Nice, Franta

De mai bine de două secole, oamenii cu bani ai Europei au început să descopere deliciile vacanțelor la mare. Și cum, la vremea aceea, să ajungi pe plajele Thailandei sau pe cele ale Republicii Dominicane era cam riscant și făceai luni întregi, nu a fost nicio surpriză că regiunea aleasă pentru soare și apă a fost o bucată de pământ între mare și niște dealuri pitorești prin sudul Franței – iar marketingul apărut ulterior a și denumit această regiune – „Coasta de Azur”. Capitala Coastei de Azur? Nice… vorba englezului, Nice is nice!

Când am ajuns pentru prima oară pe Coasta de Azur, veneam cu trenul dinspre Grenoble, iar Nice era stația terminală a trenului care venea din Elveția, de la Geneva. Trebuie să recunosc că Monte Carlo m-a atras mai mult… În ultimele decenii, glamul și bogățiile, toate, s-au concentrat în micul Principat tax-free și prietenos cu cazinourile, așa că și eu am fost atras de Monte Carlo. La Nice, doar am schimbat trenul. Dar la întoarcere din Italia, am optat să descopăr și Nice, nu numai Monte Carlo, pe care îl văzusem la dus. Evident, Monte Carlo era lux și opulență, în Nice am descoperit însă un loc mai relaxat și, cumva, mai pământesc. În Nice, parcă aș merge în șlapi, pe când Monte Carlo îmi sugerează că trebuie să-mi cumpăr pantofi noi și scumpi. Apoi, Nice a fost ani buni posesiune italiană, așa că la dolce vita italiană încă transpare peste tot… Nice arată mult mai italian decât franțuzesc, deși, în zilele noastre, franceza este dominantă, italiana fiind vorbită doar de turiști… De s-ar scula Garibaldi din mormânt… Garibaldi care tocmai aici s-a născut, la Nice. Pardon, nu la Nice, ci la Nizza, cum se numea atunci.

Ca și Monte Carlo, Nice se cațără pe dealuri, dar unghiul este mult mai îndulcit. Între gară și plajă, străzile se intersectează în unghiuri drepte, dar parcă nu ai sentimentul acela de matematică rigidă, și asta datorită cafenelelor cu terase faine pe colțuri, clădirilor cu terase ample, boutique-urilor cu haine. Dar marea vedetă a orașului este celebra Promenade des Anglais, șoseaua care se întinde pe mulți kilometri la doi pași de azuriul Mării Mediterane. I se spune așa (Promenada Englezilor) pentru că, pe la 1820, aici locuiau cei mai mulți englezi veniți în vacanță la Mediterana cea caldă și însorită. A fost construită de englezi într-un an în care, fiind neobișnuit de friguros, mii de cerșetori francezi au venit la Nice în căutare de vreme mai bună. Ca să le dea ceva de lucru și să nu mai fie sâcâiți de refugiații francezi, englezii au finanțat o promenadă unde să se plimbe fără bătaie de cap… așa a apărut Promenada Englezilor.

Astăzi, puțini își mai aduc aminte de povestea inițială. De-a lungul celor câțiva kilometri buni de promenadă, se află cele mai elegante clădiri ale orașului – hoteluri de lux, apartamente de milioane de euro… este, probabil, una dintre cele mai scumpe artere din Europa. Dar simbolul incontestabil al acestui bulevard al opulenței este un hotel fondat de… un român și având un nume românesc – hotelul Negresco. Cupolele sale roșii sunt un landmark al plajei și al promenadei, iar în interior nu intri decât dacă ai bani serioși de cheltuit în restaurant și în barurile prin care s-a scurs toată protipendada Europei și a lumii… Și, cum ziceam, hotelul Negresco a fost construit de Henri Negrescu, fiul unui proprietar de han din București ajuns pe Coasta de Azur în perioada numită de mulți „La belle epoque” (perioada premergătoare Primului Război Mondial). Negrescu sosește în Nice, unde ajunge directorul Cazinoului din oraș și, făcând destui bani, se gândește să construiască un hotel inegalabil ca lux, pentru clientela sa formată din regi, prinți, oameni de afaceri și jamesbonzi. Hotelul Negresco este construit în 1912 și devine imediat cel mai popular și mai scump hotel al Europei… Dar, din păcate pentru conațional, timpul nu mai avea răbdare. Doi ani după inaugurare, regii, prinții, baronii și generalii care aruncau cu francii în hotelul lui se încleștau în ceea ce atunci a purtat numele „Marele Război” (și, ulterior, „Primul Război Mondial”). Hotelul Negresco a fost rechiziționat de Republică pentru a fi spital pentru numeroșii răniți veniți din tranșeele din nord, iar Henri Negrescu, ruinat, avea să moară în 1920, la Paris. Dar hotelul său își va reveni mai ales după anii ’50, când și-a redescoperit haina de lux… din 2002, este parte a Patrimoniului Istoric al Franței și este simbolul de necontestat al Nisei și al întregii Coaste de Azur. Lumea fină susține că niciun hotel din Monaco nu se compară cu Hotel Negresco. Așa o fi…

