Veronica – profesoara in Mongolia. Episod 1

Cred ca Veronica este o tipa temerara. Din pacate inca nu ne-am intalnit face to face, dar am descoperit povestea ei pe bloguri… Mi s-a parut extrem de curajos sa o iei singura pe Transiberian sa te duci sa predai in Mongolia. Nu scrie foarte des pe blogul ei, https://vrijaya.blogspot.com/, dar atunci cand scrie, e intotdeauna un post de calitate…. Deci sa vedem cum a ajuns Veronica in Mongolia…

Cine este Veronica Raileanu ?
Un calator prin viata. In societate, arhitect de curand.

Pe unde ai calatorit pana acum ? Locuri favorite ?
Nu am calatorit foarte mult dar am prins gustul calatoriei dupa prima iesire – in 2007. Am dat de o poza cu un peisaj din Crimeea si mi-am zis ca vreau sa merg acolo. Am ajuns singura, pentru ca nimeni nu se incumeta sa mearga intr-un asemenea loc fara un plan bine definit. A fost una dintre marile surpize care m-a indemnat sa explorez locuri noi in stilul backpacking. Apoi am plecat in Rusia unde am stat 3 luni pentru practica si am explorat aproape toate orasele Cercului de Aur al Rusiei. Am mai fost in Italia de cateva ori, dar vestul Europei e o zona pe care am evitat-o oarecum pana acum. Ceva m-a atras sa merg spre est.

Asta vara te-ai dus in Mongolia. De ce tocmai in Mongolia si nu in orice alta destinatie ?
Mongolia a fost cumva intamplator, am fost prin asociatia IAESTE acolo. Eu vroiam sa merg in India dar pentru ca am aplicat prea tarziu mai ramasese doar locul din Mongolia pe care l-au refuzat vreo doua persone. Eu am spus „da” pe loc, pentru ca in mintea mea se construise in cateva secunde traseul Transsiberianului, plus lacul Baikal cu şamanii misteriosi la capat de drum. Eu ramasesem cu dorinta de a merge la Baikal dupa ce am vazut pozele de vacanta ale unei colege de birou din Rusia. Despre Mongolia nu stiam mare lucru, stiam de Ginghis Han si Hoarda de Aur din cartile de istorie, stiam ca e tara cu cea mai mica densitate si mai vazusem filmul „The Weeping Camel ” la festivalul Anonimul in urma cu cativa ani si m-a impresionat foarte puternic atunci.

Cum te-ai organizat ? Vize (Rusia si Mongolia) ? Cum ai calatorit acolo ? Cam cat te-a costat transportul pana in Mongolia ?
Organizarea excursiei a fost spontana, de la un punct la altul. Am incercat sa imi fac un traseu mai elaborat dar nu am reusit decat sa imi fac planul de azi pe maine. Initial am vrut sa ma opresc in mai multe orase de pe parcurs Ekaterinburg, Novgorod, Krasnoyarsk dar pana la urma am facut drum intins de la Moscova pana la Irkutsk.
Viza pentru Rusia nu am avut nevoie pentru ca sunt si cetatean al Republicii Moldova. Viza pentru Mongolia am luat-o din Irkutsk pentru ca consulatul din Romania a fost inchis pentru 2 luni de vacanta. Biletul Bucuresti-Moscova a fost in jur de 400 de lei, clasa a 2a. De la Moscova la Irkutsk am dat vreo 90 euro pe bilet la clasa a 3a. Pe traseul Irkutsk-Ulan Bator am luat 2 bilete in acelasi tren, unul intr-un vagon local pana la vama si de acolo in vagonul international, asa dat aproape de doua ori mai putin, a costat vreo 50 euro.

Inteleg ca ai fost singura… tipa, singura strabatand mii de kilometri singura ? Nu ti-a fost frica? Nu e periculos?
Nu imi amintesc nici un moment in care sa nu ma fi simtit in siguranta. Cand calatoresti, cu siguranta mai sunt oameni care merg in aceeasi directie cu tine, chiar si pe distante mai scurte. Rusia e o tara in jurul careia circula multe mituri, a se vedea si filmul Transsiberian din 2008, dar eu am stat acolo 3 luni si nu am avut nici un incident.
Ulan Bator e considerat un oras nu prea sigur, am primit o lista cu masuri de siguranta care fac ca aceasta tara sa para cu adevarat salbatica. Ce-i drept, multi calatori au ramas fara aparate foto sau fara portofel. E nevoie doar de vigilenta si prudenta sporita cred, bastinasii nu sunt violenti in general.
Eu am avut un singur mic incident in Mongolia, dar a fost si neglijenta mea. Intr-o zi, am plecat mai tarziu de la scoala si se intunecase, s-a oferit cineva sa ma conduca dar am refuzat. Eu de obicei scurtam drumul prin spatele blocurile, pe malul unui rau, ca sa ajung unde stateam. Nu mi s-a parut niciodata periculos, erau si alti oameni care treceau pe acolo, ma analizau mai lung cand observau ca sunt europeana si atat. Asa am facut si atunci. In acea seara, in spatele blocului meu era un baiat care parea ca asteapta ceva, sprijinit de balustrada. Am trecut pe langa el fara sa-l studiez, el parea la fel de indiferent, dar s-a dovedit ca el si-a imaginat alt film: a sarit imediat dupa mine si m-a luat in brate. Nu stiu exact care ii erau intentiile, eu cred ca am avut un moment in care nu am zis nimic din cauza socului si apoi am inceput sa tip (alta arma nu aveam). El s-a speriat si m-a eliberat, fara ca sa se indeparteze mult insa. Atunci am scos cea mai lunga injuratura romaneasca, pe care nu mi-am imaginat ca o pot inventa.

