plina de frumusete.

Peste tot, gasesti kasbahuri

Soseaua prin Atlas

Satele din Sahara sunt cu adevarat pitoresti

Si alte ruine de kasbah

Vechiul Tinghir

Si noul Tinghir 🙂

Vechiul kasbah din Tinghir

Daca vezi pe cineva vanzand suveniruri, atunci sigur ai parte de o panorama faina

Satul de dinainte de Gorges s-a transformat in resort 🙂

Intrarea in Gorges de Todgha

Cam asa arata … impresionat 🙂

Cu Sandero prin desert 🙂

Un pic de apa… aduce un pic de vegetatie

Cealalta intrare in Gorges

Inca o oaza

Restaurantul Le Petit Gorge

Si omniprezentul ceai de menta 🙂

Incet, incet, se insenineaza

Iar apusul e incredibil

Zici ca se preling…

Inca un kasbah … wow

Gorges de Dades

Si evident si pe aici, e plin de hoteluri in stil traditional