Nu stiu cata lume stie, dar Brazilia a fost, la un moment dat, prin secolul al XIX-lea, Imperiu. Da, Imperiu. A avut imparat, imparat al Braziliei care a condus tara foarte multe decenii si care este, probabil, cel mai important brazilian din istorie. De altfel, daca Brazilia este astazi o tara mare si unitara, asta i se datoreaza, altfel, probabil, am fi avut, ca in cazul Americii de Sud spaniole, o serie de state mai mici vorbitoare de portugheza. Povestea familiei imperiale braziliene este chiar interesanta, de aceea o sa v-o scriu, pe scurt.

29 noiembrie 1807. La auzul vestii ca Franta lui Napoleon a hotarat sa ocupe Portugalia, printul regent Joao de Braganca a intrat in panica. Initial, a hotarat sa se supuna si a declarat razboi Angliei, dar sosirea in rada portului Lisabona a flotei britanice i-a schimbat brusc opiniile. Cu toate ca trupele conduse de maresalul Junot fusesera deja invinse de ploaie si de drumuri proaste (tunurile au fost abandonate in namol, caii au fost mancati de soldatii infometati care, multi, chiar vor muri pe drumul de Lisabona, iar cartusele erau ude leoarca si nimeni din armata franceza practic nu putea sa traga vreun glont), Joao s-a speriat de moarte si a decis evacuarea. Intreaga curte regala, tezaurul, arhivele, obiectele de pret au fost imbarcate pe vase si au plecat spre Brazilia. Alaturi de flota regala, in aceeasi zi au plecat vase particulare cu nobili si negustori cu toate bogatiile adunate. A doua zi, maresalul Junot intra in Lisabona cu cativa soldati doar sa constate ca familia regala a sters putina si a lasat mesajul ca noua capitala a Portugaliei va fi in Brazilia! Era prima oara cand un stat colonial european isi muta capitala in colonii… Mai fusese cazul Omanului, care si-a mutat capitala in Zanzibar, la un moment dat. Printul Joao, ulterior rege, in momentul respectiv era doar print pentru ca traia regina, mama lui. Aceasta insa, fiind dementa, nu exercita nicio putere.

Dupa un voiaj epuizant in corabii supraaglomerate, convoiul regal a ajuns in Salvador, capitala de atunci a Braziliei. Desi locuitorii din Salvador s-au dat peste cap sa il convinga pe Joao sa ramana in Salvador si sa proclame orasul drept capitala, Joao a preferat sa se mute mai la sud, la Rio de Janeiro, care a devenit capitala Portugaliei. Dupa prabusirea lui Napoleon, in 1815, portughezii i-au cerut lui Joao sa revina, dar acesta a tot amanat acest moment. Joao se afla sub o dubla presiune. Portughezii (aflati sub ocupatie britanica, dupa infrangerea francezilor) puneau presiune ca Joao sa se intoarca acasa, iar brazilienii amenintau cu secesiunea daca Joao se intoarce la Lisabona si degradeaza Brazilia din nou la nivel de colonie. In plus, lui Joao ii placea in Brazilia. Pana la urma, s-a intors in Portugalia in 1821, la nu mai putin de sase ani dupa infrangerea definitiva al lui Napoleon, dar l-a lasat pe fiul sau, Pedro I, regent in Brazilia – “Brazilia va deveni independenta, asa ca pune-ti tu coroana pe cap sa n-o smulga vreun aventurier”, i-a spus Joao, la plecare. Si a avut dreptate. Pedro a proclamat independenta Braziliei sub numele de Imparatul Pedro I, in 1822.

Tatal – rege la Lisabona, fiul, imparat la Rio. Lucrurile pareau sa se aseze, dar in 1826 Joao moare otravit, iar Pedro al Braziliei este proclamat rege al Portugaliei, sub numele Pedro VI. Pedro insa refuza sa se intoarca acasa, numindu-si fiica, Dona Maria, regenta. Aceasta a fost detronata de fratele mai mic al lui Pedro, Don Miguel, care era seful partidei conservatorilor. Aflat sub presiune atat in Brazilia, cat si in Portugalia, Pedro I a decis sa urmeze exemplul tatalui. Si-a imbarcat armata pe nave si a plecat spre Portugalia, lasandu-si fiul, Pedro II, in varsta de 5 ani, drept imparat al Braziliei. Pedro VI va debarca in Azore, de unde isi va incepe lupta de recucerire a Portugaliei, fiind liderul partidei liberale. Il va invinge pe Miguel si se va urca pe tronul de la Lisabona, visand insa pana la moarte dupa tronul de la Rio. Nu a trait prea mult sa se bucure de victorie, a murit la cateva luni de tuberculoza, dar este unul dintre eroii istoriei Portugaliei, deoarece a abolit regimul absolutist, trecand tara intr-un regim liberal constitutional.

