Inițial, îmi propusesem să scriu un singur articol despre ce am văzut prin Covasna, dar n-a fost să fie… articolul era prea mare, văzusem prea multe, așa că am hotărât să-l “tai” în două părți. Pentru că am văzut mult prea multe lucruri interesante și ar fi fost să le bag “la grămadă” sau să sar peste ele. Pentru că principala surpriză a acelui weekend nu a fost neapărat hotelul –mă așteptam să fie “ca afară” (și așa și este), ci faptul că prin zona de lângă Tălișoara, o zonă cam necunoscută, poți să faci și să vezi atâtea lucruri (mă rog, Charles știe el ce știe de bântuie pe aici).

Duminică de dimineață, aceeași vreme mohorâtă. După micul dejun, Lilla ne arată planul de expansiune a Hotelului – Castel Daniel. Chiar vizavi de pajistea verde din spatele castelului se afla o clădire pe care inițial am confundat-o cu un imobil având scop agricol… asta a și fost, dar doar în anii “luminoși” ai comunismului. Până atunci, a fost un conac unde ar fi locuit o perioadă scurtă însuși principele Gabriel Bethlen al Transilvaniei, bun prieten cu familia Daniel. Aici, când se dă drumul din nou la finanțare, dintr-un grajd, fosta reședință nobiliară va reapărea drept încă un castel, ca în vremurile renascentiste… și încă 15 camere. Să dea Domnul :).

Cum ziceam, Tălișoara se află lângă orașul Baraolt. De Baraolt mai auzisem. Învățasem de el la geografie în clasa a XII-a (am dat probă la Geografie pentru admiterea la ASE) și auzisem de echipa de fotbal Minerul Baraolt, care prin anii ‘80 era una dintre vajnicele competitoare din Divizia C! Mina s-a închis între timp, echipa habar n-am ce mai face, probabil că s-a desființat și ea. Trecusem prin Baraolt în viteză spre Tălișoara … un oraș mic, uitat de lume, fără oameni pe stradă. Nu era prăbușit, clădirile erau îngrijite, ca și ditamai statuia dedicată minerilor, din intersecție, dar părea unul dintre acele orașe mici aproape abandonate după dispariția comunismului.

Și, totuși, în acest oras practic necunoscut se află un muzeu remarcabil. În primul rând, aici se află oasele celui mai bine păstrat mastodont din Europa! Descoperit într-o mină de lignit din zonă, mastodontul care are aproape 3 milioane de ani s-a păstrat aproape complet, un adevărat unicat. Iar oasele lui sunt păstrate în Muzeul Depresiunii Baraolt! Am ajuns în fața casei din centru, Lilla l-a sunat pe muzeograf, care a venit în plină duminică a Floriilor (pentru catolici) să ne deschidă ușile muzeului. Două camere micuțe – una cu picturi chiar frumoase și una dedicată mastodontului, rudă a mai cunoscutului mamut și predecesor al elefantului contemporan nouă. La intrare, văd niște poze – mamutul era un elefant foarte păros, în timp de mastodontul era ceva mai smead, cu mai puțin păr, ca elefantul de azi.

Oasele sunt bine conservate, chiar și fildeșii sunt aproape intacți (pe vremea aia, nu existau chinezi care să vrea musai fildeș la ei în case)… din păcate, micuțul muzeu din Baraolt nu are loc să-l expună “în picioare”, așa cum se întâmplă la “Antipa”. Muzeograful ne spune că au aplicat pentru ceva fonduri, poate vom putea vedea mastodontul în întregime :).

