Peste doar cateva zile, voi pleca in America de Sud pentru prima oara dupa 13 ani. Atunci am fost in Peru si Venezuela, acum o sa ma duc mai prin sud, in Argentina, Chile si Uruguay. Asa ca va voi tot povesti despre America de Sud in urmatoarele luni, mai ales ca este un continent despre care nu am scris prea multe… Dar nu e timpul pierdut 🙂 Asa ca in avanpremiera, am cateva articole de la Sinziana Andronic care a fost pe acolo mai acum 2 ani. In plus, exceptand Buenos Aires, nu ne vom „calca pe picioare”. Eu ma voi duce in sud, in Tara de Foc si Patagonia, ea a luat-o spre Anzi… Asa ca va invit sa-i cititi povestile si sa-i savurati pozele :). Si ca de obicei, nu uitati sa visati…
In 2011, la initiativa unui prieten, am petrecut o luna si ceva in America de Sud. Am fost in Argentina, Chile si Uruguay si am prins inceputul verii, adica noimebrie si decembrie. In prima parte a calatoriei am fost backpacker, iar spre final am stat mai cu borseta pe langa acest prieten, invitat sa puna muzica la un festival in Montevideo. Ambele ipostaze mi-au placut la fel de mult, dar o s-o povestesc doar pe prima.
Putin intro: America de Sud, sau cel putin jumatatea asta mai “europeana” pe care am vizitat-o eu, are multe in comun cu Romania. Mai ales cand vine vorba de oameni, interactiuni, servicii, mentalitati. Am ajuns pana in Argentina (foarte) profunda si m-am simtit de multe ori ca la mine acasa in micro V. Ca turist, nu ti se spune “mind the gap” la fiecare pas (slava Domnului!), ci trebuie sa te descurci. Oamenii sunt guralivi, imprevizibili, agitati, cateodata prietenosi, cateodata agresivi, depinde. Astfel, orice provocare de ordin logistic – si am avut destule – devenea un exercitiu de fler si istetime. Am flirtat destul de mult pe la ghisee. Nu sunt genul all inclusive si, oricum, m-am nascut in sud, unde se obisnuieste sa ti se raspunda in functie de cat de enervanta iti e fata, asa ca lucrurile au mers struna.
Peste toate astea vine geografia unui continent care parca ieri a iesit din mare. Natura e incredibila, muntii si flora sunt de pe alta planeta, iar distantele iti anuleaza toate reperele pe care le-ai avut pana acum, indiferent de cat ai mers tu cu masina prin Europa in lung si-n lat. In State nu am avut sentimentul asta atat de straniu de Lume Noua, de margine, de galaxy far, far away. Esti la mama dracu’ si te simti ca si cum ai fi la mama dracu’. Ai mii de kilometri de pampas in jurul tau pe toate directiile, ca sa nu uiti ca esti la mama dracu’. Mii de kilometri de campie blana, doar iarba si vaci, suficient cat sa iti alegi foarte bine destinatia daca vrei sa vezi si altceva in afara de orasul in care ai aterizat – in cazul nostru, Buenos Aires.
Buenos Aires e un Paris in camasa cu volane. E romantic, dar gigantic, am mers trei ore cu autobuzul de la aeroport pana sa intram “pe harta”, si asta nu din cauza traficului. Aici e concentrata aproape jumatate din populatia intregii tari, ceea ce explica pampasul si vacile de mai sus. Au venit toti cu vaporul si, cand si-au dat seama ca s-au inselat cu argintul (pe bune, namingul e bazat pe o greseala), au ramas acolo in port si gata, restul conului e pustiu.
Am stat doar trei nopti in Buenos Aires. Highlights: strada Florida & imprejurimi, (un fel de Rambla, dar de zece ori mai lunga); parcul national de langa Puerto Madero (trebuie bicicleta); Palermo, cartier devenit fita tocmai pentru ca acum cativa ani era praf; monumentul Las Malvinas si parcul de langa; cartierul San Telmo si, nu in cele din urma, cartierul La Boca.
