Cum scriam acum cateva zile, urma sa merg pentru prima oara in viata in Delta Dunarii. A fost o surpriza pentru multi, dar motivul e simplu. Eu sunt alergic, iar cand ma musca un tantar, iritatiile ajungeau la dimensiuni astronomice. Sau aproape :). De ceva timp incoace, se pare ca alergia s-a mai atenuat, asa ca, inca de anul trecut, cand Delta iesise pe un asteptat loc 1 in clasamentul celor 7 minuni naturale ale Romaniei, hotarasem sa imi iau inima in dinti sa ma duc in Delta. Si cum, inca de prin iarna,  am primit o invitatie de la Pensiunea Doi Capitani din Crisan sa vizitez Delta, am primit si promisiuni ca nu voi avea tantari. S-au tinut de cuvant, in camera n-am avut nicio aripa de tantar, pe afara insa m-au mai ciupit vreo doi, dar nu am avut nicio problema.

Am fost in Delta Dunarii in weekendul lung cu ziua libera de luni de Rusalii. Am plecat sambata dimineata din Bucuresti la bordul unei Skodite de la AutoBoca in drum spre Delta. Initial eram tentat sa o iau pe autostrada pana la Ovidiu si apoi pe soseaua Constanta–Tulcea, dar cunoscatorii rutei au sarit cat colo si toti, intr-un cor antic, m-au indreptat spre ruta Bucuresti – km 105 pe autostrada–Slobozia–podul de la Giurgeni–Tulcea. Iar sfatul nu a fost rau. Nu neaparat ca as fi facut mai putin (am ajuns mai repede pe ruta cealalta via Babadag–Ovidiu si apoi autostrada), dar pentru privilesti… mai ales dupa ce am trecut Dunarea pe la Giurgeni–Vadu Oii, am descoperit un peisaj superb – dealuri, sosele care serpuiesc, lacuri… obisnuit cu Dobrogea cea plata din drumul spre mare, chiar a fost o surpriza placuta :). Trebuie sa mai vin pe aici, poate prin Muntii Macinului.

Dupa cateva ore de condus (mda, nu este exact activitatea care sa-mi placa), am ajuns la intrarea in Tulcea unde m-am intalnit cu Mihai de la Mian Tour care urma sa ma duca pana la Crisan. Dar evident, nu direct, ci urma sa o luam pe canale mai mici in cautare de pasaret de Delta. Si, cum de abia asteptam, am refuzat o propunere de cafea si am sarit direct in salupa… ma asteptau pelicanii… Sau, mai degraba, eu de abia asteptam sa-i vad.

Am demarat in forta din fata hotelului Delta (cu ceva noroc, am gasit loc de parcare exact in fata sa las masina). Ceva mai sus, un vas de croaziera fluvial, nu din acela gigantic pe care il vedeti prin marile porturi ale lumii. Dar si aici or fi vreo 1.000 de oameni la bord. Il intreb pe Mihai cam cate salupe sunt disponibile pentru tururi de o zi… Dupa ce face un recensamant, descopera ca probabil la vreo 3– 400 de locuri. Iar Delta nu o vezi dintr-un vapor mare care merge pe senalul Sulina. Cand vorbim de lipsa de infrastructura turistica, toata lumea se gandeste la lipsa de autostrazi. Nu autostrazile sunt buba cea mare, ci, uite, faptul ca vaporul cu 1.000 de oameni ajunge la Tulcea si nu are cine sa ii duca sa vada adevarata Delta a Dunarii.

Eu am fost totusi norocos, asa ca Mihai a inceput sa ma poarte pe canale din ce in ce mai inguste in inima Deltei. Am prins si perioada in care era foarte multa apa – Dunarea venise umflata cu apele care au maturat Serbia, Bosnia si Croatia acum vreo luna (iar Dunarea le strange pe toate), in plus si in Romania a tot plouat… Asa ca, si pentru Mihai, unele zone erau in premiera… “Aici nu era lac, aici era uscat”, repeta destul de des. Se pare ca am avut noroc.

Desi Delta este plina de fauna, e mai greu sa o vezi printre trestii sau copaci. In schimb, daca esti iubitor de pasari, Delta este in mod cert paradisul. Si chiar daca nu esti un “bird watcher” dedicat, in mod cert vei fi entuziasmat cand o sa dai peste coloniile de cormorani, vei intalni cativa pelicani sau vei admira eleganta lebedelor.

Cea mai mare colonie de pasari intalnita a fost cea de cormorani. Cocotati mai multi in varful unor arbori uscati, cormoranii sunt criminali pentru pomii pe care se asaza, deoarece excrementele lor sunt foarte acide, ucigand in cele din urma copacul… asa ca sunt cel mai usor de vazut si de fotografiat. Alte pasari mai mult sau mai putin colorate se ascund mai degraba in desisul trestiilor sau copacilor… dar nervozitatea le-o simti cand te apropii… este perioada de clocire pentru multe pasari, asa ca instinctul matern este la nivel maxim.

Mihai a manevrat barca printre cele mai alambicate locuri, pe canale, prin treceri ascunse, dupa cormorani, am “vanat” un pelican cu zoomii aparatului foto, am asistat incantat la o decolare si zbor in grup al unor lebede… absolut superb.

In cele din urma, dupa cateva ore de plimbat prin paradis, am taiat-o direct spre Crisan… Era ora la care urma sa inceapa finala de Roland Garros si nu puteam rata marele meci al Simonei Halep. Asa ca am demarat in forta pe canale, trecand pe langa Mila 23, satul marelui campion Ivan Patzaichin… de altfel, pe deasupra unui canal care traverseaza satul era scris cu litere mari – “Mila 23, satul campionilor”. Adevar grait-a.

