Sunt multe orase prin lume care imi plac, dar unele au, parca, ceva care le impinge in fata pe lista preferintelor. Iar aceste orase imi plac chiar si daca revin si revin, si revin… E tipul ala de orase care, ori de cate ori te duci, te face sa te simti bine. E posibil sa nu aiba cine stie ce monumente faimoase (desi Lisabona nu duce lipsa), dar pur si simplu iti place sa te plimbi pe strazi, sa mananci ceva intr-o carciuma mica sau sa te pierzi intr-un cartier prin care nu ai ajuns vreodata. Un astfel de oras este Lisabona, capitala Portugaliei.

In primul rand, Lisabona beneficiaza de un cadru natural care nu poate decat sa-i inspire pe arhitecti. Pe malul unui fluviu imens care se varsa printr-un estuar (in dreptul orasului se afla, de fapt, estuarul lui Tejo si nu fluviul propriu-zis) pe malul caruia se afla cateva dealuri. Centrul orasului se catara domol pe aceste dealuri, creand zeci si sute de oportunitati de panorame memorabile. Centrul-centru se numeste Baixa („Jos”) si a fost construit si gandit de Marchizul de Pombal, cel care a fost insarcinat de regele Portugaliei sa reconstruiasca Lisabona distrusa de stihiile naturii… In data de 1 noiembrie 1755, de Ziua Mortilor, populatia unuia dintre cele mai bogate orase ale Europei, prosperand pe baza bogatiilor aduse din colonii, s-a trezit si a plecat la biserica pentru a se ruga. Apoi, s-a intors acasa. Orasul era plin de lumanari aprinse pentru sufletul mortilor. Familia regala s-a trezit, de asemenea, dimineata, s-a rugat la biserica si apoi a plecat in weekend. La ora 9:40, pamantul a inceput sa se cutremure… casele au inceput sa se prabuseasca, oamenii au iesit speriati din case, ferindu-se cat puteau de cladirile care se naruiau peste ei. Conform unor masuratori moderne, cutremurul a avut o magnitudine de circa 8,5 – 9 (ca idee, marele cutremur romanesc din 1977 a fost de 7,2) si a durat aproape cinci minute. Zidurile s-au prabusit peste miile de lumanari aprinse, iar orasul zguduit si partial prabusit a fost inghitit de flacari. Supravietuitorii au luat-o la fuga spre rau pentru a scapa de foc. Isi trageau sufletul infricosati in Placa do Comercio, uitandu-se cum orasul lor arde, cand un val gigantic venit pe neasteptate la 40 de minute dupa cutremur a lovit in plin. Dupa un astfel de cutremur, Lisabona in flacari era lovita de tsunami.

Estimarile vorbesc de 30.000 – 40.000 de morti intr-un oras de 200.000 de suflete, iar 85% din oras era o ruina. Mandrele palate si biserici, capodopere ale stilului manuelin, acel gotic marinar inventat de arhitectii portughezi, erau zob. Regele (care tot restul vietii a stat intr-un cort, fiind speriat de cutremur) si primul ministru, Marchizul Pombal, s-au apucat de refacerea orasului. La aproape o luna dupa dezastru, arhitectul-sef a venit cu o propunere de refacere a zonei Baixa – strazi paralele si perpendiculare, si, mai ales, foarte late pentru respectiva perioada. Proiectul a fost aprobat.

Astazi, turistii se plimba pe strazile Baixei, se asaza la terase pentru o friptura de ton si un pahar de vin portughez si se plimba agale spre Praca do Comercio, aflata pe malul lui Tejo. In dreapta, se afla Bairro Alto, cartierul boem plin cu restaurante si unde iarna se refugiaza cluburile care in timpul anotimpului cald se refugiaza pe malul fluviului. Tot aici, se gaseste ruina-marturie a cutremurului – fosta biserica a manastirii carmelitelor, din care n-a ramas decat o mica parte din zid.

Cu tot sarmul lui, Bairro Alto cred ca paleste in fata cartierului de vis-à-vis, numit si Alfama. Daca vii dinspre Baixa, mai intai vei intalni cladirea rece si cam patratoasa a Catedralei (numita Se), injurata de toti brazilienii pentru ca tot aurul din Ouro Preto ar fi ajuns in aceasta biserica), dar, mai apoi, sigur te vei topi… privelistea raului, poezia strazilor care urca si coboara, pomii umbrosi care isi gasesc cumva loc in imparatia asfaltului si a betonului, fatadele pline de azulejos, faiantele atat de tipice Peninsulei Iberice.