Pedro II a dominat viata Braziliei pentru mai bine de jumatate de secol. Imparat al Braziliei intre 1831 si 1889, a fost un ctitor de genul lui Carol I al Romaniei – a tinut tara unificata, in conditiile in care America de Sud spaniola s-a rupt in mai multe state, si-a invins toti vecinii in razboaie, a asigurat libertatea absoluta de opinie si a presei si a abolit sclavia in mai multi pasi, in ciuda rezistentei interne. El insusi om de stiinta, a incurajat artele si stiinta, a investit enorm in educatie si a facut ca Brazilia sa fie, la un moment dat (in timpul razboiului civil din America de Nord), cea mai importanta, cea mai bogata si cea mai puternica tara a Americii. A fost insa rasturnat de pe tron in urma unei lovituri de stat militare, fara sa lupte (a plecat fara incidente in Franta), iar dupa proclamarea Republicii, tara s-a prabusit economic, politic si social intr-o sarabanda de lupte interne, dictaturi si aberatii economice. Perioada Pedro II a fost apogeul Braziliei, indiferent ce sustine unul sau altul.

Pedro I a avut capitala la Rio, dar Rio nu este un oras cu un climat prea placut vara – calduri de peste 35 de grade, umiditate maxima, asa ca Pedro a cautat un loc mai racoros. Si nici nu trebuia sa caute prea departe. La sub 100 km de Rio se afla o zona impadurita, inconjurata de dealuri inalte, dar cu un micro-climat extrem de placut – temperaturile pot fi chiar si 15 – 20 grade sub Rio, desi se afla la doi pasi. Asa ca nu a fost o surpriza cand imparatii Braziliei au decis sa-si construiasca un Palat de Vara aici. Si ca in cazul Sinaiei, Sintrei sau al Hua Hinului, alaturi de Imparat, toti potentatii din Rio si-au construit vile si mici palate in Petropolis. Pedro I nu a reusit sa-si vada palatul terminat, ca a trebuit sa plece in Portugalia sa smulga puterea din mainile absolutistului sau frate, dar a fost terminat de fiul sau, Pedro II, care si-a stabilit rezidenta de vara in Petropolis.

Am ajuns in mijlocul noptii in Petropolis. Orasul mi-a dat de la inceput un sentiment de “nemtesc” – oras sistematizat, strazi construite logic in jurul unor rauri, o ditamai catedrala gotica cu un turn pana in cer. Cat timp am bajbait dupa hotelul in care urma sa dormim, am descoperit numeroase palate impozante si proprietati aristocratice. Da, acesta este cu adevarat un oras imperial… Chiar si cazarea a fost imperiala. Am stat la Solar do Imperio, o vila somptuoasa construita in timpul lui Pedro II pe care fiica sa, Isabela, o considera mai frumoasa chiar si decat palatul imperial! Si, intr-adevar, odata ce urci scarile, te simti cu adevarat ca intr-un palat – arhitectura, mobila, aerul nobiliar de secol XIX, totul te face sa crezi ca dupa colt te vei intalni cu insusi Pedro II. Din pacate, am dormit doar o noapte aici, iar dimineata a fost tare scurta, dar Solar do Imperio s-a inscris ferm pe lista celor mai frumoase hoteluri in care am dormit!

Dimineata, am inceput-o cu un tur de oras. Era cam nor si chiar racoare, o temperatura neasteptata pentru Brazilia. Dar o temperatura superapreciata de brazilienii plictisiti de caldura non-stop. Primul obiectiv al zilei a fost unul neasteptat. Nu, nu vizitam Palatul Imperial, nici vreo vila somptuoasa, ci casa destul de stranie a unuia dintre cei mai iubiti fii ai Braziliei – Alberto Santos-Dumont, un soi de Vuia al Braziliei, care a construit primul dirijabil ce putea fi manevrat si care a zburat cu un aparat mai greu decat aerul pentru prima oara in 23 octombrie 1906 (Traian Vuia s-a ridicat de la sol in martie 1906). Evident, in Brazilia este considerat “Tatal aviatiei” si tot muzeul dedicat lui il proclama ca fiind inventatorul avionului, principalul lui model, modelul istoric, fiind “14-bis”, cu care a si zburat. Povestea lui e similara cu cea a lui Vuia – a plecat la studii in Franta si acolo si-a construit dirijabilele si apoi avioanele care l-au facut faimos (si, ca in cazul lui Vuia, numele lui este purtat de un aeroport din Rio). Dupa perioada franceza, Santos-Dumont s-a intors acasa si a cumparat un mic delusor din Petropolis, unde si-a construit o casa plina de imaginatie si excentrica, pe care a numit-o “A Encantanda” – Incantatoarea.

