Cum scriam mai acum cateva zile, in weekendul trecut am fost in zona Brasov – Pestera (nu cea a Ialomicioarei, cum am crezut si eu prima oara, ci o localitate mai putin cunoscuta, la doi pasi de Moieciu), invitat de cei de la Explore Travel, avand onoarea sa-l am ca trainer pe Mihai Moiceanu, unul dintre cei mai buni fotografi din Romania. Tema workshopului? Fotografia de calatorie.

Am fost cu totul 6 bloggeri si 2 castigatori la concursurile de foto organizate inainte de eveniment. Evident, experienta fiecaruia varia – de la oameni profesionisti la un pozar ca mine… Ma rog, nu era realmente nevoie sa participi cu aparatele proprii, pentru ca cei de la Nikon au venit cu o lada plina de scule – aparate foto si obiective pentru a fi testate. Evident, ultimele racnete in materie care au facut deliciul connaiseurilor :). Probabil eram cel mai putin fotograf din toata aceasta onorata adunare. Eu am venit cu bridge-ul meu care a indurat multe la viata lui, dar, evident, am incercat si un DSLR – prima oara in viata. Dar, pana a trage concluziile, hai sa va povestesc ce s-a intamplat.

Am ajuns joi dupa-amiaza la hotelul Sport din Poiana Brasov si, dupa o scurta luare de contact, am coborat in Brasov pentru masa la Bistro de L’Arte, un restaurant fain, ascuns pe o ulita a Brasovului vechi. Dupa o masa excelenta, am inceput sa tragem poze de noapte. Lumea venise dotata cu trepiede, eu, neavand, am tras din mana. Nu asta a fost problema, sa trag din mana, ci sa aflu despre niste lucruri despre care am auzit candva demult, dar nu le-am insusit niciodata – ISO, diafragma, timp de expunere… Evident, ceilalti au inceput sa vorbeasca in pasareasca lor – F 3,8  la 100 de nu stiu care, cu obiectiv de nu stiu ce angular, unghiular, Dumnezeu stie. Am incercat sa fac si eu niste poze cu DSLR-ul din dotare, aparent nu prea exista obiective cu zoomi (sau or fi, dar la mine n-a ajuns decat unul dupa vreo 2 zile care nu tragea prea departe), asa ca, dupa ceva poze, am trecut la armele mele din dotare :).

A doua zi dimineata, ploaie de munte, cer plumburiu. Si cum de la o vreme orice ploaie cat de normala este catalogata drept cod galben de dezastru, am zis sa stam dimineata in hotel, ca se anunta ca dupa pranz sa stea ploaia. Si chiar a stat, in plus, a mai aparut si soarele. Foarte tare! Dar dimineata nu a fost pierduta… am aflat niste lucruri noi, mai mult de incadrare a pozelor, chiar de folos… de altfel, maestrul Moiceanu a analizat niste poze mai vechi d-ale noastre si, dupa cate sfaturi de incadrare si cropuire, chiar ca deveneau mai artistice! Asa ca am aflat cum e cu diagonalele, cu punctele de forta, sa ai doar un subiect in imagine, nu mai multe, cum sa obtii senzatia de dinamica. Sfaturile astea chiar le-am aplicat si, intr-adevar, am senzatia ca am facut poze mai bune… evident nu la stadiul de fotografie :).

Dupa ce a stat ploaia si, slava Domnului, a iesit din cand in cand si soarele, am luat-o prin Brasov. Prima oprire la Biserica Sf. Nicolae din Schei, dar nu am intrat in biserica, ci am vizitat Prima Scoala Romaneasca. Ati fost vreodata acolo? Eu am vizitat-o de vreo 4 ori, prima oara cred ca in 1986, cand am avut un ghid schiop, si de fiecare data a fost o experienta deosebita. L-am avut ca ghid pe domnul Olteanu, care de 40 de ani e muzeograf, ghid, profesor universitar si chiar si preot… prima scoala romaneasca tine de biserica, asa ca s-a facut si preot pentru a putea sa se ocupe in continuare de micul tezaur de acolo.

