Impresii din Moscova – de la Dan Petre

Pe Dan il cunosc de cativa ani si este imposibil sa nu fi impresionat de el, de profunzimea a absolut orice spune… si nu numai a ceea ce spune, dar si a ceea ce scrie. Recent a fost la Moscova, si si-a publicat impresiile pe blogul lui care nu este insa un blog de calatorii. Si pentru ca probabil multi dintre voi nu l-ati citit, m-am gandit sa-l rog sa-l public si eu pentru ca este un articol care surprinde in profunzime ce este Rusia (sau mai precis Moscova) astazi… Multumesc, Dan.

M-am intors cu bine din imbratisarea stransa a bunicutei moscovite. Dar am avut nevoie de aproape o saptamana sa imi pun in ordine gandurile si ecourile.

Lucrul care mi-a atras cel mai mult atentia la rusi a fost organizarea sociala aproape hindusa. Cat am haladuit prin Moscova am vazut doar trei caste: elita, mujicii muncitori si razboinicii. Elita poate fi usor recunoscuta dupa indicatori de status precum vuitoane, masini foarte mari si foarte negre, branduri cu logouri mai mari si mai colorate decat in tarile lor de origine, larghetea cu care isi arata bogatia, magazinele din care fac shopping (ex. GUM si TSUM) si locurile in care isi petrec clipele frumoase.

Razboinicii se impart in doua mari categorii: privati (mai ales in magazine) sau in slujba statului. Sunt usor de recunoscut dupa costumele negre sau gri cu cravate de aceleasi culori, matzul transparent de pe gat & scoica din ureche si privirea defocalizata ce pare ca are in spatele ei inteligenta kilometrului 4578. Al stepei. Si dimensiuni impresionante. Cei de la stat au in plus pistol si o doza suplimentara de siguranta de sine. Probabil de la know how-ul in Systema. Si ocazional cashcheta. Nu am mai vazut niciodata in viata mea un asemenea aparat de protectie. Nici macar la Washington. Erau OMON-ii cata frunza, cata vodca. Probabil motivul principal a fost sarbatorirea zilei victoriei in cel de-al doilea razboi mondial. Pe care si-au insusit-o cu convingere, de parca doar ei au luptat si au invins in razboiul cu pricina.

Mujicii care muncesc, fie albi sau albastri la guler, sunt foarte usor de identificat. Prin excludere. Cine nu are branduri, costume sau cashcheta este muncitor. Ar mai fi o casta ce se insinueaza precum apa vie in toate spatiile societatii: aspirantele la stilurile de viata ale elitei. Frumoase si stralucitoare ca prima pagina a Vanity Fair si mai dotate cu branduri ca Famous Brands. Le-am vazut prin oras la cele mai comune ore ale unei zile obisnuite de munca imbracate mai elegant si mai cu gust decat o fac starletele noastre de budoar glossy cand se pregatesc sa iasa sambata seara in Bamboo sau in Fratelli.

Si am mai fi strainii. Care sunt adesea tolerati si uneori tratati chiar cu intelegere. Uneori. Dar numai daca invata repede regulile jocului. Cea mai importanta fiind sa cheltuiasca si sa bea ca bastinasii.

Celalalt lucru care mi-a lovit puternic creierul este efortul masiv de recuperare a trecutului maret. Inclusiv al celui comunist. In multe locuri am avut senzatia apasatoare ca rusii sunt intr-un proces explicit si grabit de recuperare a orice, indiferent de perioada sau sistem politic. Portretele lui Lenin si Stalin mai pot fi vazute in multe locuri publice, iar realizarile sovietice sunt mentionate cu mandrie. Important este doar ca o persoana sa fi facut o “bravura” sau “isprava” remarcabila pentru care maica Rusie sau marele popor rus sa poata atrage acum capital simbolic. Domestic sau overseas.

