In momentul in care am decis sa onorez invitatia celor de la APG si sa ma duc la conferinta de la Marrakech, m-am gandit sa stau cateva zile in plus prin zona… Era pacat sa ma duc doar pentru conferinta. Asa ca m-am mai gandit ce sa fac in afara de Marrakech, iar decizia a fost relativ usoara. Optam intre Essaouira, unde nu fusesem niciodata, si sa inchiriez o masina sa trec muntii Atlas dincolo, unde incepe Sahara, pentru a revedea niste locuri fascinante pe care le-am vazut si in 1999. Am optat pentru a trece muntii… si cred ca bine am facut, pentru ca am vazut niste locuri absolut superbe.

Cum sa ajungi dincolo de munti? Evident, poti lua un autobuz, dar e pacat. Atlasul este frumos si merita sa ai masina ta, pentru a putea opri unde vrei tu sa faci poze sau sa te abati din drum. In plus, nu stiu ce mijloace de transport in comun s-or duce la cheile Dades sau Todgha, iar daca or fi, probabil o fi unul pe zi. In plus, la Marrakech aproape la fiecare colt de strada gasesti o oferta de inchiriere masini. Asa am facut si in 1999, cand am inchiriat un Fiat Palio cu care am ajuns pana, hat, la M’Hamid, printre dune de nisip la granita cu Algeria. Si am si condus micuta masina printre dune, e drept, la indicatiile unui berber de-ai locului.

Dar sa nu povestesc prea mult din trecut si sa va zic ce am facut recent. In primul rand, sa gasesc o oferta buna. Am intrebat la o agentie de turism de langa riadul in care am stat, nu am fost multumit. Asa ca, intr-o pauza de conferinta, am inceput sa rasfoiesc putin netul. Si am dat de vreo trei agentii, dar doar una mi-a raspuns si inca extrem de prompt. Am schimbat cateva mailuri si mesaje pe Facebook, raspunsurile au venit chiar instant (desi era 11 noaptea), a doua zi dupa-amiaza am fost la biroul lor si dimineata urmatoare aveam masina la locul cerut, nu foarte departe de riad. Am vrut musai sa fie o Dacie (ma rog, nu e chiar greu, aproape jumatate din masinile din Maroc sunt Dacii) si aveam problema ca nu am o carte de credit pentru garantarea inchirierii. Aveam de ales intre a lasa o garantie cash de 500 de euro (suma pe care nu o aveam la mine) sau sa mai dau cativa euro pe zi pentru o nebuloasa fransiza. Pana la urma, m-am facut de o Dacie Sandero noua (avea vreo 20.000 km la bord), kilometraj nelimitat si o harta pe 3 zile la 100 de euro. In caz ca aveti nevoie, cautati-i pe cei de la Majdoline Travel. Au biroul la doi pasi de moscheea Kairouan si la trei pasi de Jema el-Fnaa :).

Daca in Marrakech se conduce un pic cam prea sportiv pentru gustul meu (in Medina e destul de mare nebunie, nu m-am aventurat si nici tipul de la Majdoline nu era prea incantat sa conduca pe acolo), odata ce iesi din zona marelui oras e chiar fain… soselele sunt bune, nu sunt extrem de multe masini pe sosele si se merge foarte civilizat. Incercati sa conduceti legal – exista politie care te opreste – am vazut cateva radare si am si fost oprit pentru depasire pe linie continua. Dupa ce mi-au aratat ca infractiunea mea costa 700 dirhami (65 euro), am cazut la pace pentru un “cadeaux” de 200 dirhami (19 euro).

Drumul dintre Marrakech si Ouarzazate este pur si simplu splendid. Evident, nu la inceput, strabati un pic din campia de la nord de Atlas, dar dupa vreo 20 – 30 km, muntii iti apar in toata splendoarea (daca te urci pe vreo casa din Marrakech ii poti vedea chiar si din oras). Si, dupa primele serpentine, ajungi in primul sat de munte, unde apare si o „bariera a zapezilor”. Iarna, pe aici ninge, asa ca se poate intrerupe circulatia – marocanii nu sunt prea obisnuiti sa conduca pe polei, probabil ca nici pe sosele prea umede.

Serpentinele care par sa nu se termine serpuiesc printr-un peisaj de poveste – relativ arid, arareori acoperit de vegetatie – am prins si inflorirea cactusilor, cu niste flori absolut superbe), sate din chirpici, culori tari si variate. Evident, pe drum, vei gasi mai multe magazine de suvenire, mici cafenele si omniprezentele magazine ale „cooperativelor de femei” producatoare de ulei de argan, unul dintre produsele cosmetice cu care Marocul se mandreste.