Am luat loc in bancile din sala de clasa Anton Pann si aflam ca prima mentionare a scolii nu ar fi din 1495 cand “s-a zidit scoala si biserica”, ci de prin secolele 11-12 cand ar fi fost mentionata intr-un document papal, iar cea mai veche carte pastrata aici ar fi un manual din 1390. In sala urmatoare am descoperit mica tipografie a diaconului Coresi care a tiparit aici circa 40 de carti in sute de exemplare timp de vreo doua decenii. Aici se pot gasi insa niste carti de capatai din istoria Romaniei – “Biblia de la Bucuresti” tiparita,  in 1688, de domnitorul Serban Cantacuzino, o carte de la Alexandru Lapusneanu din Moldova, dar si opere ale Scolii Ardelene… Tot aici se afla carti definitorii pentru vecinii nostri – prima biblie rusa, dar si o carte care descrie cetatea Tarnovo, capitala celui de al doilea imperiu bulgar inainte de a fi distrusa si ocupata de otomani.

Absolut fermecatoare sunt insa povestile domnului Olteanu, despre cum s-au descoperit carti ascunse prin ziduri, steaguri printre prapuri, despre mitropolitul Andrei Saguna, liderul de necontestat al romanilor ardeleni din secolul 19, sau despre perioada comunista. Cum zic, merita, daca va duceti prin Brasov, sa vizitati si acest muzeu… e un tezaur necunoscut!

Apoi, am plecat la vanat de poze… am pozat pe la Poarta Scheilor, apoi la Poarta Sf. Ecaterina, ne-am pierdut mai apoi pe Strada Sforii, cea mai ingusta strada din Romania, pentru ca apoi sa facem cunostinta cu o pisica alintata de stapana sa in fereastra unei case. De altfel, nu a fost o surpriza pentru nimeni cand am pus poza cu matza bagandu-si boticul in obiectivul tunului lui Catalin pe Facebook, a primit instantaneu zeci de like-uri… Si a fost cea mai “like”-uita dintre cele pe care le-am postat pe Facebook… tot pisicile, saracele J.

Ce mi-a placut sa fac a fost sa-i pozez pe participanti. Asa-zisul “making of” – dar cred ca am prins niste instantanee extrem de distractive J. De altfel, toate aceste zile, am fost paparazzoul grupului. Am mai incercat cu DSLR-ul, dar pana la urma am renuntat, revenind in totalitate la vechiul meu aparat… dar aplicand ce am mai aflat.

Dupa Brasov ne-am mutat la Casa Boiereasca. O pensiune extrem de draguta, cu oameni primitori, mancare excelenta, dar mai ales, si asta e de departe un mare plus – o priveliste incantatoare! Am fost de zeci sau sute de ori in zona Bran, dar intotdeauna am fost fie pe soseaua nationala, fie prin satele dinspre Bucegi, in stanga soselei cum vii dinspre Brasov – fie ca e vorba de Simon, Cheile Gradistei ori alte asezari care au crescut ca zone turistice. Ei bine, partea mai putin “explorata” dinspre Piatra Craiului este fenomenala… iar la inceput de iunie, cand peste tot e verde, e un paradis! Iar panorama de la unele camera este incredibila… din pacate, camera mea a dat spre strada (nu va speriati, rar trece vreo masina, nu e niciun zgomot), dar, cand aveam prilejul, topaiam pe terasa cu o priveliste incredibila…

De altfel, intre doua ploi de munte, am luat la pas imprejurimile satului Pestera pentru poze. Am intrat in curtea unui nene care taia niste lemne sa-si faca gard, am incercat sa “vanez” un curcan infoiat si, mai ales, am admirat minunata panorama a Bucegiului, a Pietrei Craiului si a zonei dintre… Paradiziac!

Intre aceste plimbari cu aparatele in mana, am continuat workshopurile… A fost si un concurs la final. Evident, un meserias adevarat l-a castigat – Nicky – cu o poza a unei case traditionale din Bran … o poza artistica pe care am apreciat-o si eu…

De altfel, evenimentul din weekend m-a convins, inca o data, ca fotografia este o arta. De altfel, Mihai Moiceanu a facut o paralela intre tehnicile pictorilor renascentisti si cele ale artei fotografiei. Arta a evoluat in a nu mai reda ce vezi, ci o interpretare creativa, iar fotografia a luat locul picturilor de odinioara. Am vizionat filme facute de Mihai prin Nepal si Delta… Si m-am convins, din nou, ca nu poti sa te duci intr-o excursie de fotografie la fel ca intr-o excursie pur si simplu, in care te duci sa vizitezi, sa descoperi, sa afli. Obiectivul principal al unei excursii de fotografie este sa faci fotografii… sa gasesti acele personaje, acele peisaje, acele unghiuri pe care multi nu le vad pentru a prinde o poza geniala, o poza de portofoliu. Poti sa stai si ore in sir in fata unui camp de orez pentru a prinde FOTOGRAFIA! De altfel, Mihai Moiceanu organizeaza ture tematice pentru fotografi pasionati prin tara si strainatate – fie ca e vorba de Patagonia sau Nepal, dar si „Muzica lemnului” din Bucovina, „Delta salbatica” sau prin „Tara secuilor”. Daca sunteti pasionati, va asigur ca va fi un regal !

