AMINTIRI DIN VIITOR: Dezastru ecologic in Apuseni, Romania evacueaza sute de mii de oameni

Bucuresti, 25 martie 2064. In urma unor ploi fara precedent, in cursul noptii, lacul de decantare de langa fosta localitate Rosia Montana din Muntii Apuseni s-a revarsat, iar barajele au cedat. Apa plina cu una dintre cele mai mari cantitati de cianura de pe planeta s-a revarsat in afluentii Muresului. “Este probabil cea mai mare catastrofa ecologica din Romania” a declarat un oficial roman. Guvernul de la Bucuresti a decretat starea de urgenta si a dat ordin de evacuare pentru majoritatea localitatilor aflate pe malul Muresului, inclusiv municipiile Alba-Iulia si Arad, dat fiind riscul major de infestare a apei. Mii de masini au luat cu asalt autostrazile, care nu fac fata in ciuda eforturilor de fluidizare. Corturi militare sunt instalate in zone limitrofe din Transilvania cum ar fi Sibiu, Timisoara si Cluj-Napoca. Guvernul a facut apel catre toti locuitorii Romaniei care au spatii libere sa cazeze miile de refugiati.

Budapesta, 25 martie 2064. In urma dezastrului ecologic din Muntii Apuseni, guvernul maghiar a declarat starea de calamitate in localitatile din proximitatea raului Maros (Mures) si de pe cursul inferior al Tisei, care urmeaza sa fie evacuate. Conform declaratiilor oficiale, valul de cianuri va lovi Ungaria peste circa 36 de ore si va cauza pierderi fara precedent. Locuitorilor li s-a cerut sa nu consume decat apa imbuteliata, iar fabricile de apa imbuteliata din zona care urmeaza a fi afectata au fost inchise. “Ne asteptam la acest dezastru de decenii. In ciuda atentionarilor noastre, romanii au preferat sa isi distruga muntii, dar asta ne afecteaza si pe noi”, a declarat prim-ministrul ungar, intr-o conferinta de presa-fulger convocata in timpul noptii la Budapesta. “Nu este cazul sa vorbim acum despre cereri de despagubiri. Ne rugam la Dumnezeu ca daunele sa nu fie atat de ridicate pe cat se prevad.” Ca si in cazul Romaniei, autostrada care leaga Szeged de Budapesta este arhiaglomerata, iar guvernul a interzis circulatia masinilor private in directia Szeged, pentru a fluidiza circulatia.

Belgrad, 25 martie 2064. Guvernul Serbiei a urmat, prompt, exemplele Romaniei si Ungariei, declarand starea de urgenta de-a lungul Tisei si al Dunarii. Un purtator de cuvant a anuntat ca, la cererea Serbiei, China va deplasa de urgenta filtre imense pentru a putea stavili valul de cianura, cel mai probabil, inca de la intrarea in tara. Un oficial sarb a anuntat ca filtrele vor fi instalate in apropiere de Subotica la intrarea Tisei in Serbia. Orasele sarbesti de pe Tisa nu au primit ordin de evacuare, dar mii de locuitori au inceput deja sa le paraseasca. Aeroporturile din Belgrad si Novi Sad au fost inchise pentru a putea deservi podul aerian care transporta materialele din China.

Beijing, 25 martie 2064. “Republica Populara Chineza a raspuns cererii Republicii Serbia de ajutor pentru evitarea catastrofei ecologice determinate de ruperea unui lac plin de cianura din vestul Romaniei. Primele avioane supersonice cu specialisti au decolat de cateva minute spre Belgrad si se asteapta sa soseasca in zona care urmeaza a fi afectata, in maximum 3 ore. In urma lor, transportatoare subsonice vor transporta filtre-gigant care speram sa opreasca valul de cianura. Republica Populara Chineza este pregatita sa actioneze in acelasi fel in caz ca Ungaria si Romania ne vor solicita.” Presa locala anunta ca aceste filtre-gigant vor fi folosite pentru prima oara. In ultimul secol, China a fost lovita de numeroase dezastre, atat ecologice, cat si telurice, dezvoltand cea mai impresionanta forta de reactie rapida in caz de dezastre, inclusiv avioane supersonice. Filtrele anticianura care vor fi instalate pe Tisa la intrarea in Serbia sunt folosite in premiera, dar oamenii de stiinta chinezi sunt increzatori ca vor putea filtra circa 95% din cantitatea de substanta ucigasa. Principala provocare este ca in proximitatea Tisei sa fie construite niste lacuri imense pentru depozitarea cianurii, unde va trebui distrusa. China a anuntat transportarea a circa 20.000 de muncitori pentru a construi aceste lacuri in maximum 12 ore. Serbia a anuntat ridicarea obligativitatii vizei pentru cetatenii chinezi.

Bruxelles, 25 martie 2064. “Este probabil cea mai mare catastrofa ecologica din istoria Uniunii Europene”, a declarat comisarul european pentru ecologie, in cadrul unei conferinte de presa. Din cauza resurselor limitate ale Uniunii, o interventie spectaculoasa de tip chinez nu este posibila, dar mai multi specialisti vor fi trimisi pe malul Muresului pentru a ajuta la limitarea urmarilor dezastrului. Se asteapta ca Uniunea Europeana sa ia in cele din urma masuri draconice pentru a preveni astfel de dezastre, masuri amanate timp de decenii, in principal datorita lobby-urilor companiilor miniere. Uniunea Europeana a cerut tarilor membre sa asigure ajutor de orice natura – logistic, transport, cazare, alimente – celor afectati din Romania si Ungaria.