Si dupa ce am urcat la 2.260 de metri, altitudinea maxima a pasului Tiz’n Tichka (poate aveti o imagine despre Maroc ca fiind doar un desert, dar nu e chiar asa. Exista zone foarte roditoare si in Atlas, care are si varfuri de peste 4.000 de metri, exista chiar si o statiune de schi nu foarte departe de Marrakech, dar pe o alta sosea, nu pe cea spre Ouarzazate), am inceput sa coboram, incet-incet, spre Ouarzazate, poarta Saharei.

Populatia Marocului nu este formata doar din arabi. Acestia locuiesc mai ales la nord de Atlas, in zona muntilor, si la sud populatia majoritara este berbera. Limba berbera este apropiata de egipteana vorbita in imperiul antic (copta vorbita azi de doar cateva sute de vorbitori din Egipt este urmasa directa a egiptenei) si, din 2011, limba berbera a devenit limba oficiala in Maroc si este obligatoriu sa fie studiata in scoli chiar si in afara zonelor care nu sunt locuite de berberi. Am descoperit abia acum in Maroc ca limba berbera are un alfabet propriu, complet diferit de cel arab, aparent provenind din alfabetul fenician adus in Africa de colonistii fenicieni care au construit Cartagina. Si am descoperit acest alfabet ciudat (care, la prima vedere, mi s-a parut apropiat de cel grecesc) pe placutele de la intrarile in scolile din Marrakech si Ouarzazate. Foarte interesant ca guvernul marocan a inceput sa recunoasca si sa promoveze limba si cultura berbere, dupa secole de asimilare mai mult sau mai putin fortata.

In apropiere de Ouarzazate se afla satul Ait Benhaddou, devenit o adevarata Mecca pentru cineastii de filme istorice. Am luat-o la stanga de pe soseaua Marrakech – Ouarzazate si, dupa vreo 10 – 12 km, mi-a aparut un intreg cartier de hoteluri, restaurante si magazine de suvenire. Inca imi aduc aminte impresia de neuitat pe care mi-a facut-o in 1999, cand pe aici nu era nimic, iar satul se vedea de la kilometri intregi ca o cetate enigmatica construita intr-o oaza, aproape un miraj de tip Fata Morgana. Acum, nu ai parte de surpriza acestui sat magic de departe… Dupa ce lasi masina intr-o parcare imprejmuita de Sfanta Treime a turismului mondial – hotel, restaurant, magazine de suvenire – si o iei pe o straduta in jos, iti apare in fata Ait Benhaddou. Am ajuns undeva spre apus de soare, fiind si in jur de 1 noiembrie, nu am avut parte de hoarde de turisti, dar sunt convins ca in sezonul de varf pe aici te calci in picioare.

Nu am ratat ocazia sa ma plimb pe ulitele satului, o minimedina deloc complicata, printre case din chirpici, unele inalte cat niste mici blocuri, toate dand senzatia de citadela. Istoria nu a fost gentila cu aceasta zona, asa ca oamenii si-au construit casele ca niste mici cetati in interiorul unei cetati mai mari… exista si tuneluri pe sub case, ziduri de aparare si o cetate in varf de unde ai parte de cea mai buna panorama… Uitandu-ma prin ochiul zoomului aparatului de fotografiat, am descoperit insa un sat langa, care aduce cu Ait Benhaddou… Data viitoare, poate ca ar fi bine sa ajung si acolo, poate ca nu e la fel de turistic.

