Jurnal Etiopian. Tigray – tinutul bisericilor sapate in piatra. Episodul 12

Tigray-ul este un tinut dur care i-a format la fel pe locuitorii lor… Tinut muntos si semi-arid in care agricultura si supravietuirea tin in mod fundamental de munca si de ploaia data de Dumnezeu. De aceea, tigrinii sunt foarte muncitori. Aflati pe granita cu coasta musulmana, ei si-au construit bisericile pentru ca acestea sa reziste… pe varfuri inaccesibile, sapate in piatra de multe ori seaca a regiunii… Unele din aceste biserici au fost descoperite de outsideri doar prin anii 50 – 60 ai secolului XX. Au fost ascunse bine.

 Tigrinienii sunt unii dintre cei mai mandrii locuitori ai Etiopiei. In zona lor s-a format Imperiul Aksumit si ei se considera descendentii directi ai acestui imperiu stralucitor fondat de fiul lui Solomon si al Reginei din Saba… Din pacate pentru ei, din punct de vedere politic, dupa disparitia Aksumului, puterea s-a mutat la amhari care au condus Etiopia pana in 1991. De asemenea, tigrinienii sunt un popor impartit – o parte din ei locuiesc in Eritreea unde tigriniana este una dintre cele mai vorbite limbi. Ce i-a adus la putere ? Simplu, lupta armata impotriva regimului Mengistu, tigreenii, alaturi de eritreeni, fiind cei care au intrat in capitala Addis Ababa alungandu-l pe dictatorul comunist de la putere. De altfel, celebra foamete din anii 80 din Etiopia a afectat cel mai mult provincial Tigray…. O seceta prelungita de cativa ani in sir, coroborata cu un “embargo” al lui Mengistu care a pus imense piedici ca in regiune sa ajunga hrana. Asta a dus la moartea a milioane de “dusmani ai poporului” din provincial rebela, dar si emigrarea multor altora.

Imediat dupa ce iesim in Aksum, inainte de a intra prin pitorestii munti ai Tigray-ului, ai parte de o scurta oprire. Aici, se poate admira campul bataliei de la Adwa, celebra batalie din 1896 cand imparatul etiopian Menelik II a invins trupele italiene dornice sa ocupe Etiopia si sa o transforme in colonie. A fost un moment istoric nu numai pentru Etiopia care astfel a reusit sa-si mentina independenta de-a lungul intregii perioadei coloniale, dar si pentru intreaga Africa Neagra… Era prima victorie a unei armate de negrii asupra unei armate de albi. Pana atunci, albii iesisera invingatorii in toate bataliile purtate in Africa si multi ii considerau un soi de semi-zei ai Razboiului, imposibil de invins.

Situl pre-aksumit de la Yeha 

Dupa o oprire la situl pre-aksumit de la Yeha, pe un drum de tara, la cativa kilometrii de disputata granita cu Eritreea, se afla una dintre cele mai spectaculoase manastiri din tara – Debre Damo. Spectaculozitatea nu vine dintr-o arhitectura deosebita, ci din faptul ca se afla pe varful unui deal abrupt care poate fi urcat doar cu ajutorul unei franghi chiar si in ziua de azi… De-a lungul istoriei, aici s-au adapostit nobili, dar si imparati etiopieni, precum si multe bogatii. A fost o manastire, dar si o citadela inexpugnabila. Astazi, vizitatorii trebuie sa urce ca in vechime, escaladand circa 20 metri pana la poarta de intrare. Daca pe vremuri dusmanii erau intampinati cu sageti si alte obiecte contondente, astazi un calugar prietenos, dar si niste localnici in cautare de cativa biri te pot ajuta sa escaladezi pana sus, indiferent de cat de agil esti. In plus, accesul in manastire este deschis doar barbatilor, deci femeile chiar daca simt nevoia de alpinism, trebuie sa se multumeasca sa ramana la baza dealului. Personal nu am urcat din probleme medicale (am o hernie pe care o voi opera in vreo 2 saptamani) si nu voiam sa risc o criza prin muntii Tigray, dar ghidul nostru a dat o fuga prin manastire…

Tigray, provincia rebela din Nord, acum conduce Etiopia 

Apoi, am plecat spre Adigrat, de-a lungul “fierbintei” granite cu Eritreea pana am ajuns pe soseaua Asmara – Mekele – Addis Ababa si am tulit-o la sud spre Adigrat. Daca granita ar fi fost deschisa, as fi fost interesat de o raita pana la Asmara, dar ce sa le fac… eritreenii si-au cam facut-o cu mana lor. Si ca veni vorba, hai sa scriu cateva cuvinte despre acest stat care s-a nascut speranta si a murit talent… care a aparut pe harta Africii in 1993 ca o natiune ce promitea enorm si astazi este definita de politologi ca fiind un “stat esuat”… Eritreenii sunt tot etiopieni. Ca si in Etiopia, jumatate sunt ortodocsi, jumatate musulmani, iar tigriniana este vorbita de o mare majoritate. Spre deosebire de Etiopia, ei au fost colonie, mai précis colonie italiana timp de 60 de ani, iar inainte s-au aflat sub influenta sau ocupatia unor state musulmane. Dupa al doilea razboi mondial, Etiopia a preluat si Eritreea, dar cu un statut aparte, cu o autonomie largita. In anii 60, Haile Selassie a suprimat autonomia, Eritreea devenind o provincie ca oricare alta a Etiopiei… Au existat cateva voci contestatare, dar erau doar o minoritate… Dupa 1974, odata cu instaurarea comunismului, eritreenii si tigrinienii au pus mana pe arme, reusind sa elibereze treptat parti din zonele lor… Aflati pe malul marii, eritreenii au reusit sa puna la punct cel mai eficient sistem de ajutorare a populatiei lovite de razboi si seceta din intreaga Africa… Dupa caderea lui Mengistu, puterea la Addis a fost preluata de liderul Armatei din Tigray, Males Zenawi, iar in Eritreea de aliatul sau din razboi, Isaias Afwerki. In 1993, Eritreea isi obtinea independenta in urma unui referendum unde peste 98% optasera pentru despartirea de Etiopia. Zenawi a recunoscut referendumul, iar partitia a avut loc fara probleme.

