In Spatele Ultimei Cortine de Fier. Episodul 6 – Panmunjon

Din nou dimineata ! Astazi, vom iesi din Pyongyang, ne vom duce spre Panmunjon, punctul cel mai fierbinte de pe granite nord-sud coreeana. Este singurul loc unde nord coreenii se privesc ochi in ochi cu cei sud-coreeni (celalalt loc mai putin cunoscut, dar pe care l-am cunoscut din intamplare este poarta de imbarcare din aeroportul Beijing).

Dupa micul dejun din acelasi cadru mirific, o taiem din Pyongyang destul de dimineata… Sa nu credeti ca e prea mult trafic, in schimb descoperim ca multi nu asteapta autobuzul sau troleibuzul care vine atat de rar si o iau pe viguros pe jos… In drum, vad cu stupefactie si un autobuz cu doua etaje – de tip londonez (am mai vazut si in Mumbai sau Hong Kong) plin cu calatori. Intreb ce e cu autobuzul acela. Raspunsul este prompt – in intelepciunea sa, Great Leader a cerut sa fie aduse autobuze double-decker pentru ca sa fie transportati mai multi pasageri odata. Hm… la noi daca primarul ar fi la fel de genial, nu ar putea sa introduce double-deckere datorita sarmelor care atarna peste tot prin Bucuresti.
Iesim din oras. Ne oprim sub un mare monument ce arata doua tipe imbracate in rochiile acelea labartate coreene, ce tin in maini harta Coreeii reunite. Mi se explica ca asta este autostrada spre Seul si ca monumentul a fost ridicat in 2000 atunci cand fostul presedinte sud-coreean Kim Dae-jung a vizitat Coreea de Nord in ceea ce el numise “Sunshine policy” (intre timp, moarta si ingropata, ca si Kim Dae-jung de altfel)… De altfel, vizita lui Lee la Pyongyang imi va fi mentionata de nu stiu cate ori.

Drumul spre Panmunjon este pe autostrada. Da, ati auzit bine, in tara fara automobile, exista autostrazi… Asfaltul nu e cine stie ce, dar e acceptabil, in schimb, exista o autostrada ampla, lata, buna si pentru avioane sa aterizeze. Am citit pe undeva ca podurile sunt minate (pai, tancurile sud-coreene ar ajuinge in o ora la Pyongyang pe autostrada), de altfel si cele de la sud (Seul e mult mai aproape de granita decat Pyongyang)… Dreapta, stanga, pustiu, din cand in cand cate un soi de orasel, dar in rest pustiu… campurile in schimb sunt cultivate in mod impecabil.

Pe drum, ne intalnim cu trei autocare cu turisti incadrati de politie. Ghidul ne spune ca sunt turisti sud-coreeni… La un moment dat, Coreea de Nord a fost de acord sa primeasca turisti din sud, dar fara ca ei sa nu aibe nici cel mai mic contact cu localnicii – ei sunt intovarasiti de garzi sud-coreene, viziteaza obiectivele stabilite… autocar – obiectiv – autocar – restaurant – autocar – acasa. De altfel, aflu ca un sud-coreean a fost ucis intr-o vizita si de atunci, sunt intovarasiti de garzi din Sud…

In fine, ne apropiem de Panmunjon… Nu, nu arata ca in James Bond, e o sosea care se ingusteaza, ne dam jos din autocar, se uita la noi si apoi ne urcam la loc pentru a intra in DMZ – Demilitarised Zone… In stanga, niste cetateni pasnici isi cultiva ogorul (oare ce grade au) si aflam ca sunt niste cetateni obisnuiti care locuiesc aici. In fine, trecem pe langa un mare citat din gandirea lui Great Leader (care dupa cum bine stim, a murit lucrand la reunificare).

Are loc un mic instructaj de intrare in zona 0… nu cine stie ce… nu sunt restrictii majore, dimpotriva… Daca in Pyongyang si oriunde altundeva in Coreea de Nord, nu ai voie sa fotografiezi soldati si instalatii militare, aici, e la liber si chiar ti se recomanda sa faci cat mai multe poze pentru a arata lumii dureroasa despartire impusa de imperialisti.

