Cred ca nu e un secret pentru nimeni, nu sunt un mare gourmet. Dovada este ca am scris foarte putin despre mancarea de pe toate meridianele. Sunt destul de conservator si am destule tabuuri. Desigur, am bucatarii favorite – romaneasca, italiana, turceasca sau din Orientul Apropiat, imi plac tzatziki, humusul, micii, pastele si pizza si, daca gasesc asa ceva, sunt multumit. Nu sunt foarte aventurier din punct de vedere gastronomic. Mi-aduc aminte, acum multi ani am calatorit prin Malaezia cu niste chinezi care m-au dus numai prin restaurantele lor. Mi-am propus sa nu intreb ce mananc ca probabil as fi tinut un Ramadan strict o saptamana. Mancarea a fost buna, dar Dumnezeu stie ce am bagat in stomac. Le-am cerut doar sa nu fie pentru nimic in lume supa din aripioare de rechin. Am supravietuit. Povestea e din aprilie 2005.

In consecinta, nu cred ca am intalnit prea multi chefs. De fapt, sincer, nu cred ca am cunoscut vreunul. Primul a fost la hotelul Europa din Eforie Nord. Il cheama Joseph Kalaani, e din Liban si de cativa ani lucreaza in cadrul Ana Hotels – vara la hotelul Europa din Eforie Nord, iarna la hotelul Sport din Poiana Brasov. Si ca orice chef, nu este doar bucatarul care invarte polonicul in ciorba, ci cea mai importanta activitate a lui este sa creeze noul meniu al anului. Pentru ca, in fiecare an, trebuie sa regandeasca meniul tinand cont de tendintele in gastronomie, de specificul hotelului si de clientii care vor urma sa ii treaca pragul.

Am fost surprins de Joseph. Imaginea chefilor indusa de emisiuni gen Master Chef sunt de indivizi guralivi, cu tupeu, cu personalitate puternica, dornici sa se impuna. Joseph mi s-a parut un tip timid, retras, nimic din cum imi imaginez eu un chef – “bigger than life”, cum spun englezii. Dar, desi a inceput linistit, cu o voce joasa, cred ca a fost una dintre cele mai interesante intalniri de care am avut parte in ultima vreme. Si am ridicat un pic capacul de pe cutia necunoscuta a lumii gastronomice.

“Care e principala schimbare a meniului pe 2015 la hotelul Europa?”, l-am intrebat. “Am din ce in ce mai multe produse vegetariene”, a venit raspunsul. Hotelul Europa din Eforie Nord nu este un hotel obisnuit. Are un spa de varf si aici multi turisti straini vin si cu scopuri curative – de a urma diverse proceduri in spa-ul care foloseste produse si tehnici Ana Aslan. Cei care vin aici vor sa se detoxifice, sa isi regenereze diverse organe interne mai mult sau mai putin stricate, asa ca oferirea unor meniuri diversificate vegetariene a aparut in mod natural. Vindecarea (sau prevenirea) trebuie sa fie holistica. Iar surpriza nu a intarziat sa apara. In vara 2015, nu mai putin de 15% din meniurile a la carte comandate au fost vegetariene. Mi se pare imens.

La hotelul Europa, ai doua optiuni de masa. Unul este bufetul cu autoservire, al doilea este a la carte. Intreb si de bufet. Imi confirma ce „am vazut cu ochii mei”. Pe langa salam si alte carnuri, exista colturi vegetariene si colturi dietetice. Daca ai un pic de ambitie, nu te vei intoarce cu 3 kile in plus dupa un sejur la Europa Eforie Nord!

“Ce meniuri vegetariene ai ?”, il intreb. Pune mana pe meniu si incepe sa ma treaca prin the best of. Uite, am salata Kale, o salata in trend la nivel international, bazat pe un soi de varza, dar care are efect anticancerigen. Iar combinatia de salata Kale si orez rosu este cea care te face sa te lingi pe maini. Dar sa trecem si la ale noastre. Joseph, desi libanez, este mai roman decat multi romani. “Asa cum francezii au branza Rocquefort, de ce sa nu aiba si romanii Rocquefortul lor. Asa ca am luat branza de burduf in lemn de brad si am transformat-o cu ajutorul rozmarinului in delicatesa”. Am fost foarte tentat sa gust din Rocquefortul romanesc si, sincer, are un gust cu totul si cu totul special. E drept, gustul de rozmarin e puternic, dar se combina perfect cu branza la cuptor, nu stiu daca merge cu vin, poate cu un vin special, dar este un gust pe care nu il vei uita prea repede.

