Si cu postul asta imi inchei relatarile calatoriei din Sri Lanka si Maldive din iarna asta. Voi reveni insa cu mai muilte posturi specifice pe lucruri care mi s-au parut interesante…
8 ianuarie – am revenit in Colombo. Dupa ce am revenit la guesthouse-ul lui Ranjit, am luat un tuk-tuk si ne-am dus in oras. Cum eram 4, nu am intrat intr-un tuk-tuk, asa ca am luat 2 si am decis sa ne intalnim in fata la Hilton… De unde sa stim ca Hiltonul are 2 intrari… asa ca ne-am asteptat unii pe altii vreo jumatate de ora pana ne-am reconectat prin telefon… Am vrut sa ne plimbam prin Fort, din pacate zona este extrem de militarizata (anii trecuti, pe aici loveau tigrii tamili, intre timp tigrii tamili au fost invinsi, dar zona continua sa fie plina de baricade si fotografiatul sa fie interzis) si desi are potential (cladiri coloniale frumoase), faptul ca zona e o cazemata de mai bine de un deceniu, aduce cu Lipscaniul de acum cativa ani. Asa ca am luat-o pe promenada din fata oceanului, unde datorita norilor, am avut un apus de soare incredibil… absolut memorabil, cum rar am mai vazut. Seara la o bere la Cricket Club unde ne-am chinuit sa intelegem cateva din regulile acestui sport care este o adevarata religie in subcontinent si am vazut cu Sri Lanka a invins Bangladesh-ul.
9 ianuarie – am vizitat Colombo. Am facut un tur religios – temple budiste, biserici crestine, temple hinduse si mochei musulmane. Foarte interesanta a fost biserica catolica Sf. Anton – pe afara arata ca o biserica coloniala portugheza cum poti sa vezi si in Goa sau Malaezia, inauntru, o atmosfera tipic subcontinentala…
10 ianuarie – am mers intr-un tur spre sud. A condus patronul guesthouse-ului nostru, Ranjit si am fost spre statiunea Bentota (e putin mai la nord de Hikka) unde am vizitat o vila cu o gradina splendida construita de cel mai important arhitect al Sri Lankai, Bewa pentru frati-su. Desi homosexualitatea este interzisa in Sri Lanka, in vila, sunt numeroase poze si picturi care spun clar ca stapanul a fost homosexual… Dar Bewa este un mare nume in Sri Lanka asa ca nimeni nu s-a atins vreodata de el. Sfarsitul zilei, la apus, pe plaja din Bentota… alaturi de turisti straini si localnici.
11 ianuarie – ultima zi. Zi de sculat tarziu, vizitat Muzeul National (mult mai fain si interesant decat ma asteptam), plimbare pe la mall-uri sa ne cumparam carti (principalele librarii sunt in mall-uri), precum si ceai pentru prieteni (doar suntem in Ceylon, nu ?), etc. Dupa-amiaza, am luat trenul care merge fix pe malul oceanului spre Mount Lavinia – plaja Colombo-ului. Aici, fosta resedinta a guvernatorului englez al Ceylonului, construita acum vreo 150 ani a fost transformata intr-un hotel de lux. Ne-am plimbat prin hotel, am baut o bere si am aruncat o privire spre sirenele locale… si in plus am avut un view panoramic spre skyline-ul Colombo-ului.
12 ianuarie – avion la 4 dimineata, deci am plecat de la guesthouse pe la miezul noptii. Avionul a plecat la timp (era doar Air Arabia 🙂 si am aterizat dis-de-dimineata in Sharjah. Am hotarat sa nu mai asteptam cu orele sa ne dea viza, asa ca am renuntat la vizitarea Dubaiului, dormind in business lounge-ul din aeroport, indopandu-ne cu prajituri si frecand internetul. Seara am aterizat la Atena unde nu am facut decat sa ne ducem la un mic hotel la 10 minute de aeroport…
13 ianuarie… unde nu am dormit mai mult de 5 ore si ceva pentru ca la 7:30, decola Taromul. Ce m-a surprins este ca in jur de 7 – 7:30, pleaca spre Bucuresti nu mai putin de 3 curse (Tarom, Aegean si Olympic) si toate cam goale… Oricum, m-am bucurat ca am zburat cu Taromul… E una din putinele companii aeriene europene care mai dau mancare la bord chiar daca zborul e de 1 ora si un sfert. Si mancare buna !!!
plimbare pe malul oceanului la apus de soare
Consiliul Municipal din Colombo
Apus de soare la Mount Lavinia
in avionul de Bucuresti… la revedere, vacanta… citind despre vreuna viitoare ?
Foarte faine poze ..nu am cuvinte!
Apropos ce aparat foto ai?
Panasonic FZ7
S-au schimbat planurile? Se merge in Tibet? 🙂
Adriana nu a fost… se gandeste si ea… dar planurile raman cum am vorbit… pana una alta