Nu poti sa te plimbi prin Teheran fara sa nu remarci numeroasele picture murale. Majoritatea le redau pe Imamul Khomeini sau pe ceilalti ayatolahi, numerosi martiri din razboiul iraniano-irakian, dar si picturi anti-americane.
Pentru a explica putin mind-set-ul iranian, trebuie sa subliniez ca sunt un popor complet distinct de vecini. In primul rand, nu sunt arabi, sunt persi. Limba lor este complet diferita de cea araba, de asemenea si istoria, ei fiind urmasii celebrelor Imperii Persane (distrus de Alexandru Macedon) si Part care au luptat secole de-a randul cu romanii, de multe ori cu succes. Religia traditionala persana a fost Zoroastrianismul, una din primele religii monoteiste din lume care consta in adularea unui zeu suprem, Ahura Mazda. Desi musulmani in ziua de azi, mai exista mici comunitati zoroastriene, iar multi ii blameaza pe arabi pentru ca le-a adus civilizatia musulmana. Desi am vazut semne zoroastriene la gatul a multor barbati, ei continua sa fie musulmani devotati, unul din atat de multe paradoxuri din Iranul de azi.
O a doua diferenta majora este ca sunt shiiti si nu suniti. Cum si crestinii se impart in catolici, ortodocsi, protestanti, etc, si musulmanii se impart in doua ramuri principale si cateva secundare. Imensa majoritate a musulmanilor sunt suniti, dar imensa majoritate a iranienilor sunt siiti (doar Bahrainul arab si Azerbaijanul turcic sunt majoritar siite). Schisma a provenit din luptele pentru putere de dupa moartea Profetului. O parte din credinciosi au considerat ca liderul suprem, califul, nu poate proveni decat din familia Profetului si l-au sprijinit pe Ali, ginerele si nepotul lui Mohamed (siiti vine de la “si’at Ali” – partidul lui Ali), iar cealalta parte sustinea ca orice drept-credincios musulman poate sa devina calif, sprijinind partidul anti-Ali reprezentat de Abu-Bakr, Omar si Osman, urmatorii califi dupa moartea lui Mohamed. La un moment dat, Ali a reusit sa devina calif, fiind cel de-al 4-lea calif. A fost ucis de un trib din zona Irak-ului si este ingropat in marea moschee din Najaf, actualmente in Irak (afghanii sustin totusi ca dupa moarte, corpul sau a fost transportat in Afghanistan, asa ca mai exista un al doilea mausoleu al lui Ali, la Mazar-e-Sharif, la nord de Kabul :).
Dupa Ali, a urmat la conducere fiul sau Hassan, cel de-al doilea imam siit, dar care a fost otravit la un an de la asasinarea lui Ali. Al treilea imam este si unul dintre cei mai important – Imam Hussayn, de asemenea fiu al lui Ali si nepot al Profetului. El nu a mai devenit calif, puterea fiind preluata de tabara anti-Ali, dar Hussayn este cel care a declarat oficial schisma intre suniti si siiti, parasind Mecca impreuna cu familia si sustinatorii sai. In anul 680, a condus o armata formata din 72 oameni contra unei armate de 10.000 (sau 30.000 dupa alte surse) si evident ca el si toti ai lui au murit in lupta. Din acel moment, shitii se considera in doliu permanent, iar comemorarea bataliei (Ashura) se sarbatoreste prin auto-biciuiri ale credinciosilor care prin acest mod se auto-pedepsesc pentru ca stramosii lor nu au sarit in sprijinul lui Hussayn in batalia de la Kerbala.
Conform traditiei Shiite, spre deosebire de restul musulmanilor, ei recunosc 12 imami, toti din familia lui Mohamed si Hussayn. Toti au murit ca martiri. Ultimul imam, al 12-lea este “Imamul ascuns”. El nu a murit, ci doar s-a ascuns si va reveni la Judecata de Apoi impreuna cu Isus Hristos. De aceea, sarbatorirea martirajului este exacerbata la maximum in cultura persana. Peste tot, sunt picturi cu Ali si Hussayn, iar