Dupa cum am zis in episodul precedent, am zburat din Taipei in Palau cu China Airlines. Nu sunt prea multe optiuni de a ajunge in Palau. Pe langa China Airlines, mai aterizeaza aici United (care face o escala in Palau pe zborul Manila – Guam), Delta (venind din Tokyo), Asiana si Korean Air (zburand din Seul), dar exista si zboruri charter, in general din Hong Kong, Macao si Japonia. Dar nu sunt multe zboruri si, de regula, sunt destul de scumpe (Taipei – Palau si retur a costat 600 de dolari)… De consemnat ca, desi nu exista prea multe optiuni de zbor spre Palau, tara are numeroase hoteluri, socot mult prea multe pentru cati pasageri pot sa aduca companiile aeriene. Ma rog, probabil in viitor, numarul acestor zboruri va creste si sper ca si companiile low-cost filipineze sa ia in considerare Palau (Manila e cam la trei ore de zbor de Palau).

Am avut noroc pe zborul Taipei – Palau. In primul rand, am stat la geam, apoi pentru ca s-a disipat ceata de dimineata si pentru ca am zburat pe deasupra Taipeiului, descoperind si de sus ceea ce explorasem terestru. Am mai traversat unul dintre tinuturile muntoase ale Taiwanului si apoi am survolat apele Pacificului…. Apa ca apa, dar pe cer am avut parte de un festival spectaculos al norilor. Dupa circa patru ore, dupa apus, am aterizat pe aeroportul din Koror. Mi-as fi dorit sa vad culoarea aceea verde a apei, numerosii atoli care formeaza arhipelagul, dar era aproape noapte… nu-i nimic, aveam in plan sa iau un zbor de placere peste Rock Islands.

Aeroportul din Koror poarta numele unui fost politician (se pare ca, la ei, politicienii fac lucruri bune), este spatios si relativ modern. Evident, iti da imediat ideea ca te afli intr-o mica insulita de la tropice, spatii deschise, dar are doua porti dotate cu „brate” care se conecteaza cu avionul. Controlul de trecere a frontierei este destul de rapid. Orice cetatean din orice tara din lume intra in Palau fara viza sau poate obtine visa-on-arrival exceptand cetatenii din Bangladesh si Myanmar (ce or avea cu ei ?). Trebuie sa ai doar un bilet de avion dus-intors. Asa ca dupa ce femeia-granicer mi-a vazut pasaportul si biletul de avion, a stampilat pasaportul si am intrat „Welcome to Palau !”. Era cea de-a 110-a tara in care calcam. I-am spus si granicerului si a inceput sa rada… bine am venit in Palau!

In sala de sosiri, un brad mare, impodobit cam dezordonat, putin straniu pentru o tara tropicala, dar ce mai conta? Aveam rezervare la Antelope Guest House si cei de-acolo l-au trimis pe Omar, un tip simpatic din Filipine, sa ma salte de la aeroport. Imi spune ca pensiunea e departe, nu e, de fapt, in Koror, cel mai mare oras al tarii, ci in Malakal, localitatea de langa. In fine, dupa vreo 20 de minute, ajungem la guest house. Fix ce imi doream – mult lemn, o atmosfera prietenoasa, o mica piscina si un supermarket la doi pasi. Ma ia in primire Kyoko, o tanara japoneza care lucreaza aici ca ghid si de toate la pensiune, care imi explica cu o eficienta japoneza regulile si ce trebuie sa stiu – unde sa mananc, de unde sa-mi cumpar una, alta, faptul ca la etaj nu pot urca decat descult (imi las sandalele intr-un dulapior la intrare) etc, etc. Cu aceeasi eficienta japoneza sunt cazat, cu dușul făcut, cu tururile alese.

Antelope este o pensiune detinuta de un japonez (sau pe jumatate japonez, au mai ramas cativa dupa ce administratia japoneza a fost alungata de americani), iar cei mai multi clienti ii are japonezi. Pe Booking.com am vazut plangeri cum ca nu s-ar vorbi engleza in pensiune, dar nici pe departe… toti vorbeau engleza, inclusiv stafful japonez, dar, intr-adevar, cei mai multi clienti, in numar covarsitor, erau japonezi. Aflu ca Palau este o destinatie favorita pentru japonezii iubitori de caldura iarna (am fost cu putin inainte de Craciun si erau 30 de grade constant) si de diving, iar Panelope ofera si servicii de diving. Ma rog, ofera servicii de toate.

Se lasase noaptea peste Palau si cum insula nu este o insula de party, am iesit la un restaurant din apropiere, am dat o tura prin supermarket si am descoperit mult prea multe produse made in USA, asa ca am cumparat cate ceva filipinez si m-am dus la culcare. Aerul acela conditionat ingheta camera mult prea tare, asa ca am preferat aerul umed si cald al oceanului… D-aia am venit in Pacific, sa respir aerul sarat al oceanului, nu ghetaria aerului conditionat.

