Cred ca multi dintre voi ati vazut mici avioane tragand o reclama pe deasupra Litoralului. Am vazut si eu de cativa ani si tot ma gandeam de ce n-or fi posibile si zboruri de agrement. Sincer, mi-ar fi placut sa fiu chiar in avionul acela care tragea dupa el reclama la te miri ce produs sau serviciu, chiar daca, probabil, zboara ore in sir in sus si jos deasupra coastei. Ei bine, acum vreo doua saptamani am descoperit ca oricine poate zbura deasupra Litoralului… trebuie doar sa te duci la aerodromul Tuzla si de acolo poti sa zbori cat vrei – si un sfert de ora, si jumatate ori un tur de o ora… eventual, poti face si un drum pana in Delta Dunarii (cred ca Delta din zbor arata incredibil) sau Histria, sau Adamclisi… iar asta, la un pret mai mic decat o sampanie ieftina dintr-un club de pe Litoral.

Am ajuns la aerodromul Tuzla intr-o vineri dupa-amiaza. Initial, imi programasem sa ma duc sambata dimineata, dar prognoza metro nu anunta lucruri prea bune pentru weekend, asa ca am preferat sa zbor pe soare. Am dat niste telefoane cand eram pe autostrada si totul s-a rezolvat – urma sa zbor in dupa-amiaza aceasta. Am trecut prin Tuzla (la intrare se afla un soi de statuie cu un avionas intr-o pozitie mult prea spectaculoasa pentru bietul aparat) si, dupa ce am iesit din localitate, carma dreapta si am ajuns la aerodromul Tuzla. Nu am fost niciodata la aerodromul Tuzla, evident ca stiam de existenta lui, am trecut prin dreptul indicatorului de zeci, poate de sute de ori si intotdeauna mi-am imaginat un imas pe care aterizeaza avioane mici, eventual folosite in agricultura. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa descopar un adevarat miniaeroport… cu turn de control, cu sali de imbarcare, cu diverse scoli. Dar despre astea o sa scriu intr-un alt articol, pentru ca sunt multe de povestit si aratat… aerodromul Tuzla este un loc cu scoli, aerodrom international si, aparent, cel mai mare heliport din Romania.

In fine, in fata cladirii administrative ma astepta Marius, un tip foarte simpatic si dragut care urma sa-mi fie pilot. Dar, inainte de decolare, trebuiau urmati pasii necesari pentru orice zbor. Se face planul de zbor (urma sa zburam circa o ora, mai intai sa ne indreptam spre Mamaia, intoarcere la Navodari pentru a luat intraga coasta pana la Vama Veche si sa ne intoarcem la baza, la Tuzla) si este trimis spre aprobare la Romatsa. Aflu ca timp de 15 minute exista interdictie de zbor din cauza unui zbor “special” (probabil Ponta sau Basescu urmau sa vina pe Litoral), asa ca vom incepe cu sudul Litoralului unde se poate zbura in voie. Intre timp, Romatsa elibereaza un culoar de zbor la peste 3.000 de picioare (1.000 de metri), asa ca decidem sa urmam planul initial… mai intai spre Navodari, apoi spre Vama Veche. “Vezi ca o sa pilotezi si tu” imi face cu ochiul Marius. Wow! Mai mult decat as fi visat!

In fine, verificam prognoza meteo (mda, din pacate, Romatsa confirma ca a doua zi va ploua sigur sau va fi foarte innorat), planul de zbor aprobat si plecam spre locul unde sunt parcate avionasele. Aerodromul Tuzla este un aerodrom privat detinut de compania Regional Air Services care detine si un numar de avioane si elicoptere cu care efectueaza zboruri cu scopuri diverse – de la transportat oameni spre platformele de foraj marin din mijlocul Marii Negre pana la zboruri de agrement, dar si scoala de zbor. Vrei sa inveti sa pilotezi? O poti face la Tuzla unde poti sa iti iei licentele de pilot privat pana la cele de pilot pe zboruri comerciale. Si numarul de elevi pare sa fie in crestere, si nu numai din Romania. In Tuzla, urmau cursurile si doua rusoaice si cativa turci si alte natii.

In fine, ajungem la avionasul nostru, un DA 20 (cred ca asta e modelul) de doua locuri. Exista si versiunea de 4 locuri daca sunteti mai multi, dar, cum eram singur, am zburat cu avionul cu doua locuri. “E prima oara cand zbori cu un avion mic?”. “Nu, am mai zburat la Sirna deasupra Snagovului si la Pokhara pe langa masivul Annapurna”. “Aha, deci stii ca zborul poate sa nu fie la fel de lin ca un zbor de linie”. “Da, sigur, nici o problema”… si brusc imi aduc aminte de curentii de aer de deasupra celebrelor figurine de la Nazca din Peru, cand Cessna (era mai mare, avea vreo sase locuri) ne-a zguduit destul de zdravan. Oricum, este sfarsitul zilei, acum curentii de aer sunt mai linistiti, vom avea un zbor lin. Cel mai bine sa zbori e dimineata si dupa-amiaza tarziu… asta am auzit-o si de la balonisti, de aceea de fiecare data am decolat la rasaritul soarelui.