Casa este construita destul de abrupt, pe un mic deal. O luam la pas. Santos avea destule prejudecati, asa ca a hotarat ca nimeni sa nu urce la el si sa paseasca cu stangul. Asa ca scara destul de ingusta pe care trebuie sa urci este decupata in asa fel incat sa nu poti pasi cu stangul… prima treapta are loc pentru dreptul, a doua treapta pentru stangul si asa mai departe. Drept, stang, drept… Sus, dai peste ingeniozitatea tehnica a inventatorului – se pare ca a inventat incalzitorul de apa cu ajutorul alcoolului pe care il folosea la dus! In spatele casei, se afla un mic muzeu unde am vizionat un film despre viata lui Santos-Dumont. Asa sunt sarbatoriti eroii.

Dupa vizita in lumea fascinanta a aviatiei, revenim cu picioarele pe pamant si vizitam imensa catedrala gotica care domina centrul orasului, care poarta numele marelui imparat brazilian si unde, intr-un final, si-a gasit odihna – aici se afla mormantul lui Pedro II, care a murit in Franta, dar a fost readus aici in 1921, la peste 30 de ani de la moartea lui, iar inmormantarea lui a fost un eveniment national de cea mai mare anvergura. Catedrala e imensa, destul de austera in contrast cu frenezia baroca din Ouro Preto, si intunecoasa… cred ca ii reflecta personalitatea relativ austera si rezervata a lui Pedro II.

Urmeaza Palatul Imperial… daca ati vazut vreun palat regal sau imperial european, cam acela e stilul. Nu, nu are zorzoanele Versailles-ului sau grandoarea Schonbrunnului, dar in mod cert este un palat foarte frumos. Evident, totul se invarte in jurul personalitatii Imparatului Pedro II si a fiicei sale, Isabela, care este, de fapt, cea care a semnat actul de abolire a sclaviei, tatal sau fiind in calatorie in Europa. Din pacate, fotografiatul este strict interzis in palat, asa ca nu puteti vedea poze decat exterioare. Si de la cafeneaua din curtea palatului, care face niste prajituri despre care am aflat ca vin aficionados din Rio special pentru a le cumpara de aici.

Cum ziceam un pic mai devreme, orasul asta mi-a dat o idee de Germania si nu am fost prea departe. Cand Petropolis se construia de zor, imparatul s-a gandit sa aduca si niste nemti, oameni cunoscuti pentru organizarea lor. Si, astfel, printre portughezi si sclavi africani, au aparut si nemtii cu organizarea a caror pecete se vede pana in ziua de azi. Iar nemtii construiesc, in primul si in primul rand, cand se stabilesc undeva, evident, o berarie! Asa ca, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, aici, in Petropolis, se afla o berarie care astazi produce marca Bohemia, una dintre cele mai apreciate in Brazilia. Nu, nu e la fel de mare si de faimoasa ca Brahma, care a ajuns pe mai toate meridianele Planetei, dar este una dintre berile foarte consumate din tara sambei. Si, pe langa calitate, proprietarii de azi ai berariei (intre timp, productia are loc in vreo patru fabrici din Brazilia) au construit un muzeu foarte bine facut, numit “Saga berii”… si asa am redescoperit prin afisaje multimedia istoria berii si am fost introdus in istoria berii Bohemia. Pentru multi consumatori, o bere de traditie este o bere buna, asa ca cei de la Bohemia isi povestesc traditia printr-un muzeu de nota 10. Si, evident, cu niste mostre la final de tur ;).

Ca si in Ouro Preto, as mai fi stat in Petropolis. Mi-ar fi placut sa iau la pas stradutele acelea cu palate si vile imperiale, pline cu flori, eventual sa ma catar pe vreunul dintre dealurile care domina orasul. Dar timpul e limitat si ne astepta probabil orasul care seduce si incanta pe oricine – Rio de Janeiro, Cidade Maravilhosa!

Am fost in Brazilia la invitatia TAP Portugal, compania nationala portugheza care ofera cele mai variate conexiuni spre Brazilia, si a agentiei de turism braziliene RENTAMAR, una dintre cele mai importante agentii de turism din Brazilia, dedicata turistilor straini care viziteaza tara sambei.

Imagini Petropolis

Aleasa mea gazda din Petropolis – hotelul Solar do Imperio

O privire printre coloane

Ce frumoase sunt florile in Brazilia !

Mobila sugerand un timp demult apus (noroc cu computerul din colt sa stim ca suntem in secolul XXI :))

Casa lui Alberto Santos – Dumont

Sa pasesti cu piciorul care trebuie: drept – stang – drept

In interiorul casei inventatorului brazilian

Catedrala Sao Pedro de Alcantara domina centrul orasului Petropolis

Monumentalitate gotica

Mormintele imparatului si imparatesei Braziliei

Cam peste tot prin Petropolis, descoperi cladiri demne de un imperiu

Palatul Imparatului Pedro II din Petropolis

Si una din locomotivele epocii

Cafeneaua Palatului

si legendarele ei prajituri

Prajituri am mancat, palat am vizitat, hai si la berarie 🙂

Unde vom descoperi Saga berii

Un muzeu tare high tech

Pot sa-mi creez si semne heraldice 🙂

Doar nu era sa plecam fara o degustare ?

O masina de epoca – care impartea berea la mase 🙂