Chichen Itza este, iata, reprezentanta Americii Centrale in lista celor 7 minuni noi ale lumii si cea de-a patra minune pe care am vizitat-o. Fusesem intr-o excursie de aproape o luna prin Mexic, pe celebrul Gringo Trail mexican de la Cancun la Mexico City, si, pe drum, vizitasem numeroase situri mayase, olmece si aztece. Venisem incantat. Cand s-a publicat lista finala, am fost putin surprins: aleasa a fost Chichen Itza. Personal, imi placuse mult mai mult Palenque, dar si datorita faptului ca era un mix superb de vegetatie luxurianta si cladiri istorice, unele dintre ele absolut superbe. In plus, mi se pareau mult mai integrate cadrului natural. Teotihuacan mi se paruse mult mai impresionant, cu piramidele sale imense, cu puterea sa energetica (cand m-am intins pe Piramida Lunii, am simtit cum primesc energie de la soare si de la piatra). Cu toate acestea, Chichen Itza a fost aleasa. Poate si pentru ca este, probabil, cea mai vizitata metropola precolumbiana din Mexic, se afla relativ aproape de Cancun si de Costa Maya, care sunt luate cu asalt de milioane de turisti pe an. Sau, ma rog, nu stiu care ar fi motivul. Asadar, verdictul meu cu privire la prezenta Chichen Itzei pe lista celor 7 minuni „noi” ale lumii – „Da, dar …”.

Chichen Itza se afla, undeva, in peninsula Yucatan, nu foarte departe de autostrada care leaga Mecca turismului litoral centro-american, Cancun, de Merida, asa ca este, probabil, cea mai populara atractie turistica pentru cei care vin in sejur la Cancun si in imprejurimi. De aceea, in Lonely Planet, dar si pe net, gasisem recomandarea pretioasa, in ultima instanta, ca nu ar fi o idee rea sa ma culc cu o noapte inainte de vizita in oraselul Valladolid, aflat in apropierea orasului mayas, si sa iau primul autobuz, dis-de-dimineata. Urma sa ajung la 8 dimineata (cand se deschidea Chichen Itza) si sa ma bucur de ea vreo doua ore, pana cand venea coloana cu zeci sau sute de autocare din Cancun.

A fost o recomandare chiar foarte buna. Valladolid nu era deloc un oras plicticos, dimpotriva, era unul dintre acele orase mici, coloniale, ca in filmele cu Zorro, unde viata se desfasoara lin, fara stres sau graba. Oraselul avea o piata centrala umbrita de niste arbori cu flori absolut superbe, un loc in care lumea se plimba agale, bea o bere si astepta sa treaca timpul. Am stat, de asemenea, intr-un hotel minunat, cu piscina, umbrit de aceiasi arbori minunati. In 2002, era chiar ieftin. Se numeste Maria de la Luz si este deschis si acum.

In plus, in Valladolid se afla si unul dintre numeroasele cenote, acele lacuri subterane care au sapat in relieful calcaros al peninsulei si care au fost adevarate centre de cult pentru vechii mayasi. Cenote Dzintup se afla la cativa kilometri de Valladolid si arata cu adevarat impresionant. Tavanul pesterii este gaurit intr-un loc, iar razele soarelui creeaza niste jocuri de culori si lumini de neuitat. Iar daca as fi avut slipul la mine, probabil m-as fi bagat si in apa.

Dar sa revin la Chichen Itza. In folclorul turistilor, numele este schimbat in Chicken Pizza, dar in mayasa inseamna „La gura izvorului Itza”. Chichen Itza si-a atins apogeul in jurul anilor 800 – 1000 si a fost unul dintre centrele regionale cele mai importante, o perioada destul de scurta insa. A crescut in detrimentul altor orase invecinate (inclusiv Coba, un alt sit minunat care poate fi vizitat din Tulum), dar in secolul al XIII-lea a fost cucerit si supus de invecinatul Mayapan. Tinand cont ca s-a aflat pe val o perioada destul de scurta, cu atat mai remarcabile sunt cladirile din Chichen Itza.

Cum ziceam, am fost la 8 dimineata. Nu erau decat cateva suflete. Asa ca atunci cand am patruns in interiorul vechiului oras, am simtit si orasul, nu doar fotografia. Evident, punctul central al atentiei este imensa piramida numita El Castillo sau Templul lui Kukulcan (sarpele sfant al mayasilor), depinde daca preferati spaniola sau mayasa. Chichen Itza este un oras dens, cladirile sunt destul de apropiate una de alta, fara sa fie aglomerate, dar se pare ca aceasta piramida a fost cu adevarat punctul focal… Este o piramida in trepte si, probabil, in varful ei aveau loc sangeroasele sacrificii umane sau animale pentru a-i face placere zeului Chaac, mult-temutul zeu al ploii. Cand am ajuns, la ora 8:00, nu se permitea sa urci pe piramida, aceasta se deschidea pe la 10:00, odata cu primele tururi, dar si atunci m-am asigurat ca ma prezint la ora exacta. Astazi, este interzis sa mai urci pe piramida, dupa ce o femeie s-a dezechilibrat, a cazut si a murit, fara sa-si fi dorit sa fie o jertfa pentru Chaac, asa ca am fost norocos sa fi putut sa urc si sa vad celebrul tron-jaguar aflat in interiorul piramidei (se putea vedea intr-o nisa, undeva, in partea superioara).