Ottawa, 25 martie 2064. “Canada isi exprima regretul pentru dezastrul petrecut in muntii din vestul Romaniei”, a declarat un purtator de cuvant oficial al guvernului canadian. La intrebarea unui ziarist, acesta a declarat ca tara sa nu se simte responsabila pentru dezastrul din Romania. “Gabriel Resources a fost o companie privata in care statul canadian nu a avut nicio implicare. Conform informatiilor noastre, Gabriel Resources a declarat falimentul acum cativa ani si s-a desfiintat. Daca guvernul Romaniei doreste sa ceara daune de la fostii actionari ai Gabriel Resources si sa-i actioneze in instanta, vor primi tot sprijinul nostru.” Un avocat canadian de origine romana si-a declarat insa scepticismul ca orice proces va avea sorti de izbanda.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dupa cum v-ati dat probabil seama, aceste stiri nu sunt adevarate. Dar, din pacate, nu sunt poantele pe care eu le fac de obicei pe 1 aprilie, ci, din nefericire, sunt niste stiri care vor fi foarte probabile intr-un viitor in care poate multi dintre noi nu vor mai trai, dar vor trai copiii, nepotii si stranepotii nostri. Intrebarea cu privire la lacul de cianura nu este “DACA”, ci “CAND”. Oricate garantii si declaratii ca este cel mai sigur de pe aceasta parte a galaxiei sunt infirmate de exemplele altor situri industriale de siguranta “deplina”. Unul se numeste Cernobil, cel de al doilea, Fukushima. Si daca Cernobilul a fost construit de sovietici, ale caror standarde de siguranta au fost dintotdeauna foarte chestionabile, Fukushima a fost construit de poporul cel mai perfectionist din lume.

Si totusi, la Rosia Montana exista zacaminte de aur si alte minerale care ar prinde bine Romaniei. Intrebare: cat de corect este sa le exploatam acum, afectand grav viata generatiilor care ne vor urma. Anul trecut, am vizitat Xi’an, in China. Stiti, orasul acela cu soldatii de teracota ingropati in pamant. Aceasta armata de teracota a fost construita de imparatul Qin Shi Huang cu 200 de ani inainte de Hristos. Acesta si-a construit un mormant care nu a fost excavat, dar care, conform scrierilor din acea epoca, ar fi probabil cel mai incredibil sit arheologic din lume – se pare ca, in subteran, a fost recreat orasul imperial Xi’an, iar raurile care il strabateau au “apa” din mercur”. Desi se stie cu exactitate unde este, nu a fost excavat. Am intrebat de ce. “Nu avem tehnologia pentru a putea intra in interior si sa nu distrugem ce gasim acolo. Vom intra cand vom avea aceasta tehnologie si suntem siguri ca nu va fi afectat.” Numeroase morminte din Egipt sau alte parti au fost total sau partial distruse datorita invaziei de aer curat si lumina, numeroase obiecte antice pierzandu-se pentru totdeauna. Am intrebat cand se va intampla asta. “Nu stim, peste 10 ani, peste 50 de ani, peste 100 de ani. Dar vom intra in mormantul lui Qin Shi Huang cand vom fi gata”, mi-a spus ghidul din Xi’An.

Oare de ce nu vom exploata Rosia Montana cand suntem gata ? Cand vom avea o tehnologie care sa nu lase o sabie al lui Damocles deasupra generatiilor viitoare ? Acum 200 de ani, doar cativa vizionari credeau ca omul va putea zbura in cosmos. Si a zburat. Mintea umana este capabila de inovatie si descoperire. Asa ca peste 5, 10 sau 25 de ani vom fi capabili sa exploatam aur fara cianuri. De ce nu asteptam pana cand suntem gata?

A treia problema este – oare noi ce castigam din acest aur? Din aurul Apusenilor, s-a construit Forul lui Traian la Roma, palatele din Viena si Budapesta, ca sa mentionez doar cateva. Conform celor citite, statul roman sau cetatenii Romaniei vor castiga un pic mai mult decat praful de pe toba. Oare nu suntem noi capabili sa exploatam aurul de la Rosia Montana cum spuneau Bratienii: “prin noi insine”?

–          O sa spuneti ca nu avem bani. Care sunt costurile? Un milliard? Doua miliarde? Renuntam sa mai construim autostrazi vreo 3 ani si banii ii bagam in exploatarea miniera de la Rosia Montana. Cu banii scosi de acolo, importam cateva zeci de mii de chinezi sa construiasca autostrazi de-a lungul si de-a latul tarii in 5 ani.

–          O sa spuneti ca o sa se fure. Da, o sa se fure. Dar poate ajungem la o intelegere cu clasa politica, cu toti prim-ministrii, ministrii, sefii de consilii judetene etc. etc. Am inteles ca planul de afaceri prognozeaza venituri de 34 de miliarde de euro. Ce-ar fi sa stabilim din capul locului spaga pentru politicieni. Sa zicem 10%. Hai, 15%, sa zicem 5 miliarde de euro. Politicienii vor primi 5 miliarde de euro sa-si construiasca vilele, sa intretina amantele, sa trimita copiii la Harvard. Bon, din capul locului, primesc 5 miliarde spaga, dar sa lasam ca restul de 29 de miliarde sa fie folositi pentru dezvoltarea Romaniei.

Din cate stiu, astazi comisia parlamentara dedicata dosarului “Rosia Montana” trebuie sa dea o rezolutie, care, teoretic, ar trebui urmata de Parlament. Da sau nu. Sa vedem daca respectiva comisie este o comisie a Parlamentului Romaniei sau agentia de PR a Rosia Montana Gold Corporation. Voi ce credeti, cum se va vota ?

Sursa foto – fotografia reda mina de aur din insula indoneziana Sumbawa peste care am zburat in august 2004, iar imaginea ei mi-a ramas intiparita in minte. Asa vor arata si Apusenii.