Naadam

Am ales sa merg in Mongolia in iulie dintr-un singur motiv – sa prind Naadam, cel mai important festival al Mongoliei, adevaratele Jocuri Olimpice ale caror traditii se pierd in negura vremurilor. Prima mentionare documentara a Naadamului se gaseste in cartea de capatai a istoriografiei mongole, „Istoria secreta a mongolilor”, scrisa candva in secolul al XIII-lea. Naadam vine de la cuvantul „Nayadum”, care inseamna pur si simplu „Jocuri”, si este momentul in care cei mai destoinici mongoli se intrec in cele „trei jocuri ale barbatiei” – lupte, tir cu arcul si calarie. In ultimii ani, Naadam nu mai este exclusiv barbatesc, femeile fiind acceptate la competitiile de tir cu arcul si calarie, dar nu si la cele de lupte. Am vazut doamne intrecandu-se la tir cu arcul, dar nu m-am prins sa fi vazut vreo fetita la calarie, desi sub cascheta aceea si, fiind mai barbatoase, probabil ca au fost si destule fetite la cursa.

Naadam a fost finalul excursiei mele prin Mongolia si, practic, momentul culminant. Din cauza faptului ca mii de turisti mongoli, dar si straini vin pentru Naadam, nu am mai gasit loc de cazare in oras (sunt totusi putine hoteluri sau pensiuni in Ulaan Bataar), asa ca am petrecut ultimele nopti intr-un stil autentic mongol – intr-un ger in mijlocul naturii, dar nu foarte departe de capitala. Am preferat… hoteluri gasesc in toata lumea, dar sa dormi intr-un ger nu o poti face decat in locuri ca Mongolia si, poate, Tajikistan ori Kargazstan. Dimineata, cand m-am trezit in Parcul National Terelj, sincer mi-a parut rau ca nu am mai avut o zi aici. Chiar mi-as fi dorit sa mai stau o zi in Terelj, sa fac niste drumetii pe acesti munti extrem de pitoresti, care seamana izbitor cu cei de acasa. Dar asta e, nu intotdeauna ai tot timpul din lume, asa ca trebuie sa iti traiesti clipa si sa te bucuri de ea.

Ne-am urcat in microbuz (baietii cu 4×4 ne parasisera inca din Hustai, pe aici erau destule drumuri asfaltate) si am plecat spre capitala. Desi Ulaan Bataar e departe de a fi o capitala aglomerata, parca traficul mi se parea infernal… ce face Mongolia asta din om: daca vad doua furgoane unul langa altul, e deja trafic!

Cum ziceam, Naadamul este varianta mongola a Jocurilor Olimpice. Si ca orice Jocuri, e musai sa aiba parte de o deschidere cat mai spectaculoasa. E ca si cum in fiecare an se organizeaza niste mini Jocuri Olimpice. Am descoperit, cat timp eram in Mongolia, ca tarile din Asia Centrala au creat o competitie foarte faina, numite Jocurile Mondiale ale Nomazilor, care au loc din doi in doi ani in Cholpon-Ata, in muntii din Kargazstan. Prima editie a avut loc in 2014 si a fost incununata de succes, asa ca a fost repetata in acelasi loc in septembrie 2016, la doar doua luni de la excursia mea in Mongolia, la ea participand concurenti din 40 de tari (in clasamentul pe medalii, pe locul 1 a fost Kargazstan, urmat de Turkmenistan, iar pe locul al 3-lea, Kazahstanul). Se pare ca urmatoarea editie va fi in 2018 si sigur nu trebuie s-o ratez.

In fine, Naadamul este principalul eveniment al tarii si asta se vede (intamplator, cateva zile mai tarziu, Mongolia gazduia summitul Europa – Asia, la care participa si prim-ministrul roman Ciolos), asa ca tot ce insemna hotel era „fully booked” pentru inaltele delegatii europene si asiatice (o parte dintre ele venisera deja la Naadam). Dupa ce am lasat microbuzul intr-o parcare, am luat-o la pas spre micutul stadion unde avea loc deschiderea. Ca peste tot in tarile mai putin dezvoltate peste care a dat o bogatie de ultima ora, contrastele sunt mari – zonele publice arata ca balciurile din Romania anilor ’90, stadionul seamana cu cel din Chiajna, dar spectacolul a fost cu adevarat „world class”. Dar si balciurile au sarmul lor, chiar si cele retro, nu am regretat nicio secunda timpul petrecut la stadion.

