Marocul este o tara cu o semnificatie aparte pentru mine. A fost prima tara din afara Europei pe care am vizitat-o. Dupa ce, ani intregi, am bantuit de-a lungul si de-a latul Europei, de cele mai multe ori cu trenul, in 1999 imi luam inima-n dinti si treceam dincolo de granitele batranei noastre Europe. Si unde puteam ajunge cel mai usor? In Maroc, pentru ca puteam ajunge cu ferry-ul din Spania. Asa ca prima oara am pasit pe taram african in Tanger, coborand din ferry-ul care a traversat stramtoarea Gibraltar de la Algeciras, din Spania pana in Tanger. Era deja o alta lume – toate cladirile patratoase si albe, multi oameni in jalabia si nebunia aia frenetica, dar atat de atragatoare, din lumea araba. Mi-aduc aminte, cand vaporul a tras la port, o intreaga armata de arabi a luat-o la fuga in directia vaporului… Nu, nu erau pasageri, ci hamali si soferi de taxi dornici sa agate vreun client.

Am stat atunci in Maroc vreo doua saptamani. Am folosit transportul feroviar bine pus la punct inca de atunci, cu trenuri moderne si curate (e drept, cam aglomerate), si am fost prin cateva orase – am inceput cu Meknes, unde am si dormit si de unde am dat o fuga pana la Fes, apoi m-am mutat la Rabat, de unde am dat o fuga pana la Casablanca, si, in fine, am luat trenul pana la statia terminus a retelei marocane, in fabulosul Marrakech. Desi este unul dintre orasele geniale ale lumii arabe, nu am stat mai mult de trei zile, pentru ca am inchiriat o masina si am mers dincolo de muntii Atlas, sa descopar Sahara. Si nu voi uita niciodata condusul pe acele sosele pustii, intr-un peisaj de piatra demn de orice film Star Wars, culminand cu topaitul pe dunele de nisip de la M’Hamid, la doi pasi de Algeria, cand am vazut pentru prima oara acele taramuri unduitoare cu nisip cat vezi cu ochii.

A doua oara, am ajuns in Maroc in 2009, la zece ani dupa prima escapada. Am aterizat in Casablanca, venind cu un low-cost marocan de la Milano (cu o intarziere de o ora, pentru ca un pasager a ciupit o stewardesa de fund si a iesit tambalau mare), si dupa ce am revazut superba moschee Hasan II, am sarit intr-un tren arhiaglomerat in directia Marrakech. Am descoperit un Marrakech teribil de schimbat, dar schimbat in bine. Disparusera ghizii agasanti, peste tot, aparusera mici hoteluri traditionale numite riaduri, medina, dar si orasul, in general, era mult mai curat… e drept, se pierduse ceva din haosul ala original, dar Marrakech isi pastra sarmul. Am dat o fuga pana dincolo de Atlas intr-o tura de o zi si am descoperit cascada Ouzoud.

Cand am parasit Marocul, in directia Bergamo, ma gandeam daca voi reveni dupa alti zece ani. Ei bine, nu, revin dupa doar sapte ani si din nou in fabulosul Marrakech. De data asta, sunt invitat la conferinta APG World Connect, editia a 7-a. Este o conferinta dedicata unui domeniu care ma intereseaza – aviatia. APG este o asociatie de GSA-uri care furnizeaza servicii de distributie si nu numai companiilor aeriene ale lumii. Companiile aeriene nu isi permit sa deschida birouri de reprezentare peste tot, nici macar in toate destinatiile in care zboara. Asa ca semneaza acorduri cu companii locale specializate, numite GSA (General Sales Agent), care le promoveaza, le vand biletele si le asigura si alte servicii, in caz ca linia aeriana reprezentata zboara spre destinatia respectiva. APG este o asociatie globala de GSA-uri care reprezinta sute si sute de companii aeriene in intreaga lume. Reprezentantul roman al APG este Regional Air Support care este GSA pentru Romania a unor companii aeriene precum Air Serbia, Brussels Airlines, China Southern, Korean Air, China Airlines, Heli Air Monaco si multe altele, iar presedintele companiei, dl. Dorin Ivascu, este si membru in boardul global al APG Worldwide. Anul trecut, am fost, de asemenea, invitat la conferinta APG World Connect in Monaco, o experienta interesanta, dar in urma careia am aflat mult mai multe despre industria aeriana globala. Asa ca de-abia astept sa revin si sa aflu care sunt perspectivele si provocarile industriei aeriene globale. Si, evident, vi le voi spune.

Pe langa respectiva conferinta, voi mai ramane cateva zile pentru a mai bantui prin Maroc. Evident, va fi o placere sa revad Marrakech-ul, dar ma gandesc sa inchiriez o masina si sa trec din nou peste Atlas, in tara kasbahului, a desertului de piatra si a oazelor pline de verdeata. Dar ma voi decide la fata locului.

Mai trebuie sa precizez ca voi zbura cu TAP Portugal via Lisabona. Si pentru ca zborurile nu se conecteaza in aceeasi zi, voi savura draga de Lisabona, unul dintre cele mai faine orase ale Europei, prin programul Bom Dia, prin care TAP Portugal ofera hotel, mic dejun si transfer pentru pasagerii care zboara intercontinental si nu au conexiune in aceeasi zi. Dar va voi povesti la intoarcere cum functioneaza.

Si pentru ca v-am auzit pe multi ca, in aceasta perioada, sunteti sau aveti de gand sa fiti prin Maroc, dati un semn de viata daca saptamana viitoare sunteti in Marrakech!

Imagini Maroc

Bazarul din Marrakech

Dar cea mai faina parte a orasului este piata centrala – Jema el Fnaa. Aici, vanzatorii de apa

Noaptea, sfaraie gratarele 🙂

Strazile labirintice ale Medinei

Poate ma revad cu berzele de la Crit 🙂

Soseaua care serpuieste peste Atlas

Unul din satele berbere din Atlas

Celebrul sat Ait Banhaddou