Timp de decenii, Taipei a fost considerata „ratusca cea urata” a capitalelor asiatice. Construita in viteza dupa ce un aflux de milioane din China s-a refugiat pe insula renegata ramasa sub controlul nationalistilor chinezi, Taipei avea mai degraba aerul unei tabere imense de refugiati permanenti, decat al unui oras-capitala chiar si a Taiwanului, nu neaparat a Chinei, cum sustinea dictatorul taiwanez Chiang Kai Shek. Dar a trecut timpul, Taiwanul s-a regrupat, a inceput sa se dezvolte si sa considere orasul nu ca un dormitor comun pentru milioane (fix aceeasi abordare ca in cazul oraselor Romaniei lui Ceausescu), ci ca o metropola in care oamenii sa se simta bine. Cativa primari vizionari de prin anii ’90, trecerea tarii la democratie, dar si tendintele care au aparut in foarte multe metropole asiatice au facut din Taipei nu un oras-dormitor, ci un oras in care sa te simti bine.

De facto, exista cam 4–5 Chine. Una este imensa Republica Populara, tara cu cea mai mare populatie din lume, cu metropole cu populatii halucinante, tara in care continua sa se construiasca orase-dormitor (e drept, ceva mai estetice decat orasele ceausiste), dar unde, timid, planificatorii urbani incep sa se gandeasca la mai multe decat beton, sticla, blocuri si autostrazi. O alta este Hong Kong, unde influenta coloniala britanica continua sa se simta la fiecare pas. O alta China este Macao, orasul european al Chinei care, incet-incet, devine o enclava de tip Las Vegas. In fine, Singapore, „orasul -amenda”, orasul perfect, unde iarba este taiata la milimetru, tara care trebuie sa inregistreze 0 infractiuni (incluzand aici bautul de apa in metrou, traversarea unei ulite pustii in afara trecerii de pietoni sau mestecatul de ciunga), iar ultima China pe care voiam s-o vad – Republic of China sau Taiwan. Promit sa revin cu o poveste (sau cu mai multe) mai ample despre ROC – Taiwan, o tara extrem de interesanta, in ciuda statutului sau ambiguu sau poate din acest motiv. Dar astazi m-am gandit sa va povestesc despre Taipei.

Nu va duceti la Taipei pentru a descoperi cine stie ce minuni arhitecturale. Urbea isi tradeaza originea de oras-dormitor, dar este incredibil de linistit si de relaxant pentru o metropola asiatica. Daca te duci in Bangkok, Shanghai, Hong Kong, Manila sau Jakarta, nu poti sa nu fii „lovit” de frenezia traficului, de multimea de oameni, de acel vibe tumultuos, de acel dinamism care, la un moment dat, poate deveni extrem de obositor si de solicitant. Ei bine, Taipeiul mi s-a parut extrem de relaxant. De asemenea, oamenii sunt extrem de bine-crescuti – asiaticii ii considera pe chinezi drept badarani (si pe buna dreptate), dar aici se vede ca desi majoritatea sunt urmasii celor veniti de peste stramtoare din actuala Republica Populara, urmele ocupatiei japoneze se vad – iar japonezii sunt poporul cel mai bine-crescut din lume, probabil cel mai enervant de bine-crescut. Doar in Iran am intalnit atatia oameni care sa iti sara in ajutor cand erai un pic dezorientat.

Taipeiul s-a construit dupa un model grid, ca orasele americane. Sistemul de transport public bine pus la punct a indepartat numeroase masini de pe strazi, iar orasul este neasteptat de curat pentru unul chinezesc. Nu, nu e Singapore, dar este curat. In schimb, am ramas extrem de surprins sa descopar o metropola asiatica dusa rapid la culcare. Dupa 8, 9 seara, cam toate magazinele, dar si restaurantele se inchideau, iar oamenii dispareau subit de pe strazi. Evident, exista piete de noapte si zone mai animate, dar locuind intr-un cartier central, dar „obisnuit”, am ramas uimit sa vad cum se asterne linistea dupa 8 – 9 seara. Intr-o zi chiar m-a prins ora 10 nemancat si singurul restaurant deschis pe o raza de vreo 3–4 bulevarde nu era decat McDonald’s.