Naadamul incepe cu un mare show care trece in revista istoria Mongoliei. Mii de calareti, soldati, dansatoare, arcasi, copii se intrec sa dea ce e mai bun din ei. De mult n-am mai vazut un astfel de spectacol, probabil de cand am asistat la incredibilul Arirang din Coreea de Nord. Dar acolo erai impresionat de magnitudine, aici, de arta si de faptul ca simteam ca oamenilor chiar le face placere ceea ce faceau.

Dupa ce a venit si a cuvantat presedintele imbracat traditional, am trecut in revista mileniile Mongoliei – perioada huna, perioada turcica, evident nu putea sa lipseasca Genghis Han, a venit perioada neagra a ocupatiei chineze (soldatii purtau niste masti destul de triste), pentru ca apoi sa vina eliberarea sovietica… un episod superhaios a fost aparitia unei rachete din plastic reprezentand zborul in spatiu al unui cosmonaut mongol, in cadrul proiectului sovietic care a invitat cosmonauti din toate tarile „fratesti” (acelasi program care l-a trimis si pe Dumitru Prunariu in spatiu, in 1981), si apoi trecerea la democratie, care a fost reprezentata de copii in pantaloni scurti si tricouri si minioni, si Minnie Mouse dansand – ca la Disneyland!

Dupa mareata deschidere, a urmat primul dintre cele trei jocuri barbatesti – luptele, nu greco-romane, ci mongole. Sunt nu mai putin de 1.024 de luptatori care se intrec in lupte eliminatorii – din 1024, raman 512, din 512 raman 256 si asa mai departe, pana se ajunge la marele castigator. Evident, sfertfinalistii, semifinalistii si finalistii primesc niste titluri gen „leu”, „elefant” si asa mai departe, care vor fi proslavite din generatie in generatie. Turneul de lupte are loc pe stadion timp de trei zile – cu el incepe Naadamul, cu el se termina.

Dupa-amiaza, am trecut si pe la concursul de tir cu arcul. Si aici sunt niste echipe, dar, sincer, nu am urmarit exact competitia. Nu asta era important, urmaream arta arcasilor si a arcaselor (arcasele trageau mai de aproape). Tinteau niste cilindri din lemn, iar in momentul in care acesti cilindri erau loviti, cei aflati in jurul tintei se bucurau si incepeau sa cante… initial, ma gandeam ca e cam periculos sa stai asa  de aproape de tinta, ca nu ar fi bine sa primesti o sageata in tine, dar cum toata lumea parea extrem de relaxata, probabil ca nu era niciun pericol. Asa ca m-am dus si eu mai aproape, sa-i vad pe maestrii arcului, aceasta arma care a pulverizat armiile Asiei si Europei (arcasii mongoli trageau din fuga calului, o inovatie devastatoare la vremea respectiva, stil de lupta preluat apoi si de romani), si chiar a fost fain. Mai ales ca fiind la doi pasi de tinta, zambeam cand cei din jurul tintei incepeau sa cante si sa interpreteze cativa pasi dintr-un dans ciudat :).

Cele trei jocuri barbatesti sunt calaria, luptele si tirul… dar mai exista un concurs care pare sa fie in afara concursului… este, probabil, varianta mongola a tablelor, dar tot e un sport de atentie, concentrare si tinta… pur si simplu, trag la tinta cu osul de la glezna oilor… si atmosfera de voie buna mi-a amintit de atmosfera de la vreun festival al berii :).

A doua zi, urma sa aiba loc cursa de calarie, cel de-al treilea sport si unul de baza, tinand cont cat de important e calul pentru mongoli. Cursa nu avea loc in oras, ci undeva in afara, iar aproape toate masinile din Ulaan Bataar pareau ca se pun in miscare spre locul de desfasurare… iar cand am ajuns, am descoperit una dintre cele mai mari parcari pe care le-am vazut vreodata!

Exista cateva curse de cai in functie de varsta exemplarelor, dar, ca si in Europa, doar una singura este derby, cand toata audienta este conectata la maximum. Spre deosebire de concursurile hipice din Europa, care sunt, in general, curse de viteza pe distante relativ scurte, cursa de Naadam este de aproape 30 km, iar calaretii sunt, in general, copii de pana in 10–11 ani care se antreneaza asiduu luni, poate chiar ani. Nu este o cursa limitata, aproape oricine poate participa, dovada ca pot fi si 1.000 de cai aliniati la start.

