O alta faza notabila a fost la acel pranz rustic de pe plaja din insula Saona. Cei trei angajati ai lui Captain Gringo ne-au aranjat o masa superba sub palmieri, cu o gramada de bunatati (vedeta fiind homarul la gratar). Cum mancare si locuri erau destule, nu intelegeam de ce, dupa ce au terminat de aranjat masa, cei trei nu s-au asezat cu noi la masa (ci s-au restras la cativa pasi si asteptau). Nu mancau – nu aveau alta mancare –, ci doar asteptau. Cum mie imi era foarte foame, imi imaginez ca si lor le era cel putin la fel (eu macar mancasem ceva dimineata). Am insistat destul de mult sa vina si ei langa noi sa mancam impreuna (in Thailanda nici nu se putea altfel, barcagiii si ghizii mancau cot la cot cu turstii si se discuta si se glumea…). Insa aici nu a fost asa. La un moment dat, una dintre tipele din grup (care era si un fel de ghid freelancer, o poloneza care era de trei ani acolo) mi-a explicat ca nu are sens sa insist, ca asa sunt ei, ca asa e regula lor, nu stau la masa cu turistii, nu au voie. Si, intr-adevar, dupa ce noi am terminat si ne-am ridicat, eu venit si ei si au mancat ce a ramas de la noi…

Din pacate, aproape orice „paradis tropical” are si o fatada realista, pe care turistul, daca se chinuieste sa o observe si sa o inteleaga, atunci e posibil sa nu-i mai tihneasca la maximum acel concediu. Fiindca de cele mai multe ori vorbim de tari sarace, adica mai sarace decat saraca tara noastra. Iar eu (si cred ca multi dintre voi) nu aveam dezvoltat instinctul ca altii mai amarati trebuie sa stea la discretia noastra, sa ne faca poftele si sa se multumeasca cu niste firimituri.

Bine, nici lipsa turistilor nu cred ca i-ar ajuta. Insa poate au nevoie de altfel de turisti, de turisti mai degraba de tipul backpacker, care nu vin si varsa mii de euro in conturile deja grase ale bogatilor proprietati de hoteluri. Oarecum, iarasi punct in plus pt Thailanda, cel putin in zona Krabi nu cred ca sunt mai mult de 1–2 mega hoteluri all inclusive. Cele mai multe hoteluri sunt mici sau medii si nu ofera all inclusive, astfel incat toti ceilalti din jur au cate ceva de castigat.

Insa cred ca asta e diferenta dintre o tara conduse de 60 de ani de acelasi rege si cu o rata mica a coruptiei si o tara abia iesita la lumina libertatii, in care presedintele nu mai poate da inapoi acum si nu mai poate „alunga” multimea de „afaceristi” care probabil deja detin 90% din ce-i interesant din tara aia (buba mare e ca nici noi nu suntem chiar departe de asta, insa nu dezbatem, nu are sens acum si aici).

Am pomenit undeva mai sus ca atunci cand am vrut sa iesim de pe plaja administrata de autoritatile din Punta Cana (adica plaja de dupa hotelul care era dupa hotelul meu) era un gardian care nu ne-a lasat sa trecem, nu e safe, sunt hoti…  Pe aceeasi tema, in drum spre La Romana (spre insule) a trebuit sa intram pe autostrada cu plata. Ca peste tot in lume, la intrarea pe autostrada e cineva care colecteaza taxa. Numai ca aici acel cineva erau de fapt cate trei soldati imensi, fiecare cu cate un shotgun de toata frumusetea. L-am intrebat pe sofer daca aia sunt mereu acolo (sau o fi azi un eveniment mai special). Mi-a zis ca mereu. Am intrebat de ce au ditamai arma si nu doar un pistolas sau ceva in genul asta.  Mi-a raspuns simplu: „For safety”. Nu am dezvoltat subiectul, asa ca am ramas nelamurit  despre a cui siguranta era vorba… Si apropo, taxa de autostrada nu era mare, ceva sub 1 dolar.

Intre hotelul meu si urmatorul era o fasie cam de 20-30 m de plaja publica. Adica acolo unde avea voie oricine, mai precis si localnicii (fiindca, de exemplu, plaja de la hotelul nostru era pazita si nimeni nu avea voie sa intre, in afara de turisti – la fel si la hotelul urmator).