Ce e de vazut prin Taipei? In primul rand, nu trebuie ratat National Palace Museum. Cei care ati fost la Beijing si ati vizitat Palatul Interzis, poate ati observat ca desi fostul oras imperial este impresionant si intretinut impecabil, nu are prea multe obiecte de valoare in interiorul pavilioanelor. Motivul e simplu – tezaurul Orasului Interzis nu se afla la Beijing, de fapt nici macar in China, ci se afla peste stramtoare, in Taiwan. Cand japonezii au atacat China in 1937, guvernul chinez condus atunci de Chiang Kai-Shek a decis sa evacueze arhivele, tezaurul, dar si numeroasele obiecte de valoare stranse de generatii intregi de imparati in Orasul Interzis. Tot tezaurul cultural-artistic a fost impachetat cu atentie (a existat un inventar detaliat) si, pana in 1949, a fost purtat pe drumuri desfundate, tras de care cu boi, amenintat de japonezi, de comunisti sau de banditi, pana cand a fost trecut in Taiwan. Cand pachetele au fost desfacute dupa 12 ani de bejenie, nu se sparsese o vaza, nu se furase o lingurita. Absolut incredibil in China acelor vremuri, o tara aflata in plin haos… care a distrus tara mai mult decat razboiul. Tezaurul artistic al Chinei imperiale se afla deci la Taipei, la National Palace Museum, si daca nu aveti timp decat de un muzeu, atunci e musai sa-l vizitati pe acesta.

Daca National Palace Museum gazduieste tezaurul istoric, Taipeiul se doreste o metropola a viitorului… Iar o astfel de metropola avea nevoie de un simbol modern – prin urmare, ce s-au gandit micutii taiwanezi (intr-adevar, sunt destul de mici de statura, mult mai mici decat fratii lor de dincolo de stramtoare)? Hai sa construiasca o cladire inalta! Si, pentru ca Taiwanul sa revina in atentia lumii, au hotarat sa faca cea mai inalta cladire din lume. Asa a aparut proiectul Taipei 101, adica turnul cu 101 de etaje. A fost finalizat in 2004 si, avand 508 metri inaltime, a detronat Turnurile Petronas din Kuala Lumpur, care detinusera din 1998 onoarea sa fie cea mai inalta cladire din lume. Intre timp, si Taipei 101 a fost detronat de Burj Khalifa, din Dubai, in 2010 (in acest moment, se afla chiar pe locul 8 al celor mai inalte cladiri din lume), dar asta conteaza mai putin. Timp de sase ani, a fost cea mai inalta cladire din lume si care continua sa uimeasca. Evident, primele etaje ale unui astfel de bloc sunt destinate unui mall – nu veniti insa pusi pe shopping fara un card de credit sau unul de debit plin… aici sunt numai branduri de lux, gen Prada, Gucci, Louis Vuitton si altele. Dar prin mall poti sa urci pana aproape de varf, pentru a descoperi Taipeiul de sus… Daca ajungeti intr-un weekend, aveti de asteptat vreo ora si jumatate, poate si mai mult, in plus depinde de vreme daca va lasa sa iesiti pe terasa in aer liber. In seara in care am urcat eu, era senin, dar batea destul de tare vantul, asa ca aveai acces doar la o parte din terasa (cea ferita de cladirea insasi), in schimb exista o zona inchisa in sticla, ca un acvariu, de unde poti observa Taipeiul de sus.

Daca vorbim de panorame, una dintre cele mai faine se afla pe Elephant Mountain – un deal care domina orasul nu foarte departe de Taipei 101 („cararea” incepe cam la o statie de metrou de Taipei 101), dar odata ce urci ceva, ai parte de o frumoasa panorama a orasului cu tot cu Taipei 101. Daca sunteti pasionati de panorame, va recomand s-o urcati si ziua, si noaptea.

O alta zona faina este cea a Memorialului Chiang Kai-Shek. Construit pentru parintele-fondator al Taiwanului, seful Kuomintangului, al partidului nationalist, CKS a fost si a devenit chiar si oficial in Taiwan un personaj controversat. Infrangerea sa in fata lui Mao se datoreaza haosului si coruptiei generalizate din armata sa (s-a ajuns pana la stadiul in care soldatii lui CKS isi vindeau armele Armatei Rosii chiar inaintea bataliilor!), iar ca lider al Taiwanului (sau presedinte al Republic of China, cum s-a numit oficial), a fost o mana de fier. Sute de mii de localnici au fost ucisi pentru ca nu erau considerati „loiali” (crescusera si traisera sub japonezi), de multe ori politicile sale de epurare fiind in oglinda cu cele ale lui Mao. Reconsiderarea sa a inceput timid imediat dupa introducerea pluripartidismului in Taiwan si a luat avant in ultimii ani. Figura lui CKS a disparut de pe bancnotele de dolari taiwanezi, iar principalul aeroport al tarii nu se mai numeste CKS Airport, ci Taoyuan, dupa numele orasului in care a fost construit (se afla la vreo 40 km de Taipei). In schimb, memorialul sau construit intr-un stil imperial continua sa fie unul dintre principalele monumente ale orasului, aducand cumva cu Temple of Heaven din Beijing, dominant, zdrobitor, dorind sa transmita si dupa moarte ca el e seful (nu mai e). Aici are loc la fiecare ora si o haioasa schimbare de garda, care m-a facut sa cred ca Michael Jackson s-a inspirat puternic in multe dintre miscarile sale de dans din coregrafia soldatilor taiwanezi. Cum ziceam, spectacolul se desfasoara la fiecare ora sub ochii statuii Marelui Lider.

