Ne urcam in microbuz si o taiem spre stadionul 1 Mai. Daca Arirangul este noaptea, “Mass Gymnastics” este ziua, deci nu vor mai fi lasere, artificii si alte nebunii pirotehnice. In schimb, zecile de mii de participanti sunt la locul lor. Show-ul nu este la fel impresionant (poate il vad prea repede, la doar o zi dupa “the best of”), dar as scrie cu pacat ca nu mi-a placut… E cu adevarat interesant, aceleasi mii de oameni perfect corelati, copii, sportive, nu mai vad forte militare (deci nu mai sunt marinarite dansatoare), in schimb foarte multa gimnastica. Apar si karatistii, dar fiind ziua si deci lipsind culorile si luminile, mi se pare cumva mai relaxat.
La un moment dat pe miile de plancarde manuite de oameni, apare cifra 2012. Mi se pare relativ ciudat. In Coreea de Nord, sunt 2 calendare – unul este calendarul “normal” in care suntem in anul 2008, un altul este calendarul Juche care incepe din momentul nasterii lui Great Leader, deci suntem in anul 96. De altfel, am cumparat din shop-ul de la hotel saptamanalul Pyongyang Times (ziar in limba engleza) care indica ca ne aflam in anul 96. Ca o paranteza, ghidul ne-a avertizat sa nu care cumva sa aruncam ziarul la gunoi dupa ce il citim ca in mod asteptat, era plin cu poze cu Dear Leader si femeia de serviciu s-ar ofusca. Oricum nu am cumparat ziarul pentru a-l arunca, ci sa-l iau suvenir, nu va fie frica…
Dar sa revin la show … sunt destule parti luate din Arirang, mai ales cele despre viata fericita de azi. In rest, povestile cunoscute – unificarea Coreii, dezvoltarea economica si finalul apoteotic… A fost frumos, nu ma pot plange, Doamne fereste !
Ne ducem la masa si cum s-a inoptat, ghizii hotarasc sa ne faca hatarul sa vizitam orasul noaptea si sa facem poze. Nu pot sa zic ca orasul pare prea populat in timpul zilei (presupun ca nu e bine sa umbli brambura pe strazi), iar noaptea chiar ca nu e nimeni…
Ne ducem unde altundeva decat la monumentul lui Great Leader. E luminata cu toti lucsii puternici, iar cuprul straluceste de departe. De fapt, in noaptea precedent pe la 2 noaptea era singura lumina din oras, un adevarat far calauzitor al orasului. Nu departe, e o zona cu fantani arteziene cu tot soiul de personaje mitice – gen muncitori, balerine, etc… Aici vad cateva cupluri mult prea alternative care se plimba prin peisajul relativ romantic… Sa nu credeti ca fac cine stie ce, se comporta in spiritul si litera eticii si echitatii, dar ce cauta la ora asta pe aici ?
Dincolo de rau, stalpul lui Laca straluceste in lumina reflectoarelor, iar faclia din varf este inflamata rau. Ma uit si la blocurile de langa – toate au lumina la ferestre… probabil sunt birouri sau ceva similar.
Plimbandu-ne pe strazi, o intreb pe ghidusa-adjuncta cine locuieste in blocurile din centru… “Oameni obisnuiti” imi raspunde cu un zambet triumfator… Muncitori, intelectuali, oameni obisnuiti. Mai sa fie…
Ajungem cam repede in hotel si mai dau o raita prin hotel. Dupa cum ziceam, exista un mare shop cu tot soiul de produse (mai putin chiloti numarul meu), apoi un soi de librarie cu “best sellere” semnate atat de Great, cat si de Dear de unde mi-am cumparat ziarul si un DVD cu filmul Arirang. Inca si mai in underground, sunt locuri de pierzanie capitalista – un cazino destul de decent plin cu chinezi scapati la jucat, un bar de zi si un bar de noapte cam goale (va aduceti aminte de celebra clasificare de pe vremea lui Ceausescu) in care distractia numarul 1 pare sa fie biliardul (fetele de acolo ar putea fi linistit campioane mondiale la cat se antreneaza) , o pisicina inchisa, vreo doua restaurante (unul cu specific coreean, celalalt, ati ghicit – cu specific internationala si mancaruri coreene) si multe alte sali.