Urmeaza instructajul foarte similar cu cel de avioane, vin si baietii cu alimentarea de combustibil, Marius inspecteaza avionul, sunt aceiasi pasi pe care i-am aflat si cand am fost in vizita la Tarom, indiferent daca este vorba de un avion cu doua persoane sau 200 de persoane la bord. Inchidem hubloul, imi pun castile (astea da casti, chiar ca nu mai aud nimic). Turnul de control din Tuzla ne da OK-ul, este reconfirmata interdictia de zbor la un anumit plafon, dar la nord de Constanta nu mai exista nici o interdictie. Slava Domnului ca nu vine vreo aeronava NATO, ca atunci toate cursele, mici sau mari, regulate sau nu, ar fi alungate. Ne indreptam spre pista de decolare, bine demarcata desi este doar o pista de iarba. Luam putin avant, un pic de zdruncinatura si hopppp! suntem in aer. Wow! In doar cateva secunde, vad Marea Neagra la dreapta, lacul Techirghiol in fata, strajuit de turnul de televiziune si, in fine, Eforie-Sud si Eforie-Nord. Genial. Intre timp Marius contacteaza si turnul de la Mihail Kogalniceanu, trecem sub obladuirea lui, totul este OK!

Trecem pe deasupra orasului Eforie-Nord, remarc blocurile inalte din statiune – hotelul Europa, dar si cele trei hoteluri de la capatul statiunii si, pentru prima oara, imi pot da seama cu adevarat cat de mare poate fi portul Constanta. Pe vremea lui Ceausescu se spunea ca ar fi cel de al doilea cel mai mare port din lume dupa Rotterdam. Posibil sa fi fost, dar doar in ceea ce priveste suprafata, care este cu adevarat enorma, mi-aduc aminte din copilarie de sutele de basculante care transportau pamant in larg pentru construirea digului. Observ cu surprindere ca se construieste un nou pod peste Canalul Dunare–Marea Neagra pe undeva langa port, pare aproape gata. Cool! Survolam apoi portul Constanta unde se afla un prieten vechi – bricul Mircea pe care l-am vazut la Regata din iunie… azi e doar ancorat, fara panze in vant, dar, oricum, arata chiar fain. Vad si submarinul Delfinul, singurul submarin romanesc paralizat in port pentru ca nu are baterie (poate acum cand Marea Neagra se inflameaza, cineva o sa gaseasca niste bani pentru a-l face functional) si, in fine, descopar Constanta de sus. Ne invartim in jurul peninsulei, de aici, de sus, Cazinoul arata minunat, doar daca te afli langa el, descoperi ca aceasta cladire monumentala este o ruina. Surprinzator insa, remarc ca centrul Constantei, mai precis piata Ovidiu, care este complet refacuta dupa santierul care ar trebui sa refaca centrul istoric al principalului oras romanesc la Marea Neagra.

Urmeaza apoi Mamaia, unde kilometri si kilometri de plaja par perfecti – sezlonguri, umbrele asezate la milimetru, centrul pare animat, observ si telefericul… Descopar si hotelul Vega la care am stat de doua ori cu piscina sa rotunda si apoi, ajungem si in Navodari unde iese in evident imensul complex de blocuri Phoenicia Navodari… putin mai departe, rafinaria de la Midia continua sa scoata fum si probabil sa rafineze petrolul… Este momentul sa facem un 180 de grade, dar nu inainte de a ne roti in jurul insulei lui Ovidiu din lacul omonim. Si Marius face un mic giumbusluc, o coborare brusca in care simt probabil o miime din presiunea pe care o simte un pilot de vanatoare cand se invarte in zbor… Wow!

Trecem din nou in revista acelasi drum spre Eforie-Nord, de data asta de deasupra marii si dupa o tura peste Eforie-Sud, ne indreptam spre sudul Litoralului… primul obiectiv, celebra nava de la Costinesti care pare ca incet-incet sa se prabuseasca, cel putin zona ei centrala s-a prabusit deja datorita ruginei si greutatii, remarc in viteza si celebrul obelisk, incerc sa identific si Vox Maris, dar nu stiu exact unde e ca am si ajuns la Neptun, nu inainte de a descoperi o manastire de care nu stiam, la doi pasi de malul marii. Nu vreau sa stiu ce vant loveste manastirea asta pe timp de iarna.