Evident, fiind vorba de un oras chinezesc, Taipeiul e plin cu temple, cel mai fain fiind de departe templul Lungshan (duceti-va eventual la lasarea serii, cand templul e plin cu credinciosi veniti sa se roage direct de la serviciu in costume si taioare). De asemenea, langa Xingtian temple se afla un pasaj subteran rutier unde te poti adresa la unul dintre cei aproape 20 de ghicitori – un gest obligatoriu daca vrei sa te casatoresti, sa construiesti ceva sau sa investesti. Nu sunt prezenti chiar 24 de ore, cand am trecut pe acolo pe la 9 seara, doar vreo doi lucrau si erau ocupati.

Penduland din nou la un Taipei modern, cum ziceam, Taiwanul a fost sub japonezi timp de cateva decenii, asa ca era imposibil sa nu existe si un mic Tokyo. Este cartierul Ximen (evident, are statie de metrou), cartierul comercial modern cu lumini stralucitoare, cu promoteri care incearca sa atraga clienti in magazine, cu restaurante unul peste altul, reclame imense si intense si, mai ales, cu potop de lume J.

Si nu as putea sa trec peste Gradina Zoologica. Nu, nu este doar pentru copii, este vizitata si de adulti si merita… sunt numeroase animale care pot fi admirate de mai aproape sau departe. Ma asteptam sa fie precum cea din Singapore si, desi e departe ca aranjare (in Singapore, uneori ai senzatia ca te afli in cadrul natural al animalelor, datorita lipsei custilor), poti petrece cateva ore agreabile. Evident, nimeni nu rateaza ursii panda (daruiti de Republica Populara in timpul asa-numitei perioade de „panda diplomacy”), dar poti gasi aici si ursuleti koala, cai salbatici mongoli, zebre, girafe, tigri si multe alte animale.

Evident, nu poti vedea Taipeiul in doar 3–4 zile, cate am avut in capitala taiwaneza. Poti sa stai saptamani in sir si sa mai ai de descoperit ceva – de la piete de noapte la sky baruri, de la celebra gastronomie chineza de Taiwan la orasele foste miniere de langa Taipei, mai sunt multe lucruri de vazut si experimentat. Dar, cum am spus, Taipei nu are niste obiective turistice mirobolante (exceptand Palace Museum si, poate, Taipei 101). Are insa multe lucruri faine de descoperit si vazut si, mai ales, este un oras relaxat… uimitor pentru un oras chinezesc.

Cand sa mergi in Taipei

Taipei are un climat subtropical afectat de numerosi musoni. Perioada ploioasa (in timpul careia insula este vizitata si de taifunuri) este in timpul verii (din iunie pana prin septembrie – octombrie). Atunci este foarte cald, umed si ploios. Iarna poate aduce multa ceata, dar vremea este in general agreabila. Oricum, locuitorii se plang de vreme.

Eu am fost in decembrie, in a doua parte a lunii, si pot spune ca am avut noroc de o vreme admirabila – adica ziua, temperatura ajungea si la 25 – 26 de grade Celsius, noaptea mai puneai o geaca sau un pulover si, dupa cum puteti vedea si in poze, am avut parte de mult soare. In ultima zi cand a plouat, cerul a fost gri, iar temperatura a scazut la circa 15 grade maxima – combinat cu ploaie si vant, nu a fost cea mai placuta zi cu putinta. Noiembrie, decembrie si ianuarie sunt lunile cu cantitatea cea mai mica de precipitatii din an.

Cum ajungi la Taipei

Numeroase companii aeriene zboara spre aeroportul international Taiyouan din toate colturile lumii, inclusiv din Europa. Eu am zburat cu KLM direct de la Amsterdam – am plecat seara din aeroportul olandez si am ajuns, dupa mai multe ore de zbor placut, la apus de soare in Taipei.

