Ceasul desteptator incepe sa sune… In secunda 2, o mana ma atinge pe picioare. Este controlorul, a venit sa ne anunte ca in curand ajungem in gara Phitsanolouk de unde ne vom continua drumul spre Sukhothai. Sunt cam buimac de somn, ma uit la ceas, nu e nici 5 dimineata, dar asta e, trebuie sa ma scolo. Mai ales ca am auzit ca Sukhothai nu poate fi ratat.

Cu rucsacurile in spate coboram in gara. Desi devreme, e multa animatie. Mai sunt si alti farangi care coboara in drum spre Sukhothai, dar au de gand sa mai bea o cafea in Phitsanolouk. Cum nu beau cafea, as prefera sa ajungem mai repede, asa ca o taiem spre autogara de unde plecam destul de repede. In nici o ora, ajungem in autogara din Sukhothai. Nu am ajuns inca, la fel ca si in cazul Ayutthaya, Sukhothai-ul dispune de un oras nou complet neinteresant, iar ceea ce merita este inca si mai departe de orasul nou, “parcul arheologic Sukhothai este la vreo 12 km de oras. Intreb pe cineva si aflu ca pot ajunge cu un songthaew, un soi de Dacia-papuc, dar mult mai lunga, acoperita (pe aici ploua des). Si, cum in Thailanda nu e o mare problema sa gasesti mijlocul de transport pe care il cauti, ca din pamant, apare un songthaew in directia necesara. In vreo 20 de minute, debarcam victoriosi in fata catorva dughene inaintea carora se afla aliniate, cuminti, cateva sute de biciclete… Sukhothai-ul poate fi vizitat pe bicicleta! Ce frumos….

Sukhothai este considerat prima capitala a Thailandei si, de fapt, cartile de istorie thailandeza proslavesc perioada Sukhothai ca fiind inceputul statalitatii thailandeze. Istoricii thailandezi sustin ca actualii thai s-au nascut ca popor pe teritoriul actual al Thailandei. Au emigrat la un moment dat la nord, in actuala provincie chineza Yunan, dincolo de Laos, dar statul format de acestia a fost pulverizat de atacul mongolilor (cunoscuti in Europa sub numele de tatari, practic acelasi popor care a bagat in sperieti intreaga Asie si Europa – a ocupat China, a distrus orasele prospere din Asia Centrala, a ucis aproape intreaga populatie masculina a Bagdadului, a supus Rusia, a ocupat Ungaria si cate si mai cate) si cea mai mare parte a lor s-au refugiat la sud, dincolo de munti, inapoi in zonele de origine. Cei ramasi in Yunnan formeaza comunitatea “dai”, inruditi atat cu thailandezii, cat si cu laotienii, fiind, practic, thailandezii “vechi”.

Pentru o anumita perioada, nou-venitii care au format mici regate au ramas sub suveranitatea marelui imperiul khmer din Angkor. Dar, la un moment dat, niste regi mai intreprinzatori s-au scuturat de Angkor si au format un regat independent, cu capitala la Sukhothai, care a inglobat o buna parte din actualele teritorii ale Thailandei si Laosului, dar care e de asemenea responsabil de prabusirea vechii metropole Angkor. Asa ca daca Ayutthaya este “eroul ucis in lupta” al Thailandei, Sukhothai este “varsta de aur”, locul de unde a inceput formarea Regatului Thailanda.

Destul cu istoria, mai trebuie poate sa mentionez ca perioada de glorie a Sukhothaiului a fost 1238-1419 (adica in perioada de formare a tarilor romane), iar maretul stat a fost pana la urma ocupat si inghitit de Ayutthaya.

Iata-ne pe biciclete intr-o dimineata absolut superba – este soare, cerul este albastru, peste tot fluturi, iar pasarile canta prin copaci. Si ce e mai important, spre deosebire de Ayutthaya unde zona veche este in mijlocul orasului si nu poti scapa de claxoane, Sukhothaiul este departe de lumea dezlantuita – este o liniste mormantala, excelenta pentru a savura orasul.

Daca monumentele sunt destul de similare cu cele din Ayutthaya (poate arhitectii m-ar contrazice, dar ochiului meu neavizat i s-au parut destul de similare), in schimb cadrul natural este uluitor… in jurul fiecarei pagode (mult mai bine pastrate decat cele arse de birmanezi la Ayutthaya) se afla lacuri, canale pline pline de nuferi superbi…   Vremea este superba, pasarelele canta, sincer, Sukhothaiul mi se pare cel mai frumos loc istoric pe care l-am vizitat aici… Pacat ca am fost doar cu cateva zile in urma la Angkor care poate pune in umbra orice monument istoric al omenirii, dar ce conteaza – traieste clipa si bucura-te de frumusetile naturalo-istorice ale Sukhothaiului !