Ajungem la un soi de cabina, e drept ceva mai mare. Avem si un ghid de specialitate, un ofiter pe care imediat il poreclim “Generalul” (habar n-am ce grad are)… Se vede ca e APV-ist, are armata in sange, povesteste pe un ton de “Asculta comanda la mine”… Oricum nu stie decat coreeana si unul din ghizi traduce in limba engleza. Aici, ne-am infratit cu alti straini pe care i-am mai vazut si prin hotel sau la Arirang, dar acum chiar putem schimba impresii. Cei mai interesanti de departe, e un cuplu care se dovedeste mai mult decat exotic – el, american, ea brazilianca japoneza ! Si in plus gravida. Ei locuiesc acum in Japonia, dar e foarte curios ca japoneza fiind nascuta la a 3-a generatie in Brazilia nu prea stie japoneza, asa ca istoriseste tot soiul de povestiri hazlii de cum e sa fie japoneza in Japonia fara sa stie japoneza… Americanul este si el o ciudatenie – cetatenii americani nu au voie sa viziteze Coreea de Nord… dar de vreo 2 – 3 ani, au dreptul sa viziteze in perioada de Arirang, asa ca au hotarat sa se foloseasca de oportunitate… Il intreb cum e sa vada ca peste tot americanii sunt de vina pentru toate crimele posibile… nimic neobisnuit, doar traim spre George W Bush.

Gata, asculta comanda la mine si sa trecem la fapte… Dup ace face cu noi niste culcaturi virtuale ca sa se faca liniste, Generalul ne povesteste ca respectiva cabana a fost construita in doar o zi… Americanii si nord-coreenii hotarasera sa semneze un armistitiu (inca in vigoare, pacea nu a fost semnata inca dupa 50 si ceva de ani) si americanii, mai puturosi au vrut sa semneze acolo, in plin camp, in mocirla. Nord-coreenii, mai finuti s-au opus asa ca brava armata nord-coreeana a construit respective cabana peste noapte pentru ca sa existe un loc civilizat in care sa se semneze armistitiul ! Cool…

Urmatorul stop la un alt muzeu. Aici se pasteaza birourile, pixurile si steagurile originale de la semnarea celui de-al doilea armistitiu, cel permanent… Daca in agresiunea impotriva Iugoslaviei, americanii s-au ascuns in spatele NATO, in razboiul din Irak, in spatele lui “Coalition of Willing” (printre aliati fiind Samoa, Tonga, Eritreea si alte mega-puteri), in Coreea, americanii au luptat sub steagul ONU. Si desi pare ciudat, armistitiul a fost semnat intre Coreea de Nord si ONU ! Evident, nu pierdem prilejul de a mai viziona imagini cu americani predandu-se rusinos si viteaza armata populara luptand eroic…

Ei, dar asta a fost incalzirea, doar un joc de glezne, pentru marea infruntare… vom ajunge fata in fata cu Coreea de Sud ! Da, cu imperialistul, cu agresorul ! Excursia culmineaza cu vizitarea locului cel mai tensionat din lume… acolo unde coreenii de suds tau fata in fata cu coreenii de nord… De fapt, nu chiar fata in fata. Dupa cum ne spune si Generalul, pozitiile soldatilor din zona fierbinte dovedeste inca odata caracterul agresiv a celor din Sud. Daca nord-coreenii stau drepti si neclintiti cu fata spre Patria lor (nearuncand nici o privire in zona sud-coreeana), sud-coreenii se uita drept spre Coreea de Nord cu fete incarcate de ura, cu picioarele departate intr-o pozitie de lupta… “Pozati-I, pozati-I ne spun nord-coreenii”… si nu trebuie sa ne zica de doua ori.