Lilla ne vorbise cu mândrie despre mastodontul din Baraolt, dar, pe lângă el, am descoperit ceva unic, nemaivăzut în altă parte – într-o altă clădire, aflată la doi pași, am descoperit nu mai puțin de 2.000 de soldăței de plumb cu o înălțime de 1,5 centimetri, într-o reconstituire a bătăliei de la Ozun – Chichiș din 1849, dintre secui și ruși. Macheta este cu adevărat impresionantă! Nu știu dacă este unică în România, dar în mod sigur nu mai sunt multe la fel. Soldățeii sunt făcuți în Anglia și “îmbrăcați” la Budapesta în costume-replică la cam toate tipurile de detașamente participante la bătălie. Au luat parte la luptă, zic istoricii, circa 18.000 de oameni, iar macheta are doar 2.000 de soldăței de plumb… dar arată atât de real… Iar în machetele unei bătălii sângeroase există chiar și loc de umor – un soldat secui își arată partea dorsală dezgolită trupelor țariste, un alt secui se duce să facă pipi într-un râu de unde tocmai lua apă un conațional :). Se văd și observatorii din turla bisericii, poți distinge ofițerii din trupet… Impresionant. Aflu ca totul a costat 7.500 de euro și cei de la muzeul din Baraolt se gândesc deja la planuri de extindere. Vor să facă machete reflectând bătălii nu numai din istoria ungurilor, românilor sau sașilor din zonă… “Vom avea scene din istoria dacilor, romanilor, hunilor, gepizilor, ungurilor. Și nu neapărat bătălii”. Sincer, am stat minute-n șir să privesc și nu mă săturam, dar trebuia să plecăm mai departe.

Am plecat în coloană prin satele adormite pe șosele bine asfaltate (asta, până când ne-am apropiat de județul Brașov). Pe drum, ne-am oprit la ulmul din Căpeni, un copac de 300 de ani, cu trunchiul cât să-l cuprindă cinci bărbați, și care a fost votat “Arborele Anului în România” acum câțiva ani, ieșind pe locul al 2-lea la competiția similară din Europa (se pare că voturile cele mai multe le-a primit un arbore din Slovacia). Mi-a plăcut că deși, vorba-ceea… ce e ăsta, e un copac, este bine semnalizat pe șosea și lângă el se află o tăbliță (fără urme de graffiti) care spune povestea ulmului și a concursului câștigat. Acum, ulmul poartă numele pădurarului care l-a îngrijit și l-a promovat și care, din păcate, a murit acum câțiva ani… Ulmul acesta însă a văzut multe…

Dar mai avem de făcut un popas. În satul Micloșoara, la proprietățile contelui Kalnoky, prietenul prințului Charles și, de multe ori, gazdă a moștenitorului tronului Marii Britanii. Ne oprim în fața unei porți impresionante, tipice pentru Țara Secuilor, pe care se află gravat simbolul unei… găleți! Toate familiile din sat au responsabilități în cazul unui incendiu, iar cei care locuiau aveau sarcina să intervină cu găleți!

Intrăm în curte, nu este imensă, dar e spațioasă, iar pe partea stângă, niște case de 150 de ani. Contele Kalnoky este urmașul unei alte familii nobiliare din zonă. Principalul său domeniu se află însă în alt sat, în Valea Zălanului, ceva mai departe, dar și aici Kalnoky are aceste case în care orice turist se poate caza într-un cadru autentic. Suntem întâmpinați de administratorul din Micloșoara, care ne oferă o tură prin casă… totul e atât de liniștit și de autentic! Arată precum casa bunicii din filmele de odinioară. Dar asta nu e totul… la vreo 200 de metri mai jos, se află palatul Kalnoky, un palat cu adevărat impresionant, dar care se vede că nu a mai fost restaurat de decenii bune…

Printr-o livadă masivă, ne plimbăm pe alee spre clădirea solidă care a rezistat secolelor. Familia Kalnoky este deja la a 25-a generație. Blazonul ei este un urs cu săgeată în gât (Danielii aveau o lebădă cu săgeată în gât, se pare că s-au vorbit), dar în cazul ăsta blazonul are o poveste. Se spune că regele Ungariei vâna prin aceste locuri și era cât pe ce să fie ucis de un urs, fiind salvat in extremis de un localnic bun țintaș… Regele, profund recunoscător, i-a oferit jumătate din împărăție (nu știu dacă și fata de soție, cum zic în general basmele), dar localnicul, modest, a cerut doar un domeniu prin zonă, pe care l-a primit pe loc. Așa a apărut familia Kalnoky, care a construit castele și conace prin zona Covasnei de la 1200 și ceva. Contele actual, Tibor Kalnoky, nu s-a născut în România, pentru că tatăl său a fugit de comuniști în Germania de Vest, dar când a revenit aici imediat după Revoluție s-a hotărât să restaureze clădiri istorice. Palatul din Micloșoara a aparținut familiei Kalnoky, dar a rămas în proprietatea statului pentru că nu s-au găsit toate documentele necesare pentru retrocedare, așa că Tibor Kalnoky a concesionat domeniul pentru 49 de ani. A obținut fonduri norvegiene și, începând din această lună, pornesc lucrările de restaurare care vor dura doar un an. Întreb dacă va fi transformat în hotel. Nu, va fi muzeu, un palat-muzeu, evident prin zonă vor fi construite și locuri de cazare pentru a putea să-l exploateze. Am ajuns deci cu câteva zile înainte de începerea lucrărilor… așa că am putut vedea cum arată acum și, sănătoși să fim!, cum va fi peste un an și ceva. Eu sper să-l revăd cel puțin la fel de bine aranjat precum castelul de la Tălișoara.