A doua zi dimineata, optasem pentru un tur de jumatate de zi la o cascada faimoasa de pe insula. Asa ca la ora 9 fara 10 fix eram gata de plecare alaturi de un alt oaspete – un japonez mai in varsta. Fiecare, cu ghidul lui – eu cu filipinezul Omar, japonezul cu japoneza Kyoko. Palau este o tara tare scumpa si asta se vede si in preturi – turul de o jumatate de zi la cascada costa 70 de dolari, iar o zi intreaga prin Rock Islands – 120 de dolari. Dar daca tot am venit aici, pana la capatul lumii si dincolo de el…

Vremea e buna. Dar niciodata sa nu spui ca, gata, e vremea buna in Palau, pentru ca este extrem de schimbatoare. Daca acum e soare, intr-o ora poate incepe o ploaie torentiala, dar cert este ca nu e niciodata rece in Palau. In plus, nu se afla in calea taifunurilor, cele mai multe il ocolesc pe la nord si se avanta sa loveasca Filipinele, o tara „binecuvantata” cu cel putin 12 taifunuri majore pe an. Chiar si in zilele in care am fost in Palau, un taifun cu totul si cu totul neobisnuit (decembrie – martie nu este perioada de taifunuri) a trecut pe la nord de insule si a lovit Filipinele in plin fix de Craciun, apoi contribuind la inundatiile din Thailanda de Sud.

Cascada este pe insula invecinata, Babeldaob, insula cea mai mare a Palaului, insula legata de Koror printr-un pod construit de japonezi… o tara atat de mica se sprijina foarte mult pe vecini – japonezii le construiesc poduri, americanii ii subventioneaza, taiwanezii ii despagubesc pe detinatorii de depozite bancare la bancile care dau faliment… Nu e o viata rea. Preturile sunt mari, dar si oamenii au bani. Sunt destui filipinezi, chinezi si japonezi veniti la munca in special in constructii si in industria hoteliera. Aflu ca nu exista transport public in Palau, asta si pentru ca multi localnici au masinile lor si tara e mica. Nici biciclete sau motociclete nu am prea vazut. Masini. Masini cat mai mari… se vede influenta americana in cultul palauanilor pentru mersul cu masina. Iar Koror este… faimos pentru ambuteiaje… toti se plang, dar, evident, sunt niste ambuteiaje ca pentru Palau – adica, mici :).

Trecem podul japonez, aflu ca, pe undeva pe la picioarele podului, niste coreeni au o ferma de crocodili si ne avantam pe soselele de buna calitate si pustii ale Babeldaobului… parca spre aeroport mai era ceva trafic, in rest, liniste si pace. Liniste, vegetatie, mult verde, cer albastru si din cand in cand ceva urme ale razboiului – in special masinarii japoneze ruginind de decenii si nimeni nu s-a gandit sa le mute la fiare vechi.

Cascada Ngardmau pare sa fie un punct de atractie important in Palau, dovada fiind ca exista si o mica receptie cu punct de informatii turistice :). Poti sa o iei la picior spre cascada (cam o jumatate de ora de mers prin jungla) sau sa iei un monorail construit de japonezi (tot japonezii au construit ceva pe aici) intre cele doua razboaie. Evident, am optat pentru mersul la pas, am primit un ciomag de sustinere si am plecat spre cascada.

Plimbarea prin jungla este intotdeauna o placere. Aer proaspat, copaci imensi si flori exotice. Omar imi indica si cateva flori carnivore care devoreaza cu mare placere insectele care sunt atrase de culori si polen. Dupa iesirea din jungla, descoperim niste panorame faine si apoi urmeaza plimbatul printr-un mic rau care vine, de fapt, de la cascada… ne afundam din nou in jungla pe niste carari facute din bucati de lemn. In fine, drumul nu mai e lung si ajungem in dreptul unei cascade ample in forma de evantai… Evident, textila jos si fuga in apa! Nu e chiar cea mai calda apa cu putinta, dar dupa o jumatate de ora de mers pe jos prin caldura, pica atat de bine… am parte chiar si de niste sedinte de hidromasaj furios… daca ma asez pe o piatra si ma las lovit de puterea apei J.

Nu pot spune ca am stat foarte mult, dar am stat fix cat mi-am dorit. A urmat drumul retur tot prin jungla, inveselit la un moment dat de aparitia monorailului… chiar foarte haios. Dar plimbarea la cascada mi-a starnit pofta de inca un tur. Asa ca ii zic lui Kyoko ca as dori sa fac si caiac dupa amiaza… Se uita un pic surprinsa, dar nu conteaza. Suna la pensiune, da, se poate. Am la dispozitie o ora sa ma duc sa mananc la Drop Off si apoi, gata de dus. Din nou, cu Omar, dar si cu un capitan de salupa palauan.