Pedalam pe alei impecabil maturate si nu pot sa nu ma opresc la fiecare pas pentru a “prinde” inca un unghi pentru fotografii cu nuferi infloriti si ruine glorioase. Sa nu credeti ca sunt doar lacuri cu nuferi pe aici – gazonul este de un verde britanic, iar cei care ingrijesc parcul arheologic au plantat flori peste tot… Iar cand cineva planteaza flori in Thailanda, nu poate iesi decat o opera de arta.

Ne oprim la Wat Si Chum unde piesa de forta este o superba statuie a lui Buddha inalta de 15 metri. Pe aici s-au gasit cele mai vechi inscriptii in limba thai de secol XIII. Dar nu inscriptiile atrag turistul obisnuit, ci imaginea serena a unui Buddha zen si mai ales degetele sale atat de fotogenice… Mai exista si alte statui impunatoare ale lui Buddha, gasesti chiar si statui cu zeci de elefanti sprinjinind pe spatele lor o pagoda superb lucrata… Elefantii sunt animale sfinte pentru budisti, desi nu se codesc sa-i foloseasca la munca sau in razboaie…

Plimbarea prin paradis trebuie si ea sa se incheie la un moment dat, mai ales ca astazi mai trebuie sa mergem inca vreo 4-5 ore cu autobuzul spre Chiang Mai. Cu mare parere de rau, dupa mai bine de 2 ore de pedalat prin parc, returnam bicicletele, ne primim suta de bathi lasata garantie si decidem sa vizitam un ultim monument recomandat de Lonely Planet. Nu este fix in zona principala, este la cativa kilometri buni de intrarea in parc… Asa ca vorbim cu un nene care are o ciclo-ricsa cam ciudatica (pasagerii stau in fata intr-o “cusca” amintind de songtaew. Ne asezam confortabil si nenea pedaleaza pana la Wat Saphan Hin. De aici, ai parte de o panorama superba asupra zonei Sukhothai, dar si de un Buddha cu mana intinsa parca pentru a te respinge, nu binecuvanta… Dar faptul ca ma aflu in aceasta zona este deja o binecuvantare…

Ne intoarcem la “rent-a-bike”, ne luam rucsacurile lasate acolo si o taiem cu primul songtaew inapoi in oras, la autogara… Unde mai avem timp pentru un branch rapid la una din carciumile din zona garii (orez cu taitei afumati, nimic prea iesit din comun!) pentru a putea prinde intr-un tarziu autobuzul de Chiang Mai… Care ne va purta aproape 5 ore pe dealuri si prin paduri, un peisaj foarte diferit de campurile de orez din campia de la sud…

Odata ajunsi in Chiang Mai, sarim in primul tuk-tuk, care ne duce la hotelul gasit in Lonely Planet – hotel Hollanda Montri. Aici ne intampina o tanti simpatica, cu un nume foarte scurt – Am, zambind cu gura pana la urechi. Camera e decenta, faina, din pacate, hotelul nu este chiar central, dar Chiang Maiul nu are un adevarat Khao San, Bangkok-style. Din pacate, nu exista si un restaurant al hotelului si noi suntem destul de obositi dupa doua zile pline si o jumatate de noapte pe tren sa mai cautam vreo mancatorie prin centru, asa ca doamna ne recomanda un restaurant la doua case distanta. Ce fain e in Thailanda unde gasesti mancatorii peste tot…

Ajungem la restaurant, pare sa fie unul pentru localnici… Ospataritele fac ochii mari si ne ofera un meniu in thailandeza… Nu prea vad farangi, asa ca nu au niciun meniu in engleza cum au sute de mii de restaurante din Thailanda. Ne uitam crucis si decidem sa comandam ceva “sigur” – carne de vita. Adriana invatase cum se spune in thailandeza “vita” sau “pui”. Ii spune ospataritei care este inca si mai confuza… Ce naiba, invatase foarte bine sa pronunte cu accentual acela cantat al thailandezilor… Mai apare cineva si ne lamurim – oamenii sunt chinezi, nu stiu thailandeza!!! Asa ca folosim un limbaj care va rezolva problema – doua degete deasupra capului si un muget cat mai natural “Muuuuuuuuuuu”…. “No cotcodac, cotcodac, cotcodac”… Toata lumea rade si in cateva minute primim mancarea visata – vita cu bambusi si alte legume neidentificate, dar gustoase… Si era “muuuuuu”, nu “ham-ham”, “miau” sau alte feluri de mancare tinute probabil in secret pentru clientii fideli :).

Plecam spre hotel… e o seara fresh, placuta, departe de noptile asudate de la Bangkok…

Imagini Sukhothai

Rent-a-bike ca la Sukhothai

Si apoi, hop pe bicla si sa luam la vizitat Sukhothai-ul

Temple si nuferi – un mix sublim

Si intr-o astfel de atmosfera zen, ce poate fi mai nimerit decat o mare statuie al lui Buddha ?

Statui elefanti

mult-fotografiatele degete ale lui Buddha

Dupa o tura de vreo 2 ore, mi-am lasat bicicleta la locul ei

Si l-am luat pe un baiat cu cicloricsa

Pentru a vedea statuia lui Buddha de pe deal 🙂