Stiu, stiu, mai aveam o restanta la serialul de Tibet… partea cu sfaturi logistice, ponturi si alte informatii. Si iata ca ma execut… articolul care sa va dea informatiile practice… Deci, sa trec la treaba.

Cand sa mergi in Tibet

Cel mai bine este primavara si toamna. Iarna e frig, iar vara este sezonul ploios si, in plus, sezonul cand asupra Tibetului se revarsa milioane de turisti chinezi in vacanta. Am fost de doua ori – in aprilie si la inceput de octombrie. De departe, inceputul de octombrie a fost cel mai placut. Soare, cald (mai ales la altitudinile “joase” de 4.000 de metri de la Lhasa sau Shigatse, am putut sta in tricou fara nicio problema). Nici aprilie nu a fost rau, dar nu era chiar de tricou, iar dupa ora 4 veneau norii.

Calatoritul prin agentie sau independent

Raspunsul este simplu. In Tibet, nu poti sa intri decat printr-o agentie de turism si punctum. Daca ati mai citit despre calatorit independent, asta, probabil, se intampla intr-o alta epoca, cel care povestea era cetatean chinez (sau din Hong Kong) sau dispunea de naframa lui Rumburak, care il facea nevazut. Tibetul este o tara ocupata, iar prezenta strainilor (ca si a tibetanilor, de altfel) este extrem de reglementata. Daca ati fost vreodata in China si ati mers pe unde ati vrut fara vreo bataie de cap, sa stiti ca Tibetul nu e China, ci, mai degraba, regimul de ocupatie aduce cu cel din Coreea de Nord.

Deci, pentru a intra in Tibet este obligatoriu sa primesti o invitatie de la o agentie de turism din Tibet. Prin intermediul ei, poti obtine viza de Tibet (sau, mai oficial vorbind, Tibet Travel Permit de la Tibet Tourism Board), iar aceasta se obtine doar printr-o agentie de turism. Planifica totul cu cel putin 1,5 – 2 luni inainte de a merge spre Tibet si nu fii sigur ca vei intra, de fapt, in Tibet… Tibet Tourism Board anuleaza peste noapte permisele, pot aparea perioade in care pur si simplu sa nu le emita (in perioadele in care ei simt ca pot aparea revolte ale tibetanilor) sau daca tovarasul prim-secretar s-a trezit prost dispus. Atentie, pentru alte zone din Tibet (cum ar fi vizita la Everest Base Camp sau muntele Kailash) iti trebuie alte autorizatii care, evident, nu pot fi luate din Lhasa.

Viza de Tibet

Tibet Travel Permit este o hartie scrisa in chineza in care apar numele grupului tau (poti fi si singur), ghid, agentie de turism si, cel mai important, itinerariul (si hotelurile in care vei sta). Sa stie de unde sa te salte, in caz de ceva. Atentie – daca esti pe aceeasi hartie cu alti excursionisti, toti trebuie sa urmati acelasi itinerariu… “you don’t leave men behind”. Ti-e rau, ti-e bine, trebuie sa urmezi itinerariul cu sfintenie.

Daca vii din China, ai nevoie de viza chineza + TTP. Daca vii din Nepal, nu e nevoie de viza chineza (decat daca mergi mai departe din Tibet, in China), iar daca o ai in pasaport, ti-o vor anula. Vei primi doar hartie cu viza de Tibet (viza colectiva).

Din nou, viza de Tibet, dar si toata colectia de autorizatii si hartii vor fi obtinute de agentia de turism, dar trebuie sa te apuci de ele cu mult timp in avans. Si sa nu iti schimbi itinerariul peste noapte, mai ales daca vrei la Everest sau Kailash.

Cum ajungi in Tibet

Cu avionul

In Tibet, nu aterizeaza decat avioane din Nepal si China. Din China, se poate zbura din Chengdu, Xi’an, Beijing, Guangzhou, Shanghai si din alte orase, iar din Nepal, exista curse operate de Air China si Sichuan Airlines din Kathmandu. Nu vei putea urca in avion, daca nu ai viza de Tibet in regula. Daca zbori din Kathmandu, sa stai pe partea stanga a avionului (si la retur, pe ruta Lhasa – Kathmandu pe partea dreapta) daca vrei sa vezi Everestul.

Cu trenul

Poti sa iei trenul din diverse puncte din China, facand mai multe zile pe faimoasa cale ferata tibetana. Din nou, trebuie sa ai viza de Tibet, pentru a te putea urca cu trenul.

Cu autobuzul

Exista un autobuz care merge de la Golmud la Lhasa, dar este neclar daca strainii il pot lua. Cel mai probabil, nu.

Cum calatoresti prin Tibet

In conformitate cu ordinele chinezesti, nu poti vizita Tibetul decat insotit de un ghid, un sofer si cu un vehicul inchiriat. Cat timp te afli in orase (Lhasa, Shigatse sau Gyantse), poti sa mergi singur pe jos sau sa folosesti mijloace de transport in comun. Intre orase, e musai sa ai o masina inchiriata cu sofer si ghid. In caz ca este un grup mai mare care are nevoie de un microbuz sau autocar, trebuie sa ai si un militian la bord. Bancurile cu militieni pot fi povestite doar in romana, nu si in chineza J.

Cazare

Exista o lista destul de mare de hoteluri care pot gazdui straini. Paleta variaza de la hosteluri pentru backpackeri pana la hoteluri de 5 stele (doar in Lhasa, evident). Cam toate agentiile de turism iti pot rezerva ce hoteluri vrei. In general, nu poti rezerva on-line hoteluri tibetane si nici nu prea au site-uri.

