Predeal este stațiunea în care am petrecut multe luni. Mama avea o familie-prietenă care avea, la rândul ei, o căsuță la Predeal. Așa că, fie vară, fie iarnă, în vacanță luam drumul Predealului. Evident, Predealul era baza, nu era zi în care să nu explorez ceva – fie spre Susai, fie la Clăbucet, fie dincolo de Trei Brazi, fie prin Bucegi… Din păcate, stau să mă gândesc acum când am fost ultima oară la Predeal și chiar nu îmi aduc aminte. Evident, am tot trecut, uneori m-am mai oprit câteva zeci de minute, am dat și cu nasul pe la telefericul Clăbucet, dar cred că ultima oară am dormit efectiv în Predeal acum vreo 10 – 12 ani. Ei bine, în weekendul ăsta revin în Predeal pentru un eveniment special – sărbătorirea a 25 de ani de la înființarea agenției de turism Paralela 45.
Trebuie să recunosc că, până a mă apuca de blog, nu știam prea multe despre oamenii din turism de la noi. Evident, știam care sunt marile agenții, dar cam atât. De când am blog și am început să mă învârt prin lumea asta, am descoperit și cine sunt oamenii din spatele unor agenții, al unor branduri, din spatele avioanelor charter spre destinații de vacanță sau din spatele unor tururi. Unii, simpatici, alții mai serioși, mă rog, ca peste tot. Dar poate una dintre cele mai flamboaiante personalități din turism este de departe Alin Burcea, fondatorul și patronal, și șeful uneia dintre cele mai cunoscute agenții de turism de la noi – Paralela 45. Mă rog, Alin Burcea este Paralela 45.
Omul este greu de descris, trebuie cunoscut. Este o combinație faină de viziune, experiență, glume și povești. Cred că este, de asemenea, un tip căruia îi pasă de angajații lui, pentru că am cunoscut destui care lucrează în Paralela de 10, 15, 20 de ani. Și dacă nu îți place sau sefu’ e nașpa, nu face mulți purici, indiferent de cât de mulți bani primești. Sigur te muți cu prima ocazie. Evident, sunt și oameni noi, dar am întâlnit mulți care lucrează cu Alin de ani buni, și asta spune multe.
Paralela 45 este una dintre primele firme românești private. Nu e chiar prima, dacă nu mă înșel primul capitalist al patriei a fost Dinu Patriciu, dar Paralela 45 a fost una dintre primele firme private din România. Și ăsta este un exemplu nu numai de curaj (cine se făcea patron când mii de oameni urlau pe străzi “noi nu ne vindem tara!”), cât și de perseverență și de lucru făcut temeinic (tot sloganul câștigător la alegeri a fost “România lucrului bine făcut”). Nu știu dacă Alin Burcea l-a votat sau nu pe Johannis, dar cred că Paralela 45 se încadrează în parametrii acestui slogan. Nu sunt prea multe firmele românești care au 25 de ani și care continuă să fie în top. Și ca să întăresc ideea de soliditate și consecvență, Paralela are același sediu în București tot de atunci, din 1990 – pe fostul bulevard Gheorghe Gheorghiu-Dej (când l-o fi deschis sigur mai exista vreo plăcuță cu numele ăsta, ulterior Mihail Kogălniceanu, când d-alde Iliescu avea o repulsie tipic comunistă la tot ce înseamnă monarhie, revenind într-un final la numele antebelic, Regina Elisabeta). Da, mi-aduc aminte că încă eram în liceu când mă benoclam la pozele de destinații megaexotice aflate parcă pe cealaltă parte a Lumii, promovate de Paralela 45… Istanbul. Wow, oare voi ajunge vreodată la Istanbul, acea Mecca a românilor anilor ’90?…
De altfel, aveam să aflu de la Alin că Istanbul a fost prima destinație a vreunei excursii externe a Paralelei. Agenția s-a deschis în aprilie 1990 (cu vreo zece zile înainte de a începe fenomenul Piața Universității), agenția s-a deschis pe 6 iunie, cu opt zile înainte de a veni minerii, iar prima excursie externă a fost la sfârșit de iunie, după ce minerii făcuseră ravagii prin București și distruseseră imaginea României pentru cel puțin un deceniu, acel minunat deceniu în care am furat startul…
Am înțeles că primele pachete vândute au fost pe litoralul românesc. Coada se făcea de pe la 8 dimineața, când 50 de oameni deja își puseseră sacoșele în fața Paralelei, să-și ia sejurul la mare. Șocant, clienții erau invitați să ia loc, mai erau serviți cu o apă sau vreun Cico și toți exclamau ce bine e la privat.
Dacă e să stai cu Alin Burcea la povești, 24 de ore pe zi nu-ți sunt de ajuns. Plus poveștile pionieratului, întotdeauna pline de savoare, cozile din vama de la Giurgiu, să pleci spre Istanbul (dacă scăpai după câteva ore, credeai că ți-a pus Dumnezeu mâna pe cap). Au urmat noi provocări – în 1991, primele tururi în Grecia cea de neatins (Grecia era membră a Comunității Europene, îți trebuia viză, era “în Vest”). Apoi, tururile turistico-comerciale peste mări și țări, în China care de-abia se deschidea după 40 și ceva de ani de comunism pur și dur (pare ciudat, dar Palatul Interzis din Beijing a fost închis vizitatorilor aproape patru decenii) sau în Thailanda. În ambele locuri, mai vedeai vreun palat, mai pozai un templu, dar cocoșai Iliușinul Taromului cu zeci de kilograme de blugi, tricouri și alte produse care se vindeau ca pâinea caldă prin talciocurile României. Tot Alin Burcea a făcut primul tur pentru suporterii echipei naționale, la istoricul Campionat Mondial din 1994 din SUA, acela în care echipa lui Hagi, Răducioiu și Ilie Dumitrescu ne-a scos în stradă. Cică a avut 180 de turiști la meciuri.
Alte momente de glorie au fost organizarea participării românești la Expo 2000 Hanovra, dar și introducerea charterelor spre destinații îndepărtate de Anul Nou. Paralela a început să trimită primele chartere în 1996 spre destinații de vară, așa că acum câțiva ani, când am văzut primul charter românesc spre Kenya, nu m-a surprins că Paralela se afla în spatele lui. A urmat charterul de Mauritius, de anul trecut, și cel de Maldive, de la recentul revelion.
Mă rog, weekendul ăsta va fi unul frumos. În afară de faptul că voi revedea locuri dragi din Predeal, voi mai auzi povești haioase de la Alin și de la echipa lui și voi afla ce minuni mai pun la cale. Și, nu în ultimul rând, voi băga în plămâni un aer tare de Carpați :). Așa că sper să revin cu povești frumoase, haioase și cu noutăți de la Alin, Ondina & co !
Dar vă invit să priviți acest filmuleț făcut de cei de la Paralela cu ocazia împlinirii a 25 de ani. Pe lângă imaginile pionieratului în turismul românesc, vă veți aminti de multe evenimente din această tumultuoasă perioadă postrevoluționară.
Frumos post.
Am și eu, totuși, o nelămurire: nu sunt cam multe „agenții” în propoziția de mai jos ?
Sau una din ele (prima) este de fapt „Firma” ?
Aici: „Agenția s-a deschis în aprilie 1990 (cu vreo zece zile înainte de a începe fenomenul Piața Universității), agenția s-a deschis pe 6 iunie, cu opt zile înainte de a veni minerii, iar prima excursie externă…”
Era prea preocupat să facă politică și nu a mai fost atent la asta 🙂