Dar pe langa emotia de a urca pe piramida, de acolo, de sus, puteai admira intreaga panorama – complexuri de cladiri sacre si profane, temple si palate, dar mai ales straniul stadion din Chichen Itza. Multi dintre noi ne ducem la meciuri de fotbal sau de baschet pentru a ne distra, pentru a sustine o echipa, pentru a pleca (sa speram) cu zambetul pe buze. Ei, bine, meciurile de „baschet” mayase erau meciuri pe viata si pe moarte. Jucatorii erau pusi sa loveasca mingea doar cu soldurile, iar echipa invinsa era sacrificata. Cel putin, asa zic ghizii de pe acolo. In realitate, este evident ca meciurile acestea pe viata si pe moarte nu erau chiar frecvente, faceau parte din niste ceremoniale mult mai mari, dar acest „sport” era practicat si fara riscul de a-ti pierde viata.

Si ca vorbeam despre obiceiurile de sacrificii umane, un alt loc favorit pentru sacrificii pentru vechii mayasi era la aceste cenote, care in ziua de azi sunt „vanate” de cautatorii de comori – victimele erau aruncate in lac si mureau inecate, dar evident ca nu erau sacrificate nud sau in costume de baie, ci pline de straie scumpe si, uneori, de pietre pretioase sau semipretioase. Evident, exista niste cenote si la Chichen Itza, pentru ca nu putea sa fie ditamai orasul fara un astfel de loc.

Cum ziceam, piramida centrala era dedicata lui Kukulcan, zeul-sarpe. Ei, bine, in perioada linistita nu am prea avut parte de oameni, dar am avut parte de… serpi, veniti, probabil, sa se inchine zeului lor pana sa apara hoardele umane. E drept, m-am indepartat destul de repede, nu stiu ce specie era, probabil ca nu una de care sa te apropii prea mult.

Cum ziceam, la 10 fix, au inceput sa curga grupurile. Puteam sa-mi fixez ora dupa aparitia grupurilor organizate, conduse de tipi sau fete cu stegulete in varful unui bat. Iar pe la 11:00, chiar ma felicitam ca am sosit asa de dimineata. Prin urmare, dupa ce m-am urcat pe piramida si am mai explorat cateva cladiri mai putin faimoase, am taiat-o la statia de autobuz… pentru ca mai erau niste cenote, iar dupa-amiaza urma sa plec mai departe, spre Merida…

Cum ajungi la Chichen Itza

Simplu. Daca te afli in vacanta la Cancun si nu vrei sa te doara capul, poti sa iei un tur – gasesti la orice agentie de turism sau hotel. Daca vrei sa ajungi inainte de valurile de excursionisti, iei un autobuz dupa-amiaza pana la Valladolid, dormi acolo o noapte si apoi te prezinti la prima ora in fata sitului (exista autobuz din Valladolid pana la poarta Chichen Itzei). Dupa ce vizitezi Chichen Itza, ai autobuze directe spre Cancun, Merida ori Tulum / Playa del Carmen, nu mai e nevoie sa te intorci in Valladolid.

Viza de Mexic

Cetatenii romani nu au nevoie de viza pentru a vizita Mexicul, doar de un pasaport valabil.

Cand sa vizitezi Chichen Itza

Sezonul secetos se intinde din decembrie pana spre sfarsitul de aprilie, inceputul de mai. Atunci ai cea mai mare sansa de cer albastru, senin si soare. Prin aprilie, poate fi foarte cald, temperatura poate sa bata spre 35 – 40 de grade Celsius, asa ca ideal este sa mergi in timpul iernii si la inceputul primaverii.

Bani

Moneda nationala este peso-ul mexican. Gasesti numeroase case de schimb si ATM-uri in Cancun si, cateva, in Valladolid; in Chichen Itza, nu prea. Vanzatorii ambulanti accepta si dolari, nu conteaza, sa cumperi ceva e important.

Imagini Chichen Itza

Piramida Kukulcan sau Castillo cum ii zic spaniolii 🙂

Ruine mayase

Acel joc de baschet care se putea termina cu sacrificarea echipei invinse

Pe vremea cand puteai urca pe piramida 🙂