Aici a fost interesant. Pe scurt: 9 dimineata, mergem sa vizitam acest celebru cartier unde OK, un Caminito, un tangocito, dar in incinta. Adica, dincolo de cele cateva stradute turistice ale acestui cartier de imigranti italieni pasionali si cutitari cum ii stim, zona e dubioasa. Mai ales pentru turisti, nu degeaba scrie asta in toate ghidurile. Eram pe Almirante Brown, un bulevard foaaarte mare. Se facea jogging, se astepta autobuzul, se ridicau obloanele la aprozare, o dimineata normala. Noi faceam poze, stai asa nu te misca, send to Facebook, figuri de turist venit cu trei salarii la el in vacanta, ca sa fie. Aveam chiar si ochelari de soare cu rame albe si harta in mana, deci mai turist de atat nu puteai fi la 9 dimineata in cartierul de unde vine fix cea mai periculoasa galerie de fotbal din lume. Dar noi voiam neaparat sa vedem stadionul Boca Juniors. Asa ca am cotit-o pe o straduta cu case viu colorate, foarte frumoase, de altfel, desi cam cazute. La nici 100 de metri de bulevard, patru vlajgani sar pe noi sa ne smulga gentile. Au fost vreo 30 de secunde de hartuiala, m-au luat pe sus, au tras de mine. M-am tinut bine primele 10 secunde, pana cand m-am gandit ca nu prea am ce sa fac, asa ca mai bine ma-mpiedic si cad. Adica tip. Am tipat foarte, foarte tare si, din fericire, am sculat tot cartierul, au aparut oameni de prin curti care au inceput sa strige la astia sa ne lase in pace. Hotii s-au intimidat instant si au renuntat. Erau, probabil, niste amatori. In fine, ne-am speriat, si era abia prima zi! Singurul lucru argentinian cu care luaseram contact pana atunci era chivito-ul din urma cu o seara – un dish specific si mega popular, alcatuit din foarte multa carne (de vita, of course), cascaval, sunca, legume, cartofi si dulceata. Ulterior am aflat ca si ala era, de fapt, uruguayan.
Brusc ne-am trezit din filmele noastre cu iezi de llama zburdand si cantand la panflute si am convenit sa abordam aceasta calatorie fiecare cu ce are mai bun din Craiova, respectiv Targoviste, orasele noastre natale: tupeu. Asadar, merita sa o lasi mai moale cu borseta la vedere si poze cu iPhone-ul prin cartiere dubioase, ca nu esti la Paralia Katerini. Precautia si faptul ca, dupa cateva zile, am inceput sa vorbim spaniola cat sa nu parem retarzi ne-au ajutat la fel de mult ca flirtul pe la ghisee. Nu am mai pierdut dupa aceea nici macar o bricheta. In concluzie, ca sa fie todo bien, todo hermoso in vacanta in LatAm, trebuie sa fii… un pic mai vigilent. Pe multi de-acolo cred ca ii ajuta si cocaina.
Argentina este o tara minunata, tocmai ne-am intors dintr-o tura de doua saptamani si ceva prin Buenos Aires, Mendoza, Bariloche, El Calafate si Ushuaia. Toate sunt locuri atat de diferite intre ele: de la obiective turistice, atmosfera, oameni si terminand cu temperatura (am avut parte de 34 de grade in BA si in jur de 0 in Ushuaia); doar vita, vinul si dulce de leche erau aceleasi peste tot :).
Un sfat pe care mi-ar fi placut sa-l citesc si eu pe vreun forum/blog inainte sa plec (poate nu am cautat eu suficient de mult): daca vizitati acum Argentina, luati cu voi cash dolari americani (chiar tot bugetul de calatorie daca este posibil, si in bancnote de 50/100 cat mai noi). Argentinienii sunt mari amatori de astfel de raritati, si in acest fel vacanta voastra o sa fie dintr-o data mult mai ieftina.
Daca exista persoane interesate, pot sa dau exemple de preturi la cazare/restaurant/autobuz/tururi, etc din locurile vizitate in Argentina.
Multumesc de completari, mai ales ca plec pe 25 decembrie spre Buenos Aires 🙂 Sigur ca ar ajuta mai multe amanunte 🙂 Am mai auzit tot soiul de povesti cu privire la nivelul de siguranta pe strada, care a fost experienta ta ?
Argentina mi s-a parut in general sigura; doar BA impune niste precautii suplimentare, pe langa clasicele sfaturi de “common sense”: nu am plecat in vacanta cu bijuterii sau ceasuri ce ies in evidenta, nu caram dupa noi in plimbari pasapoartele sau prea multi bani, avem la noi doar unul dintre cardurile bancare, nu mergeam cu aparatul de gat si am incercat sa ne imbracam cat mai normal (si se pare ca am reusit, pentru ca la un moment dat, ne plimbam prin Recoleta si un localnic ne-a intrebat pe unde se afla o anumita strada).