Am trecut apoi la ce inseamna folosirea traditiei culinare romanesti intr-o gastronomie creativa, cum trebuie sa fie intr-un restaurant cu staif. Branza de burduf e un exemplu, “dar stii ca exista Angus romanesc ?”, ma intreaba Joseph. Habar n-aveam. Exista niste crescatori de animale romani care au importat rasa care trebuie, din Scotia, le hranesc si le cresc pe vaci ca la carte si asa exista Angus romanesc. “Noi, aici, folosim Angus romanesc”. Dar nu oricum, ci din nou creativ – friptura de vita Angus combinata cu creveti sud-est asiatici. In mancare, apare sub numele “surf & turf” – unde apa intalneste pamantul. Vita si crevete. O combinatie geniala. Ma puteam abtine eu, mare iubitor de carne de vita? Nu, in niciun caz… si intr-adevar, combinatia e superba, iar carnea de vita medium done are suculenta pe care am gasit-o prin America de Sud. Iar prezentarea este si ea originala, mancarea vine pe plita incinsa. Ce mai pune pe langa? Trufe romanesti si, eventual, ficat de rata. Mmm.

Revin la povestea vegetariana. “Dupa branza de burduf romaneasca sau salata Kale, altceva exotic aveti?” Da, alge, alge comestibile aduse, de data asta, din Japonia, pentru ca algele noastre din Marea Neagra nu sunt chiar comestibile. Au gust de fructe de mare, dar nu sunt fructe de mare. Fructele de mare pentru vegetarieni.

“Joseph, dar tu esti libanez, iar mancarea libaneza este legendara. Cel putin, mie mi-a placut enorm, am mancat de am murit de placere prin Liban si Siria”. Evident, exista si un bufet libanez, inclusiv la micul dejun, cu humus, falafel, vinete, zacusca, cu tot ce trebuie. “Fac si serbet 1001 de nopti, pe baza de sirop de trandafir”. Este flambat si pregatit live in fata clientului. Nu am incercat, ca nu am sapte burti, si nici n-am stat mai mult de doua nopti, dar presupun ca e la fel de bun ca preparatele pe care le-am incercat.

Joseph era insa pe fuga. Cei de la Europa au intrat si in businessul de catering si tocmai pregatea mancarea pentru o nunta. Ajung sa-l intreb, tot pe fuga, despre el. Are 38 de ani (serios? nu-i dadeam mai mult de 30!) si e bucatar din 1994. A facut si cursuri Michelin, prima oara a venit in Romania in 2004, dar s-a mutat definitiv in 2012, de cand lucreaza la Ana Hotels – cum ziceam, vara la Europa Eforie Nord, iarna la Sport Poiana Brasov. A inceput sa lucreze in Liban, de unde a furat meserie de la marii chefs levantini, a fost si bucatar privat – pregatea mancare sofisticata pentru clienti bogati care traiesc pe iahturi, ca in filme. Nu i-a placut, pentru ca nu putea sa fie prea creativ. Acolo trebuia sa gateasca strict pentru gustul unui om si asta ii limita creativitatea culinara. Daca omului ii plac sarmalele, trebuia sa faca sarmale. Iar un chef trebuie sa evolueze, sa urmareasca tendintele si, mai ales, sa experimenteze. Niciodata, un fel nou nu iese din prima. Faci, gusti, faci din nou, mai pui una, mai pui alta, poate nu fiert, ci pe plita… e un proces laborios.

In iunie, am intrat pentru prima oara in lumea gastronomica. Cu ajutorul lui Joseph. Si am descoperit o lume sofisticata, la fel de creativa ca lumea artistica… gastronomia a devenit si este o arta, o arta complexa. Si promit sa fiu mai atent la ce mananc si la ce mai descopar prin farfuriile lumii.

Imagini Hotel Europa Eforie Nord

Evident, primul lucru l-am facut a fost sa sar in piscina 🙂

Panorama din balcon

La bufet, exista si un colt dietetic

Sa vedem si ce e in meniul a la carte

Sa incepem cu o clasica (dar atat de buna) supa de taitei

In fiecare zi, poti alege „pestele zilei”. Adica ce au adus pescarii in dimineata respectiva din larg

Deci, nu voi rata branza si nici salata de alge

Iata rocquefortul romanesc

Pho vietnamez de Eforie Nord. Chiar gustos !

Surf & turf – Angus romanesc si crevete strainez

Un pic de alge

Nici nu stiti ce buna poate fi limonada cu menta !