Petra – giuvaerul Orientului Apropiat

Exista putine locuri in lume unde misterele istoriei se impletesc cu o arhitectura incredibila si relieful spectaculos. Unul din aceste locuri este anticul oras Petra din Iordania, una din minunile nerecunoscute oficial ale lumii antice, dar care s-a pastrat pana in zilele noastre. Daca sunteti obligat sa alegeti doar un singur obiectiv de vizitat din tot Orientul Apropiat, alegeti Petra si veti avea ce povesti si la nepoti.

Orasul Petra se afla in sudul Iordaniei, la sud de capitala Amman. A fost construit de un trib arab numit nabateeni care au ocupat o regiune pomenita inclusiv in “Vechiul Testament”. Nabateeni proveneau din nordul actualei Arabii Saudite si sudul Iordaniei. Ei vorbeau un dialect arab si scriau cu caractere arameice (limba vorbita de Isus) si prin secolul al VI-lea inainte de Hristos s-au stabilit in zona Petra unde au inceput constructia orasului. Desi nu exista cine stie ce resurse in jurul Petrei, orasul se afla pe axa marilor drumuri comerciale ale perioadei, prosperand din negotul de mirodenii, matase si sclavi. Negutatori si calatori de toate neamurile au trecut prin Petra, creand aceasta cultura si arhitectura “fusion” a lumii antice. Sub regii Obodas I si Aretas III, regatul nabatean al Petrei s-a intins pana la Damasc, dar independenta nu a durat foarte mult… in anul 106, romanii au cucerit regatul si orasul (in acelasi an in care Dacia era ocupata de imparatul Traian!), Petra devenind provincie romana. Drumurile comerciale au inceput sa se mute spre est in favoarea unor orase precum Palmyra sau Bosra, dar Petra a continuat sa prospere ca un oras roman, ulterior bizantin, a imbratisat crestinismul si a devenit chiar sediu episcopal. Sfarsitul abrupt al orasului s-a consumat in secolul al VI-lea cand un puternic cutremur a distrus tot orasul, majoritatea cladirilor romane care au fost ridicate si nu sapate in piatra ca cele nabateene au fost distruse, iar supravietuitorii au parasit orasul.

Mai bine de un mileniu, Petra a fost uitata, cunoscuta doar de beduinii locali ceea ce a dus la pastrarea intacta a cladirilor sapate in piatra… Asta pana in 1812 cand exploratorul anglo-elvetian John Lewis Burkhardt a patruns in vechea citadela ascunsa pana atunci de beduini. Exacavarile au inceput in 1929, iar centrul orasului a fost complet restaurat de abea in 1958. Peste tot, se pot cumpara vederi si albume cu desene infatisand Petra din secolul al XIX-lea, sugerand exploratorului modern cum arata Petra acum mai bine de 150 de ani

Drumul pe care turistii trebuie sa-l parcurga pana a ajunge in centrul orasului antic este relativ lung, dar spectaculos. In primul rand, nu poti dormi in Petra decat daca te imprietenesti cu beduinii locali care si ei, la randul lor au fost alungati din situl arheologic principal, dar care inca locuiesc prin zona, majoritatea in corturi in ceea ce se numeste “Little Petra” – “Mica Petra”, probabil un orasel mai mic al regatului cu cateva monumente sapate in piatra. Imensa majoritate a turistilor dorm insa in oraselul Wadi Musa (“Torentul lui Moise” in araba), un orasel pur turistic intesat de hoteluri, restaurante si alte facilitati turistice pe malul unui rau de multe ori secat. De aici, in cateva minute ajungi la intrarea in zona arheologica… Nici nu faci 2 pasi si esti intampinat de numerosi beduini (falsi sau adevarati) care iti ofera o plimbarea cu calul sau caleasca spre Petra. Multi accepta, dar nu primesc ceea ce probabil se asteapta. Calul te duce doar cateva sute de metri pana dupa un deal la intrarea in Siq… si de acolo, drum bun pe jos… pana in Petra mai sunt 1,2 km de mers pe jos, caii si calestile nu intra decat pentru cei care nu pot merge pe jos – persoane cu disabilitati sau batrani… Asa ca la drum per pedes !