Eritreea devenea o tara-promisiune, se afla la Marea Rosie, iar planurile unui Dubai african la Marea Rosie nu pareau atat de imposibile… Dar, a existat acest dar. Marele erou al independentei, Afwerki a considerat ca poate sa conduca ca un autocrat pe viata… Alegerile prezidentiale in 1997 au fost amanate la o data care inca nu a fost comunicata, partidele alternative au fost interzise, cei care aveau ceva de cartit au fost fie expulzati in Etiopia, fie direct in mormant. Pentru a abate atentia opiniei publice, a pus la cale un razboi cu Yemenul pentru cateva insule din Marea Rosie (l-a pierdut) si mai apoi cu Etiopia cu care avea de impartit una dintre cele mai inospitaliere zone de pe mapamond – Danakil. Evident, l-a pierdut si pe acesta, atat la nivel miltar, cat si diplomatic. “Neinteles” de nimeni, Afwerki a inchis tara si a interzis orice forma de gandire libera (recent, Eritreea a obtinut locul 2 din coada la “libertatea presei” deasupra Coreeii de Nord) si si-a plantat tara viguros pe lista “statelor esuate”. Datorita “starii de razboi” cu Etiopia, Yemen si Djibouti (practic, toti vecinii exceptand Sudanul), alegerile de orice fel au fost amanate, iar incercarile de a comenta situatia din tara sunt niste voci tradatoare si destabilizatoare.

 Minunatele biserici sapate in piatra din Tigray

Dar sa lasam Eritreea in pace si sa pornim mai departe prin tinutul pietros si arid al Tigray-ului in cautarea celebrelor biserici sapate in piatra. In aceasta zona destul de inospitaliera, se afla nu mai putin de 120 biserici, majoritatea construite in perioada “Evului Intunecat Etiopian, intre 900 si 1200, adica intre caderea imperiului aksumit si aparitia regatului de la Lalibela.

Accesul este dificil si de fapt asta a si fost toata ideea…. Sa fie cat mai dificil pentru ca lacasurile de cult sa nu fie detectate de dusmani. Unele sunt construite incredibil pe versante abrupte, altele in varf de dealuri sau mascate in stanca. Prima vizita o facem la Aba Yohanni unde asteptam ceva timp pana cand apare preotul cu cheia, alaturi de o gasca de italieni zgomotosi… Biserica este sapata complet in stanca, doar fatada aflandu-se la aer… inauntru, plafonul superb decorat, luminat de lanterne, blitzuri si o lumanare in varful unei prajini…  As fi preferat sa nu fi fost italienii astia, aici era un loc plin de atmosfera daca era liniste…

Urmatoare oprire, la Kirkos, care intre timp a devenit parte din oraselul Wukro… Biserica de aici este partial sapata in roca, dar preotul este un tip prietenos, e drept nu si foarte comunicativ care ne deschide si ne arata vechea biserica…  Se inveseleste brusc cand afla ca si noi suntem ortodocsi, asa ca ne binecuvanteaza pe toti si ne arata si crucea de ceremonie.  Din pacate, o buna parte din picturile murale si ziduri sunt inegrite de fum. Legenda spune ca si aceasta biserica a fost arsa de blestemata regina mozaica Judith, distrugatoarea Aksumului.

Dar poate cea mai frumos pictata biserica din Tigray este pe drumul spre Geralta, intr-una din cele mai mari biserici, Abaha Atsbeha. Desi este o biserica de secol IX, multi etiopieni cred ca aici sunt ingropati regii-gemeni Ezana si Sezana cei care au convertit Etiopia la crestinism prin secolul IV, iar crucea de ceremonie al lui Frumentius, crestinatorul ar fi si ea aici.  Pe dinafara, arata cu adevarat monumentala… are o poarta impozanta (construita de cuceritorii italieni, probabil pentru a-I mai “imbuna” pe localnici)… Dar, adevaratul spectacol este inauntru… desi picturile au peste 400 de ani, multe se pastreaza extrem de bine, iar locul este cu adevarat minunat… este liniste, un preot citeste dintr-una din cartile sacre, iar noi ne uitam la frescele multi-colore in ciuda timpului si a climei nu tocmai prietenoase cu aceste opera de arta..

Seara, ajungeam la Mekele, prospera capitala a Tigray-ului. Afectata atat de razboiul civil, cat si de un bombardament al aviatiei eritreene in 1998, Mekele este totusi capitala provinciei invingatoare care acum conduce Etiopia… Si asta se vede… nu numai datorita imensului monument pe care ghidul Bradt ii spune ca este “cea mai mare crosa de golf din lume”…

Campia de la Adwa

Tigray

Agricultura e posibila de multe ori doar pe terase

Chiar si in tinuturi aride, exista viata… si inca una foarte frumoasa

Cum poti sa ajungi la Debre Damo… escaladand !

In caz ca nu esti prea agil…

Calugarul prietenos pe post de telecabina

Bisericile din Tigray nu sunt la soseaua nationala…

Abba Yohanni

In interiorul bisericii – pestera

Biserica din varful dealului

Biserica Kirkos

Pe drumuri etiopiene

Abraha Atsbeha

Partial incastrata in munte

Calugar citind din cele sfinte

Fresce de secol XVII