Moscova este cu adevarat o experienta impresionanta. Mare si scump. Mai ales scump. Am avut senzatia ca unitatea cea mai mica de masura a orice este 10 dolari-ul. O bere? 10 dolari. O prajitura? Inca 10. Si tot asa. Mare si pe orizontala si pe verticala. Cu o multime de locuri de vizitat. Cele mai impresionante sunt bineinteles Kremlinul si Piata Rosie. Kremlinul este fabulos iar Piata Rosie cam cat 25 de Times Squares-uri una langa alta. Mult mai curata. Sistemul de protectie uman este gigantic. Ai senzatia ca un sfert din Armata Rosie este de garda in fiecare moment si loc. Cu toata ortodoxia lui, Kremlinul musteste de departe a Orient si a grandoare. De exemplu am vizitat expozitia Diamond Fund. Cea mai mare colectie expusa din lume si cea de-a doua ca marime. Tot din lume. Aprox. 2 tone de diamante, pietre pretioase si metale de acelasi tip. Repet. 2 tone. Pleci de acolo ca taranul care tocmai ce a vazut o girafa. Spunandu-ti printre dinti “asa ceva nu exista”. De alt exemplu, receptia oficiala a evenimentului a avut loc tot in Kremlin, la sala de mese a fostului Palat al Sovietelor. Acum ii spune altfel, dar pe dinauntru troneaza in continuare pe pereti seceri, ciocane, AKM-uri si alte simboluri comuniste. Iar programul artistic a constat din dansuri cazacesti si marinaresti (probabil courtesy of flota de la Vladivostok) si melodii&dansuri militare si/sau traditionale din bogatul repertoriu al unui ansamblu folcloric de dans si voie buna al Armatei Rosii. Impresionant. Mai ales ca masa gemea de mancare si era sustinuta de doua sticle de vodca de 1 l si doua de vin de 750 ml. La 10 oameni. Asta de inceput, pentru ca oricine putea solicita refill fara a i se pune intrebari suplimentare. Ba chiar era incurajat. De alt exemplu, cealalta seara oficiala a fost un spectacol de balet la Bolshoi Theatre. Ca pentru straini, un potpuriu din cele mai cunoscute opere. Superb si impresionant. Pentru prima oara in viata am simtit ceva emotie in urma expunerii la aceasta forma de expresie artistica.

Si totusi arta lasa ca intotdeauna cele mai adanci urme pe chipul oricarei experiente de viata. Cea mai puternica experienta am trait-o la muzeul Puskin unde am avut norocul sa vad pe viu o colectie Picasso extinsa (locala plus din franta) si un subsol intreg de flamanzi. Mai tare ca un trip de psihedelice (probabil se activeaza aceleasi tipuri de neurotransmitatori. Mi-am propus sa ma documentez. Voi reveni). Toate fara sticle de protectie, camere video sau senzori de proximitate. Doar cu cateva doamne respectabile ce dormitau placid in colturile camerelor. Puteai sa te apropii la o palma de tablouri. Ba chiar, daca erai un adevarat taran, sa le si atingi. Marturisesc ca am rezistat tentatiei, desi la pictorii flamanzi am fost pentru cateva minute singur singurel.

Metroul este o alta experienta ce nu trebuie ratata. Cel mai adanc din lume, pe locul 2 dupa cel din Tokio la numar de pasageri transportati. Adica 9 mil./zi si aprox. 3.5 mld./an. Adica jumatate din populatia planetei. Construit (tot) de comunisti. Desi am reusit sa vad doar jumatate din ce imi propusesem, tot am iesit la lumina cu gura stramba. La unele statii exista cate trei niveluri, fiecare cu sinele si trenurile lui.

Am plecat cu senzatia acuta ca oamenii astia ne-au invitat de fapt ca sa ne arate cat de puternica este Rusia. Si ca ea inca mai are un mormait important de spus in jungla internationala.

La intrarea in Piata Rosie

Biserica Sf. Vasile

Zidul Kremlinului

Serbare campeneasca: militari si cazaci

Dintre bisericile Kremlinului

Principala catedrala din Kremlin

Dansul Vladivostokului

Iesirea din metro

Statie de metro

Statuia lui Petru cel Mare

Comunismul si AKM-ul

Dan la Catedrala