De asemenea, cred ca, intr-un blog cum este al meu, de preferat sunt mai degraba pozele, decat fotografiile artistice. Pentru mine, pozele sunt un sprijin pentru a va arata despre ce povestesc si astfel sa aflati mai multe informatii… totusi, o poza poate face cat 1.000 de cuvinte. In plus, o fotografie maiastra poate sa nu redea exact locul… poti sa ajungi acolo si sa nu regasesti atmosfera, culorile, peisajul redat de maestrul fotograf…

Intr-un final, pot spune ca a fost un weekend folositor. Chiar am invatat lucruri noi de incadrare, arta fotografiei… In mod cert, trebuie sa invat mai multe cum e cu diafragma, ISO, timpi de expunere etc, subiecte la care sunt paralel. Si, in mod cert, n-o sa-mi iau DSLR… continui sa calatoresc pentru a vizita, a afla, a experimenta si nu pentru a fotografia… Jos palaria pentru fotografi, am vazut fotografii geniale, dar parca raman la obiceiurile mele de calatorie…

Oricum, vreau sa multumesc organizatorilor… a fost un weekend minunat … nu numai pentru locurile vazute pe viu, ci si cele vazute pe proiectoare… mi-au adus aminte de Nepal, de Tibet, de Vietnam, de locuri dragi, de oamenii de acolo, de obiceiuri. Am invatat destule, poate m-a facut sa apreciez mai mult fotografia ca arta si de aceea le multumesc celor implicati: Dragos de la Explore Travel, Mihai Moiceanu de la Phototour si Mihai Olaru de la Nikon, omul cu sculele de cea mai buna calitate. In plus, multumiri si gazdelor de la Hotel Sport Poiana Brasov, un hotel fain (nu te baza insa pe receptionisti sa te scoale din somn) si a celor de la Casa Boiereasca, o pensiune cu  o priveliste de basm…

Declansam Povesti !

Am ajuns la Poiana Brasov cu ajutorul lui Niki si a masinii care a vazut pana si Bamako, in Mali 🙂

Maestrul Moiceanu la vorbitor !

Seara, in Brasov, la Bistro del Arte, unde ciorba de ceapa devine arta pura 🙂

Prima tura de fotografie – de noapte prin Brasov

Chiar si ulitele parasite ale Brasovului au frumusetea lor

Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, strans legata de prima scoala romaneasca

In sala de clasa Anton Pann, ascultandu-l pe don profesor Oltean

Iata si prima tipografie

Pe vremea in care nu existau printere

Din uluitorul tezaur al Scolii – Psaltirea lui Coresi

Un hrisov de la domnitorul Aron Voda al Moldovei

Prima biblie a rusilor se afla la Brasov !

O carte care descrie cetatea Tarnovo, capitala celui de-al doilea imperiu bulgar

Poarta Scheilor, intrarea in vechiul burg sasesc Kronstadt

Si se apucara fotografii nostrii sa caute cele mai bune unghiuri

Si cele mai interesante pozitii 🙂

Pisica curioasa din Brasov

Esti fotograf ? Pai trebuie sa fi flexibil

Mama, ce artilerie grea ! Impresionanta desfasurare de forte Nikon 🙂

La revedere, Brasov, plecam la munte

Pe drum, un peisaj de poveste

Pensiunea Casa Boiereasca din Pestera

Si incredibilul peisaj de la fereastra pensiunii

Flower power sau photo power (de remarcat si trepiedul de ultima generatie folosit de Alex)

Un nene face un gard si fotografii il pandesc

La drum, pe dealuri pitoresti

Aiho, aiho, suntem pitici misto !

Pe drumuri de costise

Sa facem cunostiinta si cu fauna locului – oite in cautare de hrana verde

Cu vaca la fotograf

Si curcanul infoiat

Un apus de soare chiar spectaculos peste Bucegi

Baterieeeeee ! Foc !

ISO ? Hmmmm… Cred ca diafragma asta da cu virgula, ce naiba !

In ultima zi, norii au facut spectacol

Carmina cu tunul

That’s all, folks !