Am avut loc rezervat intr-o tribuna cu mai multi turisti straini. Desi ne-am sculat devreme, am ajuns relativ tarziu, asa ca am prins doar loc fie pe jos, fie in picioare, fix langa linia de sosire, unde m-am si postat. Cursa putea fi urmarita non-stop pe niste ecrane mari, dar pana atunci publicul era distrat nu numai cu mancare si bautura, ci si cu parasutisti care sareau cu steagurile sponsorilor, precum si cu o formatie de militari care aratau ca arta cavaleriei nu a pierit la mongoli, dimpotriva… La un moment dat, in departare am vazut mult praf si, bagand la inaintare cei aproape 80 de zoomi ai aparatului de fotografiat, am putut vedea o multime de calareti alergand in spatele unei escadre de 4×4 care, la un moment dat, s-a dat la o parte si, in ovatiile publicului, primul pusti, clar distantat, a trecut primul linia de sosire, impreuna cu un tip imbracat in costum de epoca, acesta intampinandu-l regeste… Ce a fost fain este ca mongolii nu au plecat imediat dupa castigator… au stat rabdatori minute in sir pana au tot venit cei ramasi in urma… si, desi era lupta pentru locul 479, incurajarile erau la fel de puternice ca pentru locul 1.

Naadamul a fost ultima parte din excursia mea din Mongolia, tara orizonturilor nesfarsite, a cerului albastru, a libertatii, a cailor liberi. Evident, am sarbatorit plecarea in style, la restaurantul hotelului Shangri La – aparent, cel mai smecher hotel din oras, care ii astepta cu sufletul la gura pe toti prim-ministrii Europei si Asiei. Dar eu ramasesem cu mintea la acele spatii vaste verzi, la acel spectacol de neuitat al istoriei Mongoliei, la sprintul calaretilor si la eleganta tragatorilor cu arcul. Mongolia m-a surprins, dar m-a si relaxat. Spatiile acelea imense nu au avut darul sa ma plictiseasca, ci sa ma linisteasca. In ochii mei s-au oglindit cerul albastru si pamantul verde, iar asta nu o voi uita niciodata…

Imagini Naadam

Dimineata la Terelj

Campii verzi… ca acasa (mai putin gerurile)

Revenim la civilizatie … intrarea in Ulaan Bataar

Chiar ca am ajuns la civilizatie 🙂

Dar costumele traditionale sunt aproape obligatorii

Ne pregatim de Naadam

Atmosfera ca de balci … vreti vreun balon colorat ?

Gata de spectacol

Politia e cu noi si e tare sexy

Sa inceapa deschiderea oficiala a Naadam

Cu micii luptatori

Tir cu arcul, o alta specialitate mongola

Care alegorice

Calareti

Doamne bine imbracate

Pas de defilare preluat de la sovietici

Atentie, vorbeste presedintele !

Disciplina militar…

Trupe muzicale

Cascadorii pe cai

Apar si gerurile

Si, evident, Genghis Han in persoana

Toata lumea canta, rade si danseaza

Nu puteau sa lipseasca si camilele din Gobi

Apare epoca moderna – armata de tip sovietic

Mandria Mongoliei – racheta Soiuz 39 care a dus un cosmonaut mongol in spatiu !

Sa salutam deci victoria

Venirea democratiei – pantaloni scurti, tricouri

Un pic de show

chiar si de circ

Simbolurile democratiei – un minion

dar si Minnie Mouse

Parada de final – armata

calugarii budisti

Echipaje de la MIAT – Mongolian Airlines

Vorbim de cer… apar si parasutistii

Sa inceapa Jocurile Naadamice – mai intai lupte

Tirul cu arcul este si pentru doamne

Dar mai ales pentru arcasi

Foc !

O sageata lovind in plin

Un joc „au concours” – un soi de tras la tinta cu un os de cal

Totul tine de concentrare

Marii campioni gata sa dea un interviu

Cursa de cai este in afara orasului, Si pare ca jumatate de oras vrea sa asiste

Nu jumatate, eu as zice ca tot orasul

si mai mult decat atata

Pana sa vina calaretii, se sare si aici

Un pic de animatie oferita de cavaleria mongola

Tribuna a II-a 🙂

Se apropie calaretii

Liderul !

s-a desprins invingator

Dar lupta este indarjita chiar si pentru locurile 104 – 105

In rest, oamenii au iesit la iarba verde, la cel mai mare picnic al anului

Cum ti-oi gasi masina aici ?