Cand cineva ma intreaba de Cuba, primul meu sfat este „duceti-va acum, daca vreti sa mai prindeti un pic din Cuba aceea legendara al lui Fidel si a lui Che”. Nici Che, nici Fidel nu mai traiesc, socialismul s-a mai imblanzit, poti sa gasesti Coca-Cola, americanii au acum dreptul sa vina in Cuba fara probleme (in decembrie, s-au inaugurat zeci de curse intre numeroase orase americane si cubaneze), dar mai poti descoperi aerul desuet al Cubei, poti trai o calatorie in timp si poti sa dai peste o societate care pare sa hiberneze de zeci de ani. Am fost in Cuba de doua ori – prima oara, in 2005, cand inca era Fidel la putere, si a doua oara, in 2014 si ma asteptam sa vad niste schimbari mai radicale. Evident, erau schimbari evidente in 2014 (cum ar fi autostrada care era asfaltata, centrul Havanei care arata perfect, spre deosebire de 2005, cand niste prajini sanatoase tineau cladirile istorice sa nu se prabuseasca), dar cred ca va mai dura destul pana cand Cuba se va americaniza. Rezistenta o simt nu numai din partea puterii (Raul inca se tine tare si isi pregateste un succesor, primul care nu se nascuse in perioada legendarei Revolutii cubaneze), ci si din partea multor oameni. Da, exista cubanezi antreprenori, da, exista cubanezi care vor masini americane si telefoane mobile smechere si se zbat sa le castige, dar mi se pare ca exista o reticenta la schimbare mult mai mare decat in Europa de Est a magicului an 1989. Dar si asa, nu pot decat sa va sfatuiesc sa va duceti in Cuba cat de repede, pentru ca nu stiu cat mai e pana la deschiderea primului McDonald’s si aparitia reclamelor pe toate strazile Havanei.

Dar, in articolul de azi, vreau sa trec in revista o serie de locuri in care am fost.

Havana – este, evident, inima tarii, locul unde se intampla totul, un oras cu o istorie fabuloasa si o arhitectura pe potriva. Centrul vechi a fost partial refacut si arata ca nou. S-au deschis restaurante de fite, magazine cu haine de firma, baruri cool. Dar mai e mult pana departe si, dupa ce descoperiti zona refacuta, incercati sa luati la pas zonele cu blocuri care zici ca or sa cada, cu oameni care mananca, beau, socializeaza si uneori canta la o chitara in strada. Muzeul Revolutiei, gazduit in fostul Palat Prezidential al dictatorului Batista (rasturnat de la putere de Che si fratii Castro), este obligatoriu de vazut si plimbati-va pe Malecon, bulevardul care serpuieste de-a lungul coastei litorale. Din cand in cand, cate un val mai puternic te va face ciuciulete, dar, hei, e parte din distractie. Cladirile de-a lungul Maleconului au fost constructiile cele mai frumoase ale Havanei – acum, fie arata ca scoase din cutie, fie zici ca se vor prabusi. Indiscutabil, in cativa ani, toate vor arata ca si cum ar fi fost construite ieri. Si, in fine, daca vrei sa pasesti intr-un loc care aduce aminte de Belle Epoque, dar avand si un discret aer comunist, intra in hotelul Nacional, THE hotel din Havana – aici au stat toate celebritatile, de la gangsterii americani ai anilor ’30 pana la liderii comunisti ai anilor ’70, terminand cu vedetele showbizului de pe tot mapamondul care au inceput sa revina pe insula inca din anii ’90. Bea un mojito si inchipuieste-ti ca il imparti cu Al Capone sau Gagarin… Si, nu in ultimul rand, ia o masina de epoca, ferchezuita si lustruita, cu care sa faci un tur prin Havana – in Piata Revolutiei, unde se afla celebrele murale cu Che si Cienfuegos, sau prin cartierul Vedado, plin cu vile construite in anii ’30 – ’50.

Trinidad – multe tari latino-americane au un oras colonial, un oras care si-a pastrat arhitectura si atmosfera istorice, un oras in care simti ca te-ai teleportat intr-un veac anterior. Peru are Cuzco, Columbia are Cartagena, Guatemala are Antigua, Mexicul are Oaxaca, iar Nicaragua are Granada. Ei bine, un astfel de oras exista si in Cuba, se numeste Trinidad. Perioada sa de inflorire a fost prin secolul al XIX-lea, cand Spania si-a pierdut aproape intregul imperiu colonial in America Latina, pastrand doar Cuba si Puerto Rico, si, in acea perioada, o mare de bani a lovit Trinidadul, care era centru de productie a zaharului din trestie. Familiile coloniale care detineau suprafete imense de pamant si sute sau mii de sclavi au construit numeroase minipalate in Trinidad, in jurul carora au aparut si numeroase case impozante ale burgheziei… Aceste case au ramas, ca si stradutele pavate cu pietre, si au inceput sa fie restaurate. Aproape fiecare casuta merita vizitata si aproape 300 dintre ele sunt astazi un soi de pensiuni private numite „casa particular”. In plus, poti gasi numeroase biserici coloniale (te poti urca in clopotnita uneia dintre ele, transformata in „Muzeul Luptei Impotriva Banditismului, pentru panorama orasului).