Desi tensiunea se simte in aer, si intr-o parte, si in alta sunt turisti… Turistii din sud sunt adunati intr-un pavilion in stil coreean de unde ne pozeaza, noi, de dincolo, de pe scarile principalului pavilion. Vom intra in cel mai apropiat loc de Coreea de Sud. De fapt, chiar vom intra pe teritoriul sudist… Linia de demarcatie este incalcata de niste baraci in care pot intra alternativ, doar nordistii si sudistii.. Tot aici, se intalnesc pentru a discuta cand sunt probleme.

Intram si noi… Intaintea noastra intra 2 soldati care se posteaza la usa care das pre Sud si care e ermetic incuiata. Pe zidul care das pre sud, troneaza, steagurile tarilor care au luptat in Razboiul Coreeii sub steag ONU – Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Grecia (ce naiba au cautat si astia, atunci era razboi civil in Grecia !), Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Filipine, Thailanda, Turcia si Marea Britanie. Turcia si Thailanda care nu luptasera in al doilea razboi au fost prezente pe teatrul de operatiuni din Coreea !

Dupa ce ne pozam si “asculta explicatia la mine” de rigoare, revenim in pavilionul central… Ne urcam sus pe cladire de unde dam drumul la aparatele de filmat si fotografiat la comanda “Foc de voie” („Shoot at will”)… si nici un Kalasnikov nu poate sa faca fata tirului de Canoane, Panasonice, Minolte si alte scule… in departare, un streag nord-coreean pe un stalp imens de inalt, vis-à-vis nici sudistii nu sunt mai prosti, dar au avantajul unui deal…. In departare, se vede satul model nord-coreean. Sud-coreenii sustin ca e fals si e construit sa arate cat de minuntata e viata in Nord, nord-coreenii sustin ca acolo sunt fabric sud-coreene ale lui Daewoo, Samsung si celelalte mari companii sud-coreene care au primit dreptul sa faca fabrici in Nord si sa angajeze nordici… probabil de la gradul de locotenent in sus.

Generalul continua sa fie starul tuturor… Ca o vedeta adevarata, e de acord sa se pozeze cu toata lumea cu pavilionul sud-coreean in spate…. Evident ca nu ratez ocazia… Dar generalul nu e doar un tip de paie care sa povesteasca la strainii stupizi… Se repede la americanul nostru si il intreaba direct si fara menajamente ce au Statele Unite cu Coreea de Nord si de ce nu-I lasa in pace si vrea sa-i ocupe… Japoneza brazilianca se ingalbeneste, nu suporta scena si pleaca… Americanul dribleaza cu finete – se declara un cetatean obisnuit, stupid, care nu-l intereseaza politica, ca popprul American e diferit de politicieni, ca a venit ca iubeste pacea, etc, etc… Bun la logoree… Rezista, nord-coreanul nu obtine nimic de la el… Nici macar o scrisoare de scuze…

Mai apare un grup de turisti intarziati din Pyongyang… acelasi protocol… trebuie sa-I lasam sa pozeze si ei… asa ca plecam… Sper ca la un moment dat sa revin odata si de la Sud… stiu ca in programul sudist este si vizita la celebrele tunele facute de nordisti pe sub linia de demarcatie…

Plecam din Panmunjon, dar nu din zona… in program este masa si vizitarea orasului Kaesong, aflat foarte aproape de linia de demarcatie, dar care a fost capitala Coreeii cu mai multe secole in urma…

Intrarea in Pyongyang dinspre Seul

Coreea rurala

Aici s-a semnat armistitiul

Coreea de Nord vs. ONU

Inamicii se predau unul dupa altul

Sala armistitiului – inca in vigoare

Iata Coreea de Sud !

si baracile de intalnire

Soldati din sud si nord… la un pas unul de altul

Dar aia din Sud, par mai agresivi

si mai cool

 Peste masa asta trece linia de demarcatie

Iar dincolo de soldati, sunt coreenii de sud

Generalul ne da ultimele ordine… pardon, informatii

Traiasca prietenia romano – coreeana !