Eu am stat acum la urmatoarele hoteluri:

Hotel Dhod-Gu Lhasa – am vrut sa stau aici fiindca tot aici am ajuns si in 2007. Se afla excelent plasat, in cartierul tibetan Barkhor, la doi pasi de principala manastire Jokhang si la vreo 20 de minute de mers pe jos de imensa piata din fata Potalei. Hotelul este foarte colorat (poate, unii l-ar denumi kitsch, dar orice la est de Istanbul este atunci kitsch), cu mobila traditionala tibetana si cu angajati zambitori. Este un hotel detinut de nepalezi si este preferat de grupurile straine. Nu am vazut niciun chinez in hotel.

Hotel Manasarovar Shigatse – hotelul chinezesc tipic… mare, cu o sala de mese imensa, camere spatioase, geamuri nu foarte transparente, dar foarte confortabil. Noi am vrut sa plecam din loc la 4 dimineata, sa ajungem cat mai devreme la Everest, asa ca hotelul ne-a aranjat bufetul de mic dejun inca la 3 dimineata! Au un mic magazin la parter, de unde puteti cumpara sprayuri cu aer comprimat pentru rau de altitudine (presupun ca au rolul unei frectii la picior de lemn, dar functioneaza mai degraba psihologic). Nu e la strada, mai intai intri intr-o curte interioara, dar incearca sa eviti camerele apropiate de casa scarilor… exista niste “camere-club”, unde chinezii fumeaza si joaca carti pana la ore tarzii.

Cort in Everest Base Camp – Daca vrei sa ai experienta Everestului, trebuie sa dormi la corturile de la Everest Base Camp. Sunt deja 70 de corturi, dar si asa poti avea surpriza sa nu fie locuri in sezonul de varf. Sunt, in general, cam 8–10 paturi intr-un cort si o soba iti incropeste aerul in cursul serii arzand destul de rara balega de iac. In general, poti sa pui mana pe vreo 7–8 pleduri sa te invelesti, dar daca tii neaparat, poti sa vii si cu sacul tau de dormit. Vei primi de mancare atat seara, cat si dimineata, facuta chiar de gazda (care doarme, in general, in bucatarie).

Rau de inaltime

Lhasa e cam pe la 3.800 de metri, Shigatse pe la vreo 4.000, iar Everest Base Camp, la 5.200 de metri! Exista o sansa importanta sa ai rau de inaltime si, chiar daca nu ai, in mod sigur te vei simti stors de puteri cand ajungi in Tibet. Ia-o catinel, dar sa nu zaci in pat, trebuie sa te plimbi! Pentru raul de inaltime, poti lua un medicament de rau de inaltime numit Diamox. Il gasesti in Nepal in Thamel, prin farmacii si chiar prin supermarketuri (costa 1–2 dolari / 15 pastile), si mai rar in Romania, sub numele de Acetazolamida. Se ia de doua ori pe zi – dimineata si seara, iar cea mai neplacuta reactie este ca vei simti furnicaturi la degetele de la maini si de la picioare. In general, eu n-am luat decat doua-trei pastile si gata. Altii iau doar la nevoie, dar cel putin sa aveti la voi.

In cazuri de probleme extreme, e obligatoriu sa coborati cel putin 1.000 de metri in altitudine, pentru a evita complicatiile care pot fi fatale. Oricum, daca va stiti cu probleme la inima sau cap, sa va consulte obligatoriu un medic, inainte de a va aventura in Tibet.

Mancare

Vei gasi numeroase restaurante cu mancare tibetana, chineza, nepaleza si pseudo-europeana (un soi de pizza, niste spaghetti dubioase etc). Mancarea tipica tibetana sunt celebrele “momo”, un soi de tortellini, dar incercati macar o data si atoasa friptura de iac… pentru iubitorii de burgeri, exista chiar si yakburgers!

Internet in Tibet

Merge prost si este cenzurat de autoritatile chineze. Doar in China mai poti fenta un pic politia Internetului si sa intri pe site-uri interzise (Facebook, Twitter, Youtube, Google). Daca mergi in Tibet, nu te astepta sa-ti incarci pozele imediat sa ti le vada prietenii, asteapta sa iesi din China.

Bani / schimb valutar

Moneda Chinei este yuanul si trebuie folosit in toate tranzactiile (probabil, prin magazinele de suvenire vor accepta cu greu dolari). Exista cateva case de schimb valutar, dar nu prea multe, in schimb ATM-urile sunt destul de frecvente si poti scoate yuani de acolo la orice ora din zi sau din noapte.

Agentie pentru Tibet

In cazul meu, am fost prin Tibet cu ajutorul prietenului Raj din Nepal. In caz ca vreti sa mergeti in Tibet via Nepal, contactati-l aici.

Imagini Tibet

Sichuan Airlines efectueaza zboruri la Lhasa, atat din Chengdu, cat si din Kathmandu

Modernul aeroport din Lhasa

Soselele din Tibet sunt impecabile

Si o alta minune a ingineriei – trenul China – Lhasa – Shigatse. Din pacate, strainii nu pot merge pe traseul Lhasa – Shigatse

Hotel Dhod Gu – Lhasa

Lobby-ul foarte colorat al hotelului

Cam asa arata camera

Hotel Manasarovar din Shigatse… se intra intr-o curte interioara

Si aici e hotelul propriu-zis

Cam asa arata camerele

Mic dejun la 4 dimineata…

Everest Base Camp

Cam asa arata interiorul. Soba din centru se incalzeste cu balega de yak

Aer comprimat

Meniu tibetan

Ceva ciorbita calda nu pica rau

O alta specialitate tibetana – tsampa

Nici un restaurant tibetan fara termos !