Ce ai putea căuta la Micloșoara? Simplu, originalitatea, autenticitatea. Aflu că mulți străini vin aici pentru a descoperi ceea ce a dispărut demult din țările lor – locuri autentice, neatinse (prea tare) de globalizare, să bea o palincă cu chimen, în tindă, lângă un foc de lemne, și să mănânce bucate fără E-uri. Și cred că nici pentru români nu ar strica mai multe vacanțe de genul ăsta. Oare câți dintre noi am mânat căruțe pe dealuri, am mâncat slană forjată de fierarul satului sau am dat grăunțe la găini?

Am plecat apoi spre București cu un stop (obligatoriu, aș zice) prin pitorescul Brașov.

Pot spune acum că am descoperit o altă părticică din România, o părticică mai puțin cunoscută, dar care ascunde atâtea locuri interesante. Și pentru această descoperire trebuie să le mulțumesc Lillei și lui Atilla Racz, castelanii de la Hotel-Castel Daniel din Tălișoara, care m-au atras pe aceste plaiuri… și să sper că voi reveni în niște zile mai calde, cu mai mult soare :).

Cum se ajunge la Tălișoara

Cu mașina, ajungi la Brașov, apoi o iei spre Sighișoara și apoi din Feldioara, sau Ormeniș, faci dreapta spre Baraolt. La Baraolt, când vezi statuia cu minerii, faci stânga și primul sat este Tălișoara. Există o șosea din Sf. Gheorghe spre Baraolt, dacă vii dinspre Moldova sau estul Transilvaniei

Castelul-Hotel Daniel – Tălișoara, Covasna

Există doar opt camere în momentul de față, așa că fă-ți rezervările din timp. O cameră standard costă 80 euro/noapte, camerele premium 110 euro/noapte (inclusiv mic dejun). Poți să faci rezervări contactându-i pe proprietari la adresa de pe site sau prin Facebook, unde puteți vedea mai multe poze și povești. Pentru mai multe poze și povești, vă invit să citiți articolul scris de amicul Alin Popescu, cu care am fost la Tălișoara și care e un superfotograf (nu pozar, ca mine :)).

Ce poti face

Am scris doua articole pe tema asta :). Pentru mai multe sugestii, aruncati o privire aici.

Imagini Covasna

Castelul Daniei din Talisoara

Si viitoarea sa aripa

care arata cam asa… De abia astept sa-l vad stralucitor ca si Daniel

Muzeul Baraolt. O cladire ca orice cladire

Mastodont si mamut

Super haios… Un elefantel de plus peste oasele mastodontului !

Cam asa arata mastodontul

Nu sunt doar oase in muzeu 😉

Sala cu soldateii de plumb. Wow !

Trupele secuiesti

Tabara rusa

Hai sa ne uitam mai de aproape… fascinant (toys for boys)

Cavaleria de secui

Scene mai putin razboinice.. unul cara apa, altul face pipi 🙂

Ulmul de la Capeni, arborele anului in Romania

Casele contelui Kalnoky din Miclosoara

Interiorul te transporta undeva prin secolul XIX

jos, la crama 😉

Blazonul familiei Kalnoky

In drum spre castel printr-o proprietate imensa

Peste doar o luna, aici va fi ditamai santierul

Dar pana una, alta, asa arata castelul

Din fericire, nu este gol

Unul din contii Kalnoky