Dar nu monumentele fac din Trinidad ceva special, ci orasul… Cel mai mult mi-a placut sa ma plimb pe stradutele pavate cu pietre, sa ma uit la casele colorate, chiar foarte colorate, cu grilaje la ferestre, dar care isi lasa portile neincuiate chiar si cand oamenii nu sunt acasa. Probabil, a fost candva o vreme cu criminalitate ridicata.

Cienfuegos – un alt oras, sa-i zicem, clasic, desi nu are eleganta Trinidadului. Se vede ca aici au venit colonisti mai austeri, din Franta… Centrul istoric are mai multe zorzoane, exista un teatru, dar ce mi-a placut in Cienfuegos este ca era un oras „normal”, cu foarte putini turisti unde pe strada principala poti intra intr-o frizerie ca acum 50 de ani, unde magazinele sunt o combinatie de mercerii de pe vremea lui Ceausescu, cu „buticuri” de imediat dupa Revolutie si unde oamenii stau la coada la celebra Copella, reteaua de magazine de inghetata foarte populara in Cuba.

Santa Clara – este inexorabil legata de numele lui Che Guevara. Aici, Che a castigat o minibatalie, blocand un transport de arme catre armata care se batea in est cu gherilele lui Fidel si astfel dictatorul Batista a realizat ca nu prea mai are nicio sansa, refugiindu-se in Statele Unite. Locul unde s-a desfasurat batalia este un muzeu, se poate vedea trenul care a fost deraiat de Che cu ajutorul unui excavator Caterpillar (bune produsele astea americane), iar in vagoane este un mic muzeu. Dar, de departe, cel mai impresionant monument al orasului este mausoleul lui Che – aici se afla osemintele revolutionarului recuperate din Bolivia, dar si panteonul numerosilor tovarasi de lupta din Cuba si Bolivia. Deasupra, troneaza o imensa statuie a lui Che, cum altfel, cu mitraliera in mana. Mi s-a parut foarte interesant ca Fidel, in timpul domniei sale, nu a promovat un desantat cult al personalitatii sale, ci i-a promovat pe Che si pe Cienfuegos ca icoane ale Revolutiei si eroi ai neamului. Erau niste eroi convenabili, ambii murind in anii ’60, asa ca Fidel nu se putea simti primejduit in niciun fel.

Pinar del Rio – aici este o zona pitoreasca, faimoasa pentru culturile de tutun. Stiu, mai exista cateva zone unde se cultiva tutunul in Cuba, dar localnicii sustin ca Pinar del Rio este locul unde creste cel mai bun tutun. Dar turistii nu vin aici sa stranga tutunul, ci mai degraba sa admire regiunea extrem de pitoreasca, cu dealuri rasarind cand nu te astepti din mijlocul campiei, cu campuri de tutun, cu sate idilice si cu foarte mult verde. Si, evident, este locul unde poti sa cumperi trabuce facute „in casa”. Agricultorii locali trebuie sa predea 80% la stat, iar din restul de 50% vand trabuce artizanale. Stai… 80 + 50 nu fac 100. Ei, nici la noi, in timpul comunismului, nu facea 100 🙂

Varadero – Mare verde, plaja alba si all-inclusive. Pare concediul de vis pentru multi si avioane pline de europeni si canadieni (de curand, si americani) aterizeaza pe aeroportul din Varadero pentru soare & mare. Nu zic ca e un loc rau, dar daca veniti pentru asa ceva, as zice ca mai bine alegeti Mexicul sau, poate, Republica Dominicana (nu stiu, n-am fost, nu stiu cum e). Cuba trebuie vazuta, traita, batuta in lung si in lat, Varadero e mult sub Costa Maya mexicana. A, daca veniti intr-un tur al Cubei, merita sa dati un ochi si pe la Varadero. Este, probabil, proiectia viitorului Cubei. Un viitor care este o necunoscuta si vazut cu temeri de marea majoritate a cubanezilor. Cum am zis, duceti-va mai repede acolo.

Cand sa mergi in Cuba

Cald este tot timpul, ceea ce difera este sezonul, secetos sau ploios. Sezonul secetos se intinde din decembrie pana in mai, iar cel ploios, din mai pana la inceputul lui noiembrie. Dupa iulie, pot aparea si uragane, ultimele maturand insula prin octombrie.

Tururi organizate in Cuba

Daca sunteti in cautarea unui tur organizat, cu ghid local, fara sa va bateti capul sa gasiti autobuzul de Santiago sau sa vorbiti spaniola (foarte putini cubanezi stiu engleza), vedeti ca este un tur al Paralelei 45 care incepe in mai, mai precis pe 7 mai .

Viza Cuba

Foarte simplu de obtinut. Va duceti la Ambasada Cubei din Bucuresti, solicitati viza si veti primi un cartonas pe post de viza. Totul dureaza cateva minute!

Imagini Cuba

Proaspat renovatul centru vechi

Hm. baiatule, ghiocelule, vad probleme

Hasta siempre, comandante

Ulitele din Trinidad

Catedrala

Actualul Muzeu al Luptei Contra Banditismului

Palatul in stil maur din Cienfuegos

Magazinele de tip anii 80

Monumentul lui Che din Santa Clara

Si celebrul tren rasturnat de Che si compania

Pitorescul Pinar del Rio

Pe aici se usuca tutunul

Picturi murale in Pinar del Rio

All inclusive in Varadero

Plaja la Caraibe