Cea mai mare dilema este daca sa o iei in sus spre castelul Sao Jorge, citadela care incununeaza dealul Alfamei, sau sa cobori printre stradutele intortocheate ale vechiului cartier maur. Eu zic ca mai intai sa urci in deal, pentru o panorama a intregului oras, apoi s-o iei pe stradutele vechii medine musulmane. Ca toata peninsula, si Portugalia a fost ocupata de mauri, iar unii dintre ei au ramas pe teritoriul mult prea catolicului Regat si dupa Reconquista, asezandu-se pe dealurile care coborau spre fluviu… asa ca Alfama de azi are, mai degraba, aerul unei medine marocane, decat al Baixei portugheze. Cand am ajuns pentru prima oara in Portugalia anului 1999, Alfama era un cartier famat. De altfel, Lonely Planet recomanda sa eviti cartierul pe timp de noapte, iar ziua sa fii foarte-foarte atent, daca ai curajul sa intri, si numai in gasca. Intr-un deceniu insa, Alfama a devenit cel mai hot cartier al centrului. Mai intai artistii, apoi patronii de restaurante, urmati intr-un final de vanzatorii de suvenire, au penetrat incet-incet cartierul… desi continua sa fie locuit de „cetateni obisnuiti”, Alfama devine pe zi ce trece un cartier turistic… desi inca tanti vinde visinata locala numita ginjinha pentru 1 euro paharelul sau lumea inca se duce la baia publica, Alfama isi pierde pe zi ce trece autenticitatea.

Daca ajungi la Lisabona, celalalt pol de atractie este la cativa kilometri buni de centru, in zona Belem, pe malul lui Tejo. Poti lua un tramvai din centru pana langa manastirea Ieronimilor, nu exista metrou in zona. Aici se afla, probabil, cele mai impresionante monumente ale Lisabonei – in primul rand, Manastirea Ieronimilor, un impresionant exemplu de arhitectura manuelina, acea contributie originala adusa de Portugalia arhitecturii mondiale. Pregateste-te de un regal arhitectural si nu rata biserica manastirii, unde se afla mormintele marilor eroi ai Portugaliei – de la navigatorul si descoperitorul Vasco da Gama la poetul Luis de Camoes.

Chiar peste drum de manastire, fix pe malul apei se afla Monumentul Descoperitorilor, un omagiu adus de regimul Salazar celor care au facut din Portugalia un imperiu mondial (ma rog, construirea monumentului avea ca substrat faptul ca regimul salazarist a tinut cu dintii de coloniile de peste mari si tari), dar din varful edificiului poti admira panorama pana, hat, la Oceanul Atlantic. Dar pentru inca o mostra de arhitectura manuelina, du-te un pic mai jos, spre Turnul Belem – si nu rata sa intri in el (atentie, exista un bilet combinat pentru aceste trei atractii. Daca ai timp doar de doua, poti sa sari peste Monumentul Descoperitorilor). Si daca ajungi in Belem, nu, nu rata sa gusti celebrele Pasteis de Belem, unul dintre cele mai iubite dulciuri din intreaga Portugalie (pe care le gasesti chiar si prin fostele colonii, cum ar fi Macao, actualmente regiune speciala in China).

Evident, mai sunt multe locuri de vazut in Lisabona – de la Oceanariumul din zona Vasco da Gama construita pentru Expozitia Mondiala din 1999 pana la statuia lui Isus, varianta lisaboneza a mult mai cunoscutei statui din Rio, sincer, poti petrece si o saptamana in Lisabona si sa tot mai gasesti ceva de vazut si de experimentat. Lisabona este un oras care merita cu varf si indesat sa fie descoperit.

Cum ajungi in Lisabona

Pana pe 27 martie, singurul zbor este operat de compania portugheza TAP Portugal, care si-a anuntat retragerea din Romania. Prima companie care a hotarat sa umple golul lasat de portughezi a fost Blue Air, care, incepand cu 2 iunie 2016, va opera spre Lisabona de trei ori pe saptamana. Zborurile vor avea loc martea, joia si sambata, iar pretul unui bilet one-way incepe de la 99 de euro. Mai multe amanunte, pe site-ul Blue Air.

Imagini Lisabona

Cam asa vezi Lisabona la aterizare. Aeroportul Portella este foarte aproape de centrul orasului

Baixa, cartierul construit de marchizul Pomball

Praca do Comercio pe malul fluviului

Aici va dati seama mai bine 🙂

Celebrul tramvai clasic din Lisabona

Si in fata Se, Catedrala din Lisabona, poarta de intrare in Alfama

Care cam asa arata… catarandu-se pe un deal

Cu stradute inguste ca de medina nord-africana

Lisabona din larg

Podul 25 aprilie (initial, Podul Salazar) este o copie al lui Golden Gate din San Francisco. Intamplator, se pare ca a fost construit de aceeasi companie 🙂

Castelul Sao Jorge – un alt punct de panorama

Manastirea Jeronimos – una din putinele mostre de arhitectura manuelina ramasa in Lisabona (datorita cutremurului)

Monumentul Descoperitorilor

Turnul Belem

Hola 🙂

Aici se produc celebrele…

… pasteis de Belem !