Initial, vremea parea promitatoare. Urma sa conduc un caiac prin Ngaremeduu Bay Conservation Area, fix in dreptul pensiunii. Trebuie insa platit 50 de dolari ceva taxa ecologica, dar avantajul este ca pot folosi cardul timp de 10 zile prin orice zona protejata. Si vreau sa ajung cel putin prin Rock Islands. Capitanul trage barca fix in dreptul pensiunii si plecam. Peisajul imi aduce aminte de Halong Bay sau Krabi… dealuri verzi, paduri virgine, apa fosforescenta, dealuri care rasar direct din apa. Din pacate, cu cat ne departam de oras, de dupa un deal, apare brusc un mare nor negru… pfff, vine furtuna. Si oricat m-as fi rugat, nici nu ajungem bine in zona de ancorare ca gata… cerul se rupe si ploaia incepe cu violenta. Sa continui? Da, de ce nu? Nu am mai mers in caiac pe o ploaie torentiala. Imi pun la loc protejat aparatul de foto si video, imi instalez Sony Action Camul, cobor in caiac si… la drum.

Ca de obicei, fenomenele meteorologice de orice fel sunt relativ efemere. Partea cea mai violenta a furtunii a trecut dupa vreo zece minute, a mai urmat un sfert de ora de ploaie potolita si s-a oprit si ea. In schimb, zonele prin care am trecut cu caiacul sunt absolut superbe. Suntem singuri in acest miniarhipelag de ape fosforescente si dealuri spectaculoase. Unde or fi ceilalti turisti ? Aflu ca putini vin pe aici, majoritatea merg spre Rock Islands. Dar si aici, peisajul este uimitor.

Ca peste tot in Palau, gasesti urmele razboiului. Pe fundul apei, se vede un vas militar japonez, demascat de aviatia americana care l-a scufundat, pana la urma, si corpul ruginit al vasului se intrevede bine prin apa transparenta… urmeaza o sarabanda de lagune, de coturi de apa, de flori, de verde, de albastru. La fiecare cativa zeci de metri, dam de o noua intrare, de o noua laguna, de pesti, de flori, de corali. Reapare soarele, asa ca ma intorc la barca sa imi iau aparatele foto-video pentru ultimele poze. Omar pare sa isi doreasca sa revina la baza, dar pana la urma accepta sa mai intru inapoi in cateva lagune sa fac poze. Doar am platit 70 de dolari, nu-i asa?

Am revenit la hotel pe inserat, taman bine sa fotografiez un apus de soare memorabil. Palau incepe incet, incet sa-mi intre pe sub piele. Este linistit si relaxat cum ma asteptam, dar pare diferit de St. Lucia. Exista mult mai multe locuri neatinse de civilizatie, iar influenta SUA se vede… Dar cele mai bune zile vor urma, prima zi a fost asa, o introducere. Cel mai important lucru pe care vreau sa-l fac in Palau este sa zbor peste Rock Islands… sunt niste imagini absolut superbe si e musai sa le vad si eu. Inainte de a pleca spre Palau, am schimbat niste mailuri cu cei de la Palau Mission Aviation, care mi-au raspuns ca trebuie sa-i contactez cand ajung in Palau, pentru ca nu stiau daca au zboruri sau nu. Ajuns la pensiune, mi-a fost recomandata alta companie care mi-a spus ca nu au clienti, dar ca pentru 300 de dolari pot zbura doar cu mine. Pana la urma, am revenit la cei de la Palau Mission Aviation, care mi-au spus ca a doua zi aveau cativa clienti, dar trebuia sa iau legatura cu ei sa vad cand zboara. Zboara doar cand e vreme buna. Asa ca m-am culcat cu gandul la mare, atoli si culori fosforescente. A doua zi era THE DAY.

Imagini Palau

Am decolat peste capitala Taiwanului … in imagine este New Taipei

Festivalul norilor deasupra Pacificului

Am survolat Palau la o ora destul de tarzie

Avionul China Airlines pe aeroportul Koror

Cam asa arata sala de asteptare a aeroportului din Koror. Si aici, la Ecuator vine Craciunul 🙂

Antelope Guest House

Receptia si restaurantul

Piscina de rigoare

Inainte de a urca, scoate-ti incaltarile 🙂

Camera mea

Sa facem cunostiinta cu angajatii

Dimineata, sa arunc un ochi pe geam. Sunt in Oceania !

Soselele perfecte din Palau

Pe jos prin jungla, de-a lungul monorailului

Plante carnivore

Welcome to Palau

Pamantul rosu de jungla

Ne facem antrenamentul cu o cascada ceva mai mica

Si, in fine, tinta mini-expeditiei !

Impreuna cu Koyoko, ghida japoneza

cateva momente de relaxare in apa fresh a cascadei

Frumoasele flori ecuatoriale

Pentru turistii mai lenesi 🙂

Inapoi la pensiune, in mini-pauza dintre tururi

Cam prin zona asta vom caiaci

Ploaie ca la Ecuator

Dar se opreste repede si ma pot bucura de ceea ce vad

Si un apus de soare colorat 🙂

Campanie electorala a la Palau (apropos, a castigat alegerile, votantii au avut incredere in verisorii candidatului :))