Phra Nang Beach, Railay, Krabi

Cum va ziceam, am mai fost in Krabi acum cativa ani. Atunci, am bantuit mai mult prin insulele care parca se preling intre Krabi si Phuket si am ramas incantat. O mica mostra o avusesem cu o zi inainte, cand fusesem la Koh Yao Noi, dar la sud de Ao Nang, este cu adevarat un paradis – de la Hong la Phi Phi trecand pe la Chicken Island si celelalte ostroave care parca tasnesc din apa verde. Dar din toate aceste locuri, mi-a ramas in inima in special un singur loc – Railay, peninsula – insula de langa Ao Nang. Si cum in programul de vizitare nu era inclus Railay si aveam o dimineata libera, nu puteam, era un sacrilegiu, o impietate sa ajung in Krabi, culmea, sa ajung de doua ori in Ao Nang (e drept, noaptea) si sa nu revad incredibilul Railay. Asa ca m-am trezit din nou dis-de-dimineata si am pornit la drum.

De langa Sofitelul in care stateam, am gasit o oferta sa mergem direct cu barca pana in Railay pentru 3.000 baht. Daca ar mai fi fost cineva interesat sa impart costurile, parca as fi dat 1.500 baht (trei daca eram ar fi fost perfect) as fi mers direct, dar fiind singurul doritor, am decis sa merg mai „low budget” – asa ca am negociat un 700 baht dus-intors de la Sofitel in Ao Nang (oficial, era 800 baht), iar din Ao Nang in Railay era celebra barca publica care costa 100 baht one-way. Mai aveam vreo 1.000 baht, deci, perfect :).

Am luat micul dejun in viteza (dar indestulator sa acopere si pranzul), check in express, lasat bagajul la hotel si am iesit pe sosea pe poarta din spate a hotelului. Imediat, au sarit pe mine vreo trei taximetristi. Ao Nang zic pentru 700 baht return. Imi arata lista „oficiala”. Lasa-ma cu lista oficiala, 700 baht sau ma duc mai incolo si sigur gasesc. Un tip cu fata de bonom, dar care vorbeste foarte prost engleza accepta. Initial, inteleg ca mergem cu tuk-tukul (ar fi fost haios, de data asta, n-am prins tuktuk), dar, de fapt, omul are o masina. In fine, plecam, ne apropiem de Ao Nang si oprim undeva de unde el imi zice ca pleaca ferry-ul de Railay. Omule, nu aici e. E in centru. Nu pare sa inteleaga. Intru in micul port (cu restaurant, 7-11, tot ce-i trebuie) si aflu ca intr-adevar si de aici pleaca barci spre Railay, dar o data la vreo trei-patru ore. Hey, sunt barci la fiecare 10 minute, uneori. Pana la urma, cineva ii explica in thailandeza unde trebuie sa ma duca si, dupa 5 minute, suntem fix unde trebuia. E ora 8:10.

Ma asteptam sa fie lume multa, ca programul incepe oficial la 8:00. Erau doar doua tipe, direct in costume de baie. De la casa mi se spune ca trebuie sa ne strangem vreo 10, pentru a pleca o barca. Mai astept vreun sfert de ora, cand, pana la urma, se strang toti. Hm, nasol la intoarcere, daca se strang asa de greu musteriii. Se va dovedi ca temerile mele nu sunt fondate. Turistii nu se scoala prea devreme si de abia dupa 9, 9 si ceva se lucreaza la foc continuu, cu barci care se umpleau si plecau la sub 10 minute. In fine, coboram pe plaja, fetele in costume de baie stiau care e treaba – nu exista dig, asa ca trebuie sa o iei in apa pana la barca si sa sari in ea, iar cate un val mai capricios te poate uda din cap pana in picioare. Dar ce conteaza, e soare, te usuci imediat. Totul este sa nu-ti intre aparatul foto la apa :).

Plecam imediat si, in fine, magia poate incepe. Railay este oficial peninsula, dar, de fapt, este o insula. Se afla la capatul unei peninsule muntoase, plina cu munti abrupti printre care nu s-a construit nicio sosea, asa ca ori escaladezi niste munti (dar trebuie sa fii cel putin Spiderman), ori iei o barca… sau, ma rog, daca stii sa inoti, se poate si inot, dar trebuie sa fii cu adevarat sportiv de performanta.