Trecem si pe langa Neptun, aruncand o privire in proprietatea perfecta a guvernului, fosta vila a lui Ceausescu, nu ma inspira prea mult ce vad in Neptun (si cand te gandesti ca asta a fost statiunea nr. 1 a Romaniei inainte de 1989, poate si datorita proximitatii cu resedinta dictatorului), descopar si arhitectura destul de spectaculoasa si futurista pentru momentul in care a fost construita de la Cap Aurora, din pacate azi lasate cam in paragina, si ajungem si deasupra Mangaliei. Santierul Naval de aici pare sa fie in plina febra de productie, este si un vas imens la reparatii, iaca un loc unde se munceste… inteleg ca intr-adevar se si construiesc vase. 2 Mai mi se pare mic si in fine ajungem si la Vama Veche unde descopar celebrul vas scufundat… mai departe, tarmul Marii Negre, de data asta cel bulgaresc, cu golfuri si capuri indraznete intrand in mare, observ de departe si celebrul cap Caliacra si tot pe undeva mai incolo ghicesc oraselul regal al reginei Maria de la Balcic.

Aici e momentul sa facem din nou 180 de grade, nu avem dreptul sa intram in Bulgaria si revenim aproape imediat la Mangalia. Au aparut niste nori… este absolut superb – soarele reflectat de nori, marea, campul, jocul de lumini… “vezi de ce nu ma plictisesc ori de cate ori zbor”, imi spune Marius. Nici eu nu m-as plictisi. Este pur si simplu superb… si, dupa ce depasim Mangalia, trecem pe langa Saturn si Marius imi zice “Ti-am transferat comanda, poti pilota”. Fuck! Las videocamera si aparatul foto si pun mana pe mansa. Da, asa e, am controlul… mansa parca e un joystick de jocuri mecanice, dar de data asta este foarte, foarte real… trag dreapta, avionul se indreapta spre Saturn, trag stanga, o luam spre camp… ridic putin avionul…. Wow, ce incredibil este sa pilotezi. Eu urasc sa sofez, sa conduc o masina, dar sa pilotezi un avion este pur si simplu un vis. Chiar si daca e unul cu doua persoane! Nici nu mi-am dat seama cand am depasit Costinestiul si ne indreptam spre aerodromul Tuzla. Nu stiu cat am zburat, o ora, jumatate de ora, habar n-am, dar totul parca a fost o clipita.

Dupa ce ne rotim de doua ori deasupra aerodromului pentru niste poze, aterizam din nou pe pista de iarba. Un pic de hurducaiala, dar, vorba aia, imi trebuie ceva care sa ma trezeasca din vis… am zburat peste Litoral! Am pilotat! O experienta cu adevarat incredibila.

Ce pot sa va spun este ca daca vreti sa repetati experienta mea, iata aici detaliile zborurilor (inclusiv contactul). Preturile sunt diferite in functie de modelul de avion cu care zbori (sunt avioane pentru un pasager – avionul cu care am zburat eu, si cu doi pasageri sau trei). In cazul avionului cu un pasager, pretul unui zbor este de 140 de euro/ora + TVA, se plateste in functie de timpul zburat – cum ziceam, se poate si un sfert de ora (probabil te duci doar in zona Eforie si un pic de port), si jumatate si mai mult… fiecare cat vrea. Dar, in mod cert, vei avea o amintire de neuitat.

Imagini pe deasupra Litoralului

Turnul de control de la Tuzla

Cam asta e starea vremii prin Europa

Cu avionasul asta, vom survola Litoralul romanesc

Gata de zbor

Imi cam prind urechile 😉

Decolam !

Acesta e aeroportul din Tuzla

Lacul Techirghiol si Eforie Nord pe fundal

Eforie Nord

Hopa, a aparut un pod nou !

Centrul vechi din Constanta

Cazinoul arata foarte bine de sus… din pacate, de jos e cam jale

Navodari

Complexul Phoenicia de la Navodari

Ne rotim peste lacul Ovidiu

Iaca si insula cu acelasi nume

O alta ruina de pe Litoral … hotelul Rex

Mamaia vazuta de sus

Bricul Mircea

Si nefunctionalul submarin Delfinul 🙁

Pe deasupra Eforiei

Eforie Sud

Celebra epava de la Costinesti… Cand s-o dezintegra ?

Si o manastire pe malul marii

Blocurile de la Neptun

Cap Aurora

Mangalia

Se munceste in port bag io de seama

2 Mai

si in fine, Vama Veche

Tarmul plin de golfuri ale Cadrilaterului

Inainte de a ateriza, mai dam o tura peste aerodromul Tuzla

Wow, a fost o mega-experienta !