Taiwanul are doua mari companii – China Airlines (de stat) si Eva Air. O a treia companie, TransAsia, a dat faliment dupa ce a avut doua accidente fatale in ultimii doi ani. Exista si o companie low-cost – Tiger Air Taiwan – un joint venture intre China Airlines si Tiger Air din Singapore.

Unde stai in Taipei

Eu am stat undeva in centru, la Taipei Centro Stay. Era un hotel self-service fara receptie (sunai la interfon cand ajungeai la hotel, ti se deschidea si gaseai cheia intr-un birou fix langa intrare), fara mic dejun, dar era OK – camerele rezonabil de mari, curate si destul de aproape de metrou (cam zece minute pe jos).

Cum calatoresti prin Taipei

Sistemul de metrou este bine pus la punct si merge cam peste tot, mai putin, surprinzator, la aeroport. Insa se construieste linia spre aeroport care va fi inaugurata, cel mai probabil, in 2018. Poti cumpara un card Easycard pe care sa il incarci cu o anumita suma. Atentie – trebuie sa-l scanezi atat la intrarea in metrou, cat si la iesire, pentru ca tariful difera in functie de distanta. Evident, exista si carduri de 1, 2, 3 zile si alte combinatii. Easycard costa 100 de dolari taiwanezi (3 euro) si trebuie sa-l incarci.

De la aeroport, in afara de taxi, poti lua un autobuz care merge pana la gara centrala, de unde poti lua un taxi sau metroul. Linia care face legatura dintre aeroport si gara functioneaza 24 de ore din 24, iar taxiurile au toate aparate de taxare, tarifele fiind rezonabile. Pentru primul kilometru si jumatate, platesti 70 de dolari locali (2,10 euro), iar apoi inca 5 dolari (15 eurocenti) pentru fiecare 200 de metri. Exista suplimente de bagaje si de noapte.

Schimb valutar

Valuta nationala a Taiwanului este dolarul taiwanez. Nu poti folosi alte valute, poate daca insisti, in foarte putine cazuri, pentru servicii turistice. Nu exista case de schimb valutar exceptand in aeroport, poti schimba insa la banci, dar vei pierde foarte mult timp si, oricum, bancile nu sunt deschise in weekend. Singura solutie viabila este sa folosesti cardul – sa scoti bani din numeroasele ATM-uri pe care le gasesti peste tot sau sa platesti cu cardul. Daca insisti sa vii doar cu cash, vino cu dolari americani, bancnote impecabile tiparite dupa 2006. Daca sunt indoite sau mai vechi de 2006, e posibil sa nu le schimbi nicaieri sau eventual la 25% – 50% din valoarea lor, dupa negocieri indelungate.

Viza Taiwan

Cetatenii Uniunii Europene nu au nevoie de viza si pot sta pe teritoriul taiwanez 90 de zile. Daca ai pasaport temporar, trebuie sa aplici pentru o viza de Taiwan in aeroport si sa platesti 2.400 de dolari taiwanezi (73 de euro).

Imagini Taipei

Buna dimineata, Taipei

Cam asa arata capitala Taiwanului din avion

O gura de ceai de dimineata ?

Gara centrala

Soselele din Taipei

Harta retelei de metrou din Taipei. Si cat costa metroul pana la fiecare statie in parte

Night in Taipei

Memorialul lui Chiang Kai Shek

Si baietii care isi arunca pustile de la unul la altul

Piata din fata memorialului, Chiar faina

National Palace Museum

Poze a la Asia 🙂

Aici, poti descoperi tezaurul artistic al monarhiei chineze. Nu, nu e la Beijing, e la Taipei

Cel mai faimos artefact este insa o varza !

Taipei 101 a fost cea mai inalta cladire din lume la un moment dat

Iar vizita ei, evident, incepe cu un mall

Taipei de sus, din varful lui Taipei 101

Taipei 101 – official view de pe dealul Elefantului. Arhitectura turunului a fost inspirata de tulpina bambusului

Si cam asa arata noaptea. Wow !

Una din pietele de noapte din Taipei, Mda, prea populara

Hotpot, gloria bucatariei taiwaneze

Zoo Taipei se numara printre principalele obiective turistice ale orasului

De departe, cel mai iubit animal din Zoo

Si un apus de soare de neuitat. Tot la Zoo

Templul Longshan, principalul templu al orasului

Dar si templele necunoscute pot fi foarte frumoase

Ximen – regatul shoppingului