In fine, ne-am indepartat de Ao Nang. Orasul turistic este inghesuit intre munti si mare, iar de jur-imprejur incep sa apara acele stanci care rasar de peste tot, fie ca e pamant, fie ca e apa, acele stanci care creeaza toata magia in zona Krabi. Dupa nici 10 minute, dupa ce trecem de una dintre aceste stanci, apare si Railay in toata splendoarea lui – verde, verde, verde, cu o stanca imensa la capatul plajei, dar si cu alte culmi rasarind aleatoriu dupa siragul de stanci abrupte care face din Railay o insula de facto.

Nu am timp de prea multe poze si de admirat, ca si ajungem la plaja. Sunt curios ce s-a mai intamplat in Railay de 5 ani, de cand n-am mai fost. Dupa ce simt sub talpi nisipul moale, incerc sa ma dumiresc. Da, terasele acestea parca erau, dar parca s-au extins mai mult de-a lungul plajei. Railay are doua plaje – una spre vest, unde vin barcile din Ao Nang, si una spre sud. O prefer pe cea din sud… dar mai e pana acolo.

O iau la picior pe aleea care trece chiar prin curtea unui hotel, sa ajung pe partea cealalta, estica. Acolo, nu era nicio plaja, erau numeroase mangrove. Pe drum, realizez ca hotelurile s-au inmultit si toate magazinele turistice… ajung, in fine, si la plaja de mangrove. Si aici, sunt mult prea multe stabilimente, in plus a aparut si un pier luuuuung, unde vin, probabil, barcile mai mari. Mangrovele sunt insa la locul lor, dar mareea nu este prea puternica, asa ca au ramas afara din apa. Taman bine pentru a ma distra cu mii de crabi care si-au sapat niste culcusuri in namolul lasat de apa marii si alearga ca bezmeticii de colo colo. Sunt cu adevarat mii!

O iau la pas spre plaja Phra Nang, cea din sud… ca sa ajung acolo, trebuie sa ma strecor intre THE resort din Railay (se numeste Rayavadee si inteleg ca este ceva cu adevarat special) si una dintre stancile definitorii din Krabi. Aici, pe unul dintre versanti, este unul dintre peretii folositi pentru escalada. Erau cativa oameni si acum 5 ani, acum sunt insa cu zecile. Wow! Ma duc sa arunc o privire si sa-i admir pe curajosii care se catara legati de o franghie… sunt cu zecile, iar multi asteapta la coada! De toate varstele, sexele, culorile, indiferent de forma fizica. Nu conteaza ca urci doar cativa metri sau pana in varf, conteaza ca te urci!

Strecurandu-ma pe langa stanca, ajung la punctul de plecare de unde te poti catara spre un view point din varful stancii, dar si sa cobori spre Princess Lagoon. Nici data trecuta nu am urcat, nici acum nu ma bag. Daca as mai fi fost cu cineva, as fi incercat, altfel, e putin complicat. De fapt, nu se urca, trebuie sa te cateri si nu strica sa ai si niste franghii. Langa punctul de plecare, sunt zeci de slapi lasati… nu, muntele nu este ceva sfant si obiceiurile budiste iti cer sa urci descult, pur si simplu, nu este un versant pe care sa-l urci decat in bocanci seriosi de munte sau descult… pentru ca, la un moment dat, aproape ca inoti in namol. Mda, candva o sa ma urc si eu aici, sunt sigur… dar acum nici nu aveam timp, nici n-as fi vrut sa risc ceva, fiind singur si zborul spre casa la cateva ore.

Asa ca ajung pe partea sudica, la plaja Phra Nang. Desi este plin, nu pot sa nu simt din nou acel „orgasm al descoperirii” – Doamne, cum poate sa arate plaja asta… dominata de stanci abrupte, mare verde, o insula-stanca fix in fata noastra, nisipul fin ca faina. Nu sunt un pasionat de plaje, nu imi place sa zac la soare, dar plaja asta din Railay este una dintre acele plaje de care m-am indragostit.