Intrarea in Petra este incredibila … o vale stramta numita Siq, care se stramteaza din ce in ce mai mult ce intri in adanc, stansa de versanti montani colorati in roz, albastru sau galben, un adevarat curcubeu care te urmareste prin tunel. Siq-ul este de fapt vechea vale a raului Wadi Musa care a fost deviata de nabateeni pentru a crea o intrare monumentala, dar si usor de aparat. Pe aici, orice invadator putea fi invins ca si ungurii lui Carol Robert de Anjou la Posada ! Plimbarea prin Siq este intotdeauna o placere… este racoare, bate o briza, din cand in cand apar unele monumente incrustrate in piatra, chiar si pomi… din pacate, si multi turisti !

Punctul culminant este in momentul in care dintr-odata, prin cea mai ingusta portiune din Siq te izbeste surprinzator si triumfator o fatada incredibila – al – Khazneh (sau “Tezaurul”). Este momentul de varf al vizitei din Petra, din umbra Siq-ului, te trezesti in plin soare in fata unei cladiri superbe de 40 metri inaltime sapata in piatra… Si nu se poate sa nu iti amintesti pe loc de aventurile din filmul “Indiana Jones – the last Crusade”, deoarece prin aceasta cladire Harrison Ford a intrat in cautarea Sfantului Graal. De altfel, acest film de mare succes din 1989 a adus o mare afluenta de turisti Petrei interesati sa vada aceste locuri magice. Numele de Khazneh (“Tezaurul”) este un nume recent pus de arabi care credeau ca in aceasta incredibila structura se afla un mare tezaur. Evident, niciodata nu a fost gasit, cladirea fiind probabil un templu (nu se cunoaste nici pana azi functiunea cladirii), dar legenda a ramas… ca si cea a Sfantului Graal.

Dupa ce isi revin din socul Tezaurului, dupa ce eventual se urca pe o camila pentru a poza in fata celebrei fatade, si dupa alti cativa pasi, in fata turistilor se deschide o depresiune larga inconjurata de munti unde s-a aflat orasul antic, atat cel nabateean, cat si cel romano-bizantin care i-a urmat. In depresiune, se gasesc amfiteatrul care putea gazdui 3000 spectatori, necropola, urme ale unui arc de triumf, porti, dar ceea ce realmente impresioneaza este maretul versant pe care au fost sapate zeci de morminte si temple. De altfel, Petra clasica, Petra care a ramas este cea sapata in piatra. Fatadele sunt incredibile.. unele reamintesc de Khazneh,, altele sunt mai simple, unele sunt mai mari, alte mai mici, dar sapate pe etaje, este o imagine memorabila. Printre cele mai splendide sunt “mormantul Urn”, probabil al regelui Malichos II, construit in jurul anului 70 d. Hr (un an dupa distrugerea Ierusalimului invecinat de romani), cu o fatada monumentala cu patru coloane si poate printre cele mai adanci temple – morminte sapate in Petra. De altfel, intrand in interiorul acestor monumente, nu numai ca ai parte de o racoare binevenita, dar te poti bucura si de culorile superbe ale rocilor zidurilor, pe toti peretii interiori fiind un joc superb de culori create de natura. De altfel, fatadele sculptate in stanca (cum sunt cele de la Persepolis din capitala Persiei) si aceste culori incredibile din interiorul sapat in stanca creaza magia Petrei.

Sa nu credeti ca venirea romanilor a dus la oprirea obiceiului de a sapa morminte monumentale in peretii muntelui – chiar si proconsulul roman al Arabiei, Sextus Florentinus are un mormant spectaculos sapat in piatra, construit in jurul anului 130.

Dupa ce am explorat aceasta adevarata strada a fatadelor, am patruns in depresiune. Aici, gasesti doar ruine, unele mai spectaculoase, altele mai putin. In depresiune, era orasul care a fost distrus de cutremur in timp ce spectaculoasele structuri sapate in piatra au supravietuit. E drept, mai gasesti niste coloane de tip grecesc sau ruinele templelor divinitatilor din Petra. La capatul drumului insa ajungi la un alt versant montan unde ai parte din nou de structuri sapate in piatra. Intr-una din ele, se afla Muzeul Pietrei cu numeroase antichitati greco-romane (nabateeni nu erau sculptori), un loc care merita vizitat… zidul interior este de asemenea multi-colorat – rosu, galben, albastru, roz, violet… absolut superb !