Dar totusi, am facut si lucruri in plus: eu aveam banii/cardul/etc intr-o gentuta mica cu fermoar pe care o tineam in diagonala peste corp, iar sotul avea un rucsac la care prindeam fermoarele cu un inel metalic – ca sa dureze mai mult de 2-3 secunde sa-l deschida (am primit avertismente ca se mai deschid ghiozdanele din mers pe strada).
In alta ordine de idei, exista si locuri pe care le-am evitat in BA: gen zona San Martin, in jurul statiei de autobuze Retiro (cand am plecat cu autobuzul din BA catre Medoza, am venit cu taxiul la statie, chiar daca hotelul nostru era la mai putin de 1 km de statie, si in conditii normale mersul pe jos ar fi fost singura optiune pe care am fi considerat-o).
Nici cartierul La Boca nu mi s-a parut genul de loc pe unde sa ne plimbam pe jos, asa ca am luat un tur care ne-a dus prin mai multe parti ale orasului (inclusiv in La Boca, unde am avut vreo ora pentru a ne plimba).
In rest, ne-am plimbat destul de mult prin zona centrului (Plaza de Mayo, Casa Rosada, Av 9 de Julio), San Telmo, Recoleta, Puerto Madero si nu am avut probleme. Evident asta nu inseamna ca nu exista un grad de risc, mai ales daca nu suntem atenti (in Mendoza chiar am vorbit cu un turist caruia ii fusese furat portofelul in BA cu cateva zile inainte). Per total BA nu mi s-a parut atat de periculos precum citeam pe forumuri, dar nici nu mi-a inspirat prea multa siguranta (m-am simtit mai in siguranta in Mexico City, pentru ca in centru erau 1-2 politisti la fiecare colt de strada si masinile de politie patrulau non-stop, mai ales noaptea).
Legat de preturi:
– hostel in Mendoza/Bariloche: ~ 250 ARS pentru camera dubla cu baie
– hostel in El Calafate/ Ushuaia: ~ 550 ARS pentru camera dubla cu baie
– restaurant in Mendoza, cina cu fripturi de vita si o sticla de vin: ~ 350 ARS pt 2 persoane (recomand restaurantul Estancia La Florencia)
– restaurant in El Calafate, cina cu miel/vita si o sticla de vin: ~ 500 ARS pt 2 persoane (recomand restaurantul Don Pichon – trebuie rezervare daca vreti sa mancati inainte de 22.00)
In Bariloche si Ushuaia, nu am gasit restaurante care sa ne convinga si sa aiba un raport calitate-pret bun, asa ca ori am mancat de la supermarket ori am mancat sandwitch-uri intr-o cafenea ce era tot timpul plina de localnici (in Ushuaia).
Tururi pe care eu le recomand:
– tur de o zi in Anzi din Mendoza 250 ARS pp – noi l-am luat de la hostel
– tur Todo Glaciares din El Calafate 720 ARS pp – de la Solo Patagonia – este compania ce detine barca si restul agentiilor de turism vand bilete tot pentru acesta barca, doar ca isi adauga 50-100 ARS comision.
– turul lung pe Canalul Beagle (cel care merge si la pinguini) 500 ARS pp. Biletele le-am luat din port, cu 20 min inainte.
– turul de o zi in Colonia del Sacramento din BA 450 ARS pp. Am cumparat transportul cu barca + city tour cu autozul in Colonia, de la compania SeaCat (este fratele low-cost al marelui BuqueBus – au barci mai mici si se simt valurile mult mai puternic, dar pe noi ne-a convins pretul care era la jumatate). City tour-ul a meritat pentru ca ne-a dus si in zona nou construita si a costat vreo 20-30 ARS pp. Biletele le-am luat cu o zi inainte de la agentia de pe strada Cordoba.
Preturile le-am dat in ARS, pentru ca echivalentul in USD poate sa difere considerabil in functie de rata la care se schimba (intre 6 si 10 ARS pentru 1 USD).
Buna Claudia, foarte utile comentariile tale. Multumim. Si calatorii minunate in continuare!
Cum este cu apa potabila in Argentina si Chile? E buna de baut?
Am vrut sa intreb de fapt daca apa de la robinet e potabila. 😉