Ouarzazate nu are prea multe atractii „clasice”, dar am descoperit un oras impecabil de curat. Strazi largi, cladiri care arata bine, nicio hartie aruncata pe strada. Impresionant. De vazut ai si aici cate ceva de vazut. In primul rand, kasbahul Taourirt, castelul impresionant detinut de Glaoui, o adevarata dinastie locala care controla drumurile comerciale de dincolo si de dincoace de Atlas, care detinea si pozitia de pasa de Marrakech, un soi de guvernator regional. Faimos dintre ei (si ultimul, de altfel) a fost Thami El Glaoui, extravagantul Lord al Atlasului, cel care a lasat in urma niste palate adevarate opere de arta, cum ar fi palatul Bahia din Marrakech, dar si kasbahul Taorirt din Ouarzazate. Unul dintre cei care faceau cartile in Maroc in prima jumatate a secolului XX a fost un mare fan al stapanirii franceze pe aceste meleaguri. Evident, asta i-a adus multe beneficii pana prin anii ’50, cand a intrat in conflict cu nationalistii protejati de tanarul viitor rege Hassan II si de tatal sau, sultanul Mohamed V, pe care a incercat sa-i doboare de la putere si sa instaleze un rege-marioneta care sa-i multumeasca atat pe el, cat si pe francezi. A pariat insa pe calul pierzator si a trebuit, pana la urma, sa ingenuncheze in fata regelui Mohamed V… a murit de moarte naturala la putin timp dupa ce Marocul a devenit independent, iar Mohamed V era ferm in control. Proprietarile lui au fost confiscate de stat, iar unele lasate in paragina, ostentativ. Kasbahul din Ouarzazate a fost salvat si renovat nu din cine stie ce dorinta de a proteja monumentele culturale ale tarii, ci din motive strict economice… Hollywoodul a descoperit Ouarzazate si fenomenalele sale kasbahuri (palate-citadela) pentru filmele istorice… si cum Lawrence of Arabia a fost filmat in Ouarzazate si Ait Benhaddou, intreaga lume cinematografica a dat navala in Ouarzazate sa faca si mai multe filme…

Asa ca Ouarzazate a devenit, rand pe rand, Egipt Antic, Palestina, Roma, Tibet, iar industria cinematografica a prosperat. De altfel, la intrarea dinspre Marrakech se afla doua mari studiouri de film – CLA si Atlas, unde s-au produs filme ca Kingdom of Heaven, Gladiator, Mummy, Prince of Persia si o parte din Games of Thrones. De altfel, am si vizitat studioul CLA, unde am calcat pe urmele marilor vedete din aceste megaproductii… este fascinant sa vezi ca acele cetati din piatra dura, de necucerit, sunt, de fapt, din carton care la cativa ani incepe sa se cam descompuna, sa vezi cusca in care a fost purtat Gladiatorul Russell Crowe in arena, niste Ferrariuri de plastic dintr-un serial italian sau un vas antic in care vaslasii intrau sa dea la rame… Impresionanta este insusi imensa citadela „cruciata” facuta din carton… intr-adevar, cinematografia este arta de a face din carton o imparatie fara seaman.

M-am plimbat, de asemenea, prin medina din Ouarzazate. Ouarzazate nu a fost decat un mic sat uitat de lume, spre deosebire de maretul Marrakech, asa ca e extrem de greu sa te ratacesti, desi la intrarea in kasbahul care se afla langa medina iti va fi greu sa scapi de ghizii care te asigura ca vei intra intr-un labirint fara iesire… nici pe departe. Dar diferenta fata de Marrakech nu este numai de marime, ci si de materiale de constructie. Marrakechul este din piatra, iar Ouarzazate, din chirpici. Dar asta nu il face mai putin fascinant, dimpotriva. In plus, Ouarzazate este poarta de intrare spre Sahara si nisipul ei, dar si spre incredibila lume a satelor si kasbahurilor de chirpici, unele de dimensiuni remarcabile, greu de crezut pentru un asemenea material de constructie.

Dar despre excursia prin muntii Atlas o sa va povestesc intr-un alt articol.

Imagini Marrakech – Ait Benhaddou – Ouarzazate

Sandero dimineata … ma asteapta in medina din Marrakech 🙂

Muntii Atlas incep de la cativa kilometri de Marrakech

Fructe de cactus

Jocurile de culori din zonele aride sunt incredibile

Sat din Atlas

Soseaua Marrakech – Ouarzazate, acest Transfagarasan al Marocului

Ora rugaciunii

Bonjour, Atlas !

Inca un sat cu un minaret de o culoare neobisnuita pentru zona

Ruinele unui kasbah

Celebrul sat Ait Benhaddou

Pe drumul spre Ait Benhaddou

Ait Benhaddou, satul Hollywood

Casele – cetate din Ait Benhadou

Arabescuri berbere

Panorama satului la apus de soare

Fiecare casa-cetate are turnuletele ei

Moschee din Ouarzazate

Kasbahul din Ouarzazate

Si una din camerele lui

Medina din Ouarzazate, ma rog mini-medina 😉

Cats of Ouarzazate

Niste berberi…

Studiourile CLA, unul din cele doua mari studiouri de filme din Ouarzazate

Spre cetatea unde s-au filmat atatea pelicule hollywoodiene

Pare reala, nu ? E doar butaforie 🙂

Aici s-au filmat scene din Prince of Persia

Trebuie si catapulte la razboi, nu ?

Cusca lui Gladiator

Aici se trage din greu la galere

Costume din diverse filme

Si alte materiale 🙂