Ai fost singura, dar n-ai fost singura… cu cine te-ai intalnit ? Spune-ne despre niste oameni speciali cu care te-ai intalnit si imprietenit ?
Ma intrebi de oameni, ar trebui sa fac o lista lunga. Am intanit foarte multi oameni. Primii au fost cei din trenul Bucuresti-Moscova, un cuplu ruso-roman foarte cald si prietenos. Cei mai haiosi au fost cei de pe ruta Moscova-Irkutsk, 3 tineri zvapaiati. La Irkutsk m-am intalnit cu un cuplu de norvegieni cu care ma intalnisem si la Moscova, respectuosi si distanti. Am petrecut o zi impreuna la Baikal. In Mongolia am gazduit un cipriot care mi-a reamintit de spiritul balcanic si am ras copios cu el. Apoi doi tineri simpatici din Franta care inca sunt pe drum, au planificat un tur prin mai multe tari. Aici e blogul lor in care posteaza si inregistrari cu sunete din locurile prin care au fost, un lucru care cred ca e cu adevarat formidabil, auzi si muzica locului pe langa imagini. Tot in Mongolia am cunoscut o thailandeza foarte simpatica, care era dependenta de atentia celor din jur. In China m-am intalnit cu un pakistanez cu care am descoperit Beijingul timp de cateva zile. Tipul era foarte interesat de calitatea si estetica arhitecturii desi locuia in Dubai, un loc nu tocmai apreciat de breasla arhitectilor.

Care a fost traseul ? Pe unde ai oprit ? Ce ai mai vazut pana in Mongolia ?
Traseul calatoriei a fost Bucureşti – Moscova – Irkutsk – Ulan Bator – Beijing – Moscova – Chişinau – Bucureşti. In Moscova am stat cateva zile pentru probleme administrative, mi-am luat bilet si mi-am facut provizii pentru calatoria cu trenul, nu a fost prima mea vizita la Moscova. In Irkutsk am luat viza pentru Mongolia si am vazut o bucatica din Baikal, as fi vrut sa stau mai mult dar eram in criza de timp.

Cum e pe Transiberian ? Nu e plictisitor ? Cat de necesar este sa vorbesti rusa ? Cata vodca se bea ? Cata vodca ai baut ?
Pe Transiberian a fost distractiv mai ales datorita tovarasilor mei de drum, dar in general lumea e plictisita, se bea, se mananca, se doarme, nu miroase foarte imbietor dar e suportabil. Dupa lege, nu se bea vodca in spatii publice, acestea incluzand si trenul, dar realitatea este cu totul alta. Se bea cu veselie, dar si politia apare imediat cand cineva se crede prea chipeș dupa cateva pahare. Insotitoarele de tren nu sunt tocmai dragute – mai ales daca e vorba de clasa a 3-a, cu care am calatorit eu. Eu nu sunt tocmai buna la bautura asa ca nu am baut, am stat deoparte cu prietena unuia dintre tinerii cu care calatoream. Intre Irkutsk si Ulan Bator am intrat in vorba cu niste muncitori de la calea ferata, care au insistat sa beau ca altfel nu sunt tovarasa lor. A trebuit sa duc o munca lunga de explicare si pana la urma o minciuna a functionat cel mai bine.

Cum se desfasoara o zi “normala” pe Transiberian ?
E ca o zi normala in care nu poti iesi din casa si nu te poti spala ca nu e apa calda, sa zicem. In general oamenii se trezesc cand soarele e mai puternic si nu se mai poate dormi, se ia micul dejun, terciul din fulgi de ovaz e de baza pentru rusi. Apa fiarta se gaseste tot timpul. Dupa o portie de palavrageala vine pranzul, asa ca ies din toate sacosele supele chinezesti la cutie si conservele de carne. In statii ies toti oamenii buluc si se aprovizioneaza cu bautura si legume/fructe proaspete de la localnici. Spre seara se concentreaza mirosul de alcool in aer, si cam pe atunci cand oamenii vor sa doarma – unii au chef de chicoteli si atunci incepe distractia.

Cu o norvegiana intr-o oprire a Transsiberianului

Vanzatori ambulanti

Pe transsiberian

Pe transsiberian

Taigaua

Welcome to Mongolia !

Ulaan Bator

Tineri in Ulan Bator