Gata la culcare, maine ne ducem la Panmunjon ! E unul dintre locurile cele mai fierbinti de pe planeta. I se mai spune DMZ (Demilitarised Zone) unde soldatii nord-coreeni si cei sud-coreeni sunt la doi pasi unii de altii si unde tensiunea Razboiului Rece continua sa fie aproape de maximum.
Stadionul 1 Mai
Coada la intrare la Mass Gymnastics… Noi, strainii am intrat prin fata
Afisele de la Arirang… cu logo-ul lui Guiness Book 🙂
Imaginea de la inceput
Baietii si fetele cu plancarde
Hello !
Perfect
si fetele la fel
Karatistii
cand voi deveni mare…
We shall defend !
Sfarsitul in forta
Turnul ideii Ciuce
Fantani arteziene
si statui razboinice
Salutari de la Pyongyang !
Extraordinar de interesant. Multumesc si calatorii frumoase in continuare.
Foarte frumoase fotografiile de azi.
parca am scris un alt mesaj,dar nu stiu pe unde l-am postat:),oricum era unul recent.
am gasit un bilet spre Buenos Aires,bine am citit pe softpedia despre oferta asta.
Barcelona=Doha-Buenos Aires la 400 de euro noiembrie-decembrie,compania aeriana este QATAR,este ok?ai calatorit cu ei?
zborul este cam lung,38 de ore dus dar la intors face mai putine cam 26.
trebuie sa imi aleg zbor bucuresti-barcelona,dorm o noapte aici.
a doua zi am barcelona la 15-doha ajunge la 23.
a treia zi dimineata la 07.50 avion spre buenos aires ajunge la ora 23.
sa raman in aeroport?daca ies am nevoie de viza nu?vroiam cazare pe langa aeroport,chiar nu stiu ce sa fac.
tu ce spui?sa imi cumpar acest bilet?am cautat cu klm,iberia,etc toate depasesc 1000 de euro,oare sa astept o oferta?ma refer la astia din europa,sa nu fie nevoie de atatea ore de zbor.
Wow, one of the best read posts so far.
@ besiuta… sorry de intarziere. Nu am zburat cu Qatar, dar stiu ca sunt unii dintre companiile aeriene cu cele mai bune servicii, iar oferta e super tare.
In Qatar, iti trebuie viza, dar cred ca te pot rezolva cei de la Qatar Airlines cu o viza de tranzit. Iar oferta e super tare, repet !
sunt pe punctul sa cumpar acest bilet:).
sigur primesc viza de transit,daca escala este peste 8 ore,primesc si cazare,deci automat si viza.
am escala de 8ore si 30 de minute,este suficient sa dorm 5 ore si sa ajung in timp util la aeroport.
am escala de o ora in sao paulo,nu este cam putin?desi ajunge dimineata,presupun ca nu este aglomerat la ora aia.
imi este teama de vreo bomba,dar nu vad de ce sa pun una tocmai in avionul spre America de Sud.
o luna in Argentina,abia astept sa treaca timpul si sa plec:).
am uitat de asigurare,pot sa cumpar una ulterior?nu acum,dar inainte sa plec.
imi recomanzi o firma?imi trebuie o asigurare sa acopere totul,bilet de avion,cazare,etc.
Niste intrebari – escala de la Sao Paolo este schimb de avion sau mergi in continuare cu Qatar-ul. Daca nu mergi in continuare cu Qatar-ul, segmentul Sao Paolo – Buenos Aires este pe acelasi bilet cu Barcelona – Doha – Sao Paolo sau pe un bilet separat ?
Daca este pe acelasi bilet, in caz ca pierzi conexiunea, vei fi re-rutata pe alta cursa, daca e pe alt bilet, as sugera sa iei o alta cursa si sa lasi timp mai mult – in ultima instanta nu e rau sa stai o zi si prin Sao Paolo (nu ai nevoie de viza)
Eu iau asigurare. dar nimic f. fancy… medicala in general. Stiu ca se pot face si de bagaje si de pierdut avion, dar nu prea stiu nici companii, nici oferte
este doar escala, tot Oatar.
o sa vad eu cu asigurarea,nu cumpar acum.
mersi.
lucruri frumoase dar scrise in bascalie.
Tara roboteilor schizofrenici.