Ajung in mica pestera unde se afla un mic altar dedicat (greu sa nu-ti dai seama din prima secunda) fertilitatii. Peste tot, sunt falusuri de lemn de toate marimile si culorile. Citesc ca aici veneau pe vremuri pescarii sa se roage inainte de a pleca pe mare. Acum, se duc mai ales turistele sa se roage pentru… eh, fiecare pentru ce isi doreste. Thailandezele nu par sa se jeneze, dimpotriva, unele au reactii asemanatoare cu babele noastre la doi pasi de moastele Sfintei Parascheva, turistele occidentale sunt teribil de amuzate… si unele, chiar tulburate…

O iau la pas prin apa, apoi ma catar pe niste bolovani si ajung intr-o zona plina cu mangrove, mai obscura, a Railay-ului… In fine, e liniste, in fine, nu e nimeni aici! Revin insa pe plaja principala, pentru a vedea daca mai exista barcile cu fast-food. Da, sunt la locul lor, la capatul plajei, oferind tot ce iti trece prin minte – mancare thailandeza (versiunea „turisti” sau „farang”), pizza, burgeri, sucuri de tot felul. Marea majoritate a vanzatoarelor sunt musulmance thailandeze (in zona Krabi, dar si Koh Lanta, exista o puternica comunitate musulmana) imbracate in hijab negru. Oare cum or putea rezista in soarele asta orbitor, printre sute de alte femei care sunt aproape in costumul lui Adam?

Ma uit la ceas. Se apropie ora la care ar fi safe sa ma intorc. Daca gasesc barci si ajung mai repede de ora stabilita, ma mai invart prin Ao Nang. Ma intorc pe plaja si nici nu trebuie sa astept mai mult de cateva secunde, ca luntrasii sar pe mine: Ao Nang? Da, Ao Nang. Ii pun sa-mi faca o poza, ma urc in barca si o taiem spre Ao Nang. E in jur de ora pranzului si toti turistii s-au trezit si incep sa misune. Si barcile pleaca la foc automat.

Am revenit la Sofitel incantat. M-am bucurat nespus ca am revenit in Railay. Este la fel de frumos, la fel de incantator, dar, ca peste tot, mai aglomerat. Da, s-au construit mai multe hoteluri, restaurante si magazine, dar in locurile-cheie continua sa aiba parte de frumusetea care l-a facut faimos. Cred in continuare ca Railay este unul dintre locurile fundamentale pe care trebuie sa le vizitezi, daca ajungi in Thailanda. Alaturi de multe alte ostroave de o frumusete rara din zona Krabi.

Imagini Railay

De dimineata, spre Ao Nang

Plaja de la Ao Nang la 8 dimineata. Inca nu e prea multa miscare

Mai cate un jogger

In fine, e timpul sa ne imbarcam

Imbarcarea are loc cam asa

Dar suntem deja uscati cand apar primele stanci ale Railayului

Am sosit in Railay… Wow !

Au aparut mai multe terase

Drumul intre Railay East si Railay West

Continua sa fie o zona de backpacking

Apa s-a cam retras

Noul dig din Railay

Dar stancile, oh, stancile au ramas la fel de frumoase

Prin apa, mii si mii de crabi

Care misuna peste tot

Railay, paradisul cataratorilor

Uneori e si aglomeratie pe stanci

Spre plaja Phra Nang

Ohhh…. stiu, am mai vazut-o, dar nu mai pot abtine 🙂

Templul din pestera

Si obiectele de cult

O priveliste de neuitat

Un pic de aventura nu strica

Celebrele food boats din Railay

Oare nu i-o fi cald ?

Un nou sport in Railay – standup paddle

Tatuaje cu matrioste nu am mai vazut… unde poate duce imaginatia 🙂

Nu e prea usor sa te cateri spre Secret Lagoon

Trebuie sa fi determinata 🙂

:))))

La revedere, Railay !

Ao Nang, intre munte si mare

La orele pranzului, barcile sunt mult mai dese

Un tur de la revedere pe strada mare din Ao Nang

Sa luam un suc rece 🙂