Dacă ajungeți la Nice, va recomand să parcurgeți Promenada până la capătul ei sudic, unde se află ruinele unei citadele istorice, cățărate pe un deal. Ruinele nu sunt cine știe ce, locul este, mai degrabă, un parc pe unde copiii aleargă după baloane, dar panorama orașului și a golfului oval flancat de Promenade este de neuitat… Orașul vechi, feudal, se află fix sub acest deal, iar astăzi este cel mai popular loc de mâncat în Nice… sunt, practic, sute de restaurante de toate felurile… dar, evident, sea food-ul rulz!

Dacă ajungeți în Nice, părerea mea este să rezervați câteva zile și pentru a vizita zona din jur. Efectiv, poți vizita principalele obiective turistice ale Nisei, ar dura o zi, o zi și ceva, dar ai atâtea locuri faine de descoperit prin jur.

Evident, Monte Carlo este o țintă care nu trebuie ratată. Sunt câteva locuri care nu trebuie ocolite pentru nimic în lume – în primul rând, stânca unde se află orașul vechi și Palatul Princiar, chiar prințul Albert de Monaco fiind ghidul tău, prin intermediul unui audio-ghid. Apoi, pentru cei pasionați de automobile, nu ratați Muzeul Automobilelor, unde se află, practic, colecția privată a lui Rainier, tatăl lui Albert și al actualului prinț, ambii pasionați de mașini, sau o plimbare prin portul plin de cele mai arătoase iahturi posibile. Deși nu se află pe lista multora, vă recomand să nu ratați o plimbare prin Grădina Botanică. Se află sus, cățărată pe versantul abrupt pe care se prind blocurile din Monte Carlo, dar de aici ai parte de o panoramă de neuitat.

Undeva între Monte Carlo și Nice, găsești și alte locuri superfaine – în primul rând, satul Eze, unul dintre satele tradiționale ale regiunii, cățărat pe deal, dar și Villefranche-sur-Mer, un vechi sat pescăresc care și-a păstrat centrul vechi. În plus, nu poți să ratezi vila Ephrusi a baronesei Rotschild, aflată în peninsula Saint-Jean-Cap-Ferrat, unul dintre palatele cele mai cântate ale Coastei de Azur.

În partea cealaltă, spre vest, nu foarte departe de Nice, se mai află niște locuri faimoase – Cannes, orașul festivalurilor de orice fel (de la publicitate la film), sau St. Tropez, devenit celebru datorită inconfundabilului „jandarm” Louis de Funes (niște filme care mă fac să râd și acum, după ce le văd a nu știu câta oară), dar, din păcate, nu am ajuns pe acolo. Sper că data viitoare, când voi ajunge iar pe Coasta de Azur…

Cum ajungi în Nice

Blue Air operează zboruri directe din București până pe aeroportul Nice Cote d’Azur de două ori pe săptămână (joia și duminica). Cele mai mici prețuri sunt de 20 euro one-way în septembrie. Am fost pe Coasta de Azur în jur de 1 noiembrie și era vreme de plajă! E drept, era un pic mai cald decât trebuia în perioada respectivă, dar, în mod cert, toamna este taman bună pentru vizitat!

Vedeți aici calendarul prețurilor pentru a alege zborurile care vă convin –-> Zboruri București – Nice.

Imagini Nice

Celebrul hotel Negresco

Simbolul Nicei

Plaja de la Nice

Sambata pe Promenade des Anglais 🙂

Desi era 1 noiembrie, unele se aventurau si in apa… si chiar nu era rece

Cam asa arata plaja din Nice

Orasul vechi este fix sub dealul care domina orasul

Acoperisurile rosii ale orasului vechi

Locul favorit pentru a lua masa

Sa ne jucam prin aburi 🙂

Parcarea de yahturi 🙂

Satul Villefranche-sur-Mer. Aici trag anumite croaziere

Oras istoric cu acelasi aer italian ca si Nice

Vila Rotschild

Interiorul inspirat de Florenta… Coasta asta de Azur e atat de italiana… 🙂

Gradina… in stanga, marea, in dreapta, marea 🙂

Eze, satul cel mai vizitat de pe coasta

Palatul princiar din Monaco

Si evident, si cazinoul

Stanca istorica 🙂

Ce panorama are gradina asta botanica

Monte Carlo by night