Dar cum paseai fix 1 metru in afara granitei plajei hotelului, cum paseai in alta lume. In lume aia specifica, colorata si mirositoare. Lumea cu o densitate maxima de vanzatori fie ambulanti, fie trageau de tine sa vii la taraba lor, fie iti vindeau rom / cigars / cocoa, fie suvenire, fie imbracaminte, fie sporturi nautice („Cheaper than the hotel mister, at the hotel is 100, I give you 80….”). Si nu puteai pleca de acolo pana nu promiteai solemn ca atunci cand te hotarasti sa cumperi ceva o vei face de le ei. Mi-a amintit destul de mult de Tunisia, unde si acolo vanzatorii erau cam la fel de agresivi. Bine, „agresiv” e un cuvant cam dur, nu-ti faceau rau cu nimic, insa erau foarte insistenti si obositori la un moment dat. Insa nu pot spune ca nu-i inteleg… cu atatea zeci de mii de turisti in jur si cu atata marfa in magazinul tau, frustrarea trebuie sa fie maxima ca hotelierii sunt atat de lacomi si vor ei totul: hotelurile sunt toate dotate cu tot felul de magazine in care gasesti marfa asemanatoare, plus nota ca e mult mai safe sa cumperi de la hotel dacat din afara lui, mai ales ca la hotel nu-i chiar cu mult mai scump – si aici ma refer la tot: imbracaminte, suvenire, sporturi nautice etc… Si 99% dintre turisti cred ca de la hotel cumpara.

Cred ca aici se greseste destul, fiindca dominicanul de rand ar trebui lasat sa castige mai mult de pe urma turistului, altfel frustrarea va creste si nu se stie cand se va umple paharul…

Am multi amici care spun ca atunci cand te duci in concediu trebuie sa te duci deschis, sa te relaxezi si sa te simti bine, nu cu ochiul critic si gata sa iei in serios orice mica neregula. Insa ei se refera cred mai mult la cazare, conditii camera, hotel, agentie etc…

Si eu m-am simtit foarte bine acolo si m-am relaxat la maxim si nu am plecat de acasa cu un ochi critic, insa am fost acolo nu doar sa mananc, sa beau si sa stau la soare. Oricunde ma duc, incerc sa invat si sa cunosc cate ceva despre tara si oameni. Despre viata si istoria lor. Despre ce le place si ce nu… Despre ce simt si cum privesc la masele de turisti din tara lor, cum ii impacteaza. Insa facand asta, uneori descoperi aspecte care te intristeaza. Turismul nu a facut niciodata rau in nicio tara. Insa sunt unele locuri in care localnicii sunt mai mult ca un fel de caini carora li se plimba bunatati pe la nas si cam atat, rar de tot apuca si ei sa mai guste din ele… Si asta cred eu ca e mare pacat. Ideal ar fi din turism sa profite toti.

Insa daca te inveti sa nu observi lucrurile astea, atunci concediul tau poate atinge cotele perfectiunii. Iar Republica Dominicana este o destinatie superba, in care ai toate sansele sa primesti tot ce iti doresti. De cele mai multe ori poti sa te simti ca un rege. Ceea ce pentru multi este exact ceea ce cauta (si eu recunosc, oriunde ma duc vreau sa fiu tratat cat mai bine). Insa depinde mult pe umerii cui sta tronul tau de rege, chiar daca e doar temporar si chiar daca ai platit pentru el bani munciti cinstit. Mie personal imi place sa ma simt rege in tarile mai bogate decat Romania, acolo unde cei care fac turism muncesc decent si castiga decent (desi ma costa mai mult).

Nu, asta nu e un indemn sa nu mergem in Republica Dominicana sau in alte tari sarace. Ba sa mergem, ca e foarte frumos!! Si e concediul nostru si trebuie sa ne simtim bine si e perfect logic sa mergem acolo unde este si frumos, si convenabil. Si daca altii sunt mai saraci, este adevarat ca nu e vina noastra si nici nu e datoria noastra sa le schimbam soarta. Insa putem face mici diferente.

Eu as mai merge in Republica Dominicana? Da, clar! As mai sta la acelasi hotel? Initial, as incerca sa nu, as incerca sa gasesc altceva intr-o alta zona, ceva condus de localnici si in urma caruia 90% din ce cheltuiesc eu acolo sa ramana la localnici. Insa daca nu gasesc asta (cel putin, nu in conditii bune de securitate pentru mine si sotie), atunci da, poate as mai sta la acelasi hotel. Insa de data asta as face altfel: as da bacisis mai mult. As manca doar la à la carte si la micul dejun nu as mai lasa nimic in farfurie. Si nu as cumpara nimic de la hotel, m-as duce alaturi si as cumpara de la amaratii aia care poate daca au vandut de 25 USD intr-o zi, pentru ei acea zi este excelenta . Si aici ma refer mai mult la suvenire, fiindca, oricum, nu ai nevoie de altceva, insa suvenirele lor sunt interesante, eu am cumparat multa cacao, rom si chiar trabucuri, desi nu fumez. Daca fiecare turist si-ar cheltui banii de suvenire in afara hotelului, atunci clar oamenii acia ar avea viata un pic mai indulcita.

Si fiind ca am zis de multe ori ca e o tara superba, insa nu pot explica asta doar prin cuvinte, cred ca niste poze ar putea sa-mi sustina cel mai bine punctul de vedere. Asadar, iata cateva fotografii de prin Catalina, jurul hotelului si Saona (in ordinea asta):

Imagini Republica Dominicana

Pranzul celor de la Captain Gringo

Plaja din Dominicana

Nisip alb, palmieri, tot ce vrei 🙂

Un mic dominican de pe Isla Saona