Ar mai exista un monument care merita tot efortul pentru a fi vizitat, se numeste Deir (“Manastirea”), dar de la Muzeul Pietrei trebuie sa urci printr-un peisaj aproape selenar mai bine de o ora. Dar, sincer, merita fiecare picatura de sudoare. La capatul drumului, incrustrat si el in piatra, dar pe varful muntelui, nu la picioarele lui ca in cazul celorlalte monument, se afla ceea ce se crede a fi mormantul regelui Obodas, zeificat ulterior. Este similar cu Tezaurul, dar ceva mai mare.

Si daca vrei sa te bucuri de panorama intregii zone, nu se poate sa nu urci pe “High Place of Sacrifice” – “Inaltul Loc al Sacrificiului” acolo unde vechii nabateeni si ulterior romanii performau sacrificii de animale. Astazi, nu mai au loc sacrificii, dar de pe platou poti sa imbratisezi cu privirea intreaga panorama a Petrei.

Un adevarat giuvaer al Iordaniei, Petra joaca rolul de magnet al industriei turistice locale. Dar Iordania iti poate oferi mult mai multe – fie ca sunt locuri cu semnificatii biblice (Nebo), orase romane (Jerash), arhitectura arabica timpurie (cetatile desertului de la est de Amman) sau cura balneara la Marea Moarta, Iordania merita cu prisosinta vizitata !

Transport
Tarom are curse directe legand aeroportul Henri Coanda de aeroportul Regina Alia de langa Amman, capitala Iordaniei. Daca te misti din vreme, Taromul are uneori oferte incredibile, la circa 150 euro dus-intors cu taxe incluse. De la aeroport, fie inchiriezi o masina, fie iei un taxi direct pana la Wadi Musa, sau ajungi in Amman si de acolo numeroase autobuze si microbuze te duc pe Autostrada Regelui pana la Wadi Musa. Circulatia este mult mai civilizata ca in alte tari arabe, asa ca poti sa iti inchiriezi linistit masina, nu vei avea parte de dementi pe sosele.

Vize
Cetatenii romani au nevoie de viza pentru a vizita Iordania care pot fi obtinute de la Ambasada Regala a Iordaniei de la Bucuresti, dar si direct de la punctul de trecere frontiera. Viza este gratuita, daca intri in Iordania pe la Aqaba cu vaporul de Nuweiba (Sinai, Egipt). Spre deosebire de alte tari musulmane, se poate obtine viza iordaniana chiar daca ai vizitat Israelul si ai stampile israeliene in pasaport.

Cand sa vizitezi
Vara este extrem de cald, asa ca vizitarea Petrei poate fi inconfortabila. Deoarece iarna, temperatura poate ajunge chiar si sub pragul inghetului, cele mai bune perioade sunt primavara si toamna. Personal am fost la mijlocul lui octombrie cand am avut parte de o vreme perfecta – in jur de 25 – 30 grade si soare.

Securitate
Iordania se afla inconjurata de tari instabile (Israel sau Iraq), iar puterea ei militara este inferioara oricarui dintre vecini. In ciuda acestei zone geo-strategice complicate, Iordania este o destinatie sigura datorita unui serviciu eficient de securitate care tine cu eleganta lucrurile in frau. Dupa evenimentele din anii 70, un singur atentat a zguduit Amman-ul in 2005 si de atunci masurile de securitate au devenit chiar si mai eficiente si mai draconice, dar asta nu afecteaza insa turistul strain. Marea majoritate a populatiei Iordaniei este formata din palestinieni refugiati in urma ocuparii patriei lor de catre Israel, sunt extrem de primitori si gata sa-ti sara in ajutor.

Preturi
Iordania este o tara scumpa fata de vecinii ei Siria sau Egipt, dar standardele de viata si infrastructura sunt vizibil mai bune. Nu va asteptati sa obtineti reduceri de 70 – 80% frecvente in alte tari musulmane precum Egipt, eventual ai parte de un 10% maximum. Tacticile de negociere formate in bazarurile turcesti sau egiptene nu prea functioneaza in Iordania.

La intrarea in situl arheologic

Prin Siq

Tezaurul

Alte morminte – mai putin faimoase

Manastirea

High Place of Sacrifice – deasupra Petrei !

La revedere, Petra, la revedere, Tezaur !