Dupa canalele mici si dragute, am tasnit in fine pe marele brat al Sulinei… Wow, desi nu e deloc pitoresc, este impresionant. Da, mai vazusem Dunarea la Cazane sau la Giurgiu, dar ma asteptam sa fie mai ingusta in Delta unde apele marelui fluviu se revarsa prin sute de lacuri, canalase si trei brate de varsare – Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Aici, am bagat tare, chiar am si trecut la conducerea salupei. Si e o placere sa conduci o salupa in viteza pe canal… simti adrenalina pulsand.

In cele din urma, spre capatul comunei Crisan dinspre Sulina, am gasit pensiunea Doi Capitani. Sincer, am suspectat ca pozele de pe site infrumuseteaza realitatea, dar gandurile mele parsive nu erau deloc reale… Intr-adevar, pensiunea arata genial! Odata intrat in curtea interioara, stuful pe post de acoperis mi-a adus brusc aminte de Bali. I-am intrebat pe Razvan si Denisa, simpaticul cuplu care sunt patronii pensiunii, daca au fost vreodata in Bali. Nu, n-au fost, au fost chiar putin surprinsi cand le-am zis ca ceea ce am vazut in curtea interioara imi sugera Bali…

Toate camerele (sunt 12) de la pensiune sunt pe doua etaje. Jos, la parter, o canapea extensibila si baia, iar sus dormitorul si televizorul… si, evident, un balconas de unde te poti bucura de albastrul piscinei. Pensiunea Doi Capitani este gandita sa fie foarte prietenoasa cu copiii, de altfel, printre oaspeti se aflau numai familii cu copii… in timp ce adultii sufereau la fiecare minge a Simonei la Paris, prichindeii se harjoneau in piscina.

Seara, am avut parte de cina. Nu exista un meniu, gazdele te intreaba ce vrei sa mananci. Si ce o sa mananci daca te duci in Delta? Peste, evident, peste proaspat pescuit din apele Dunarii… Nu pot sa recomand gurmanzilor sa manance aici, pentru ca tot ce am mancat a fost minunat – de la borsul de peste la somnul la gratar :). Va veti ingrasa! Ma rog, am uitat, pestele nu ingrasa :). Bun asa, deci puteti manca linistiti!

Cum ziceam, pensiunea e pe malul Dunarii, cu doua pontoane. Desi pe canalul Sulina trec si ditamai vasele–cargo, nici nu le simti, pentru ca ferestrele la camere se deschid spre linistita curte interioara… Doar dimineata, daca ai somnul mai sensibil, te vei trezi de la bezmeticele randunele care zboara de colo, colo. Dar, in definitiv, de aceea te duci in Delta, sa te simti in sanul naturii. Sa iti zboare randunelele pe sub nas si sa auzi loviturile din plisc ale berzei instalate pe stalpul de langa pensiune. Si barza fusese chiar productiva – avea trei pui care, probabil, in vreo doua saptamani erau gata de primele zboruri.

Familia Mocanu nu este din zona… au ajuns pe aici indragostiti de natura, de Delta si de pescuit (daca sunteti pescari, Razvan e un pasionat, pe mine nu m-a prea prins cu undita). Asa ca, de prin 2008, s-au apucat de construit o pensiune ca o casa pentru ei – unde totul sa fie perfect, dar si extrem de prietenos.

Pensiunea detine si cateva ambarcatiuni cu care poti face excursii prin Delta – pentru pescuit sau, pur si simplu, sa vizitezi aceste colturi frumoase. De altfel, a doua zi urma sa plec cu Razvan si Denisa spre Letea. M-am dus la culcare devreme. Infrangerea Simonei m-a suparat, dar supararea nu putea dura prea mult in paradis. Dar simteam nevoia sa dorm. Si sa imi incarc bateriile pentru o alta zi magica, ziua in care voi vedea faimosii cai de la Letea, dar si multe alte locuri frumoase.

Imagini Delta Dunarii

O Skoda Fabia pentru Delta 🙂

La Tulcea, langa hotel Delta ma astepta salupa de la Mian Tour

Gata de drum !

Un vas de croaziera la Tulcea. Ce pacat ca nu exista destule capacitate pentru ca toti pasagerii sa vada cu adevarat Delta

La revedere, Tulcea

Pe canalele adiacente marelui brat Sulina

Cormoranii, moartea copacilor

Prin cuiburi

O mama grijulie

Dispari ca te bat !

Si cum e cald, ce tare e o scalda !

Dar merge si o decolare in tromba

Lopatarul si ciocul lui curios

Eleganta pe ape

Salut, domnule lebadoi !

E o incantare sa vezi o lebada decoland

Una din pasarile mele favorite, pelicanul

Si la el, demarajul este spectaculos

Mai ales in tandem 😉

Nuferii, florile simbol ale Deltei Dunarii

Ierburile acestea sunt un filtru excelent

Barci de croaziera prin Delta

Un hotel plutitor, o mica fitza de Delta

Vrummmmmm

Barza cu trei pui

In fine, la pensiunea Doi Capitani

Sala de mese

Acoperisul acela mi-a adus aminte brusc de Bali

Piscinaaaaaa !

Camera are doua niveluri … jos un living

Sus, dormitorul

Ia sa ies eu pe balcon

Din balconul meu 😉

Intre timp, la Paris – Hai Simonaaaaa !

Un pic pe ponton… salupa ma asteapta cuminte pentru turul de a doua zi

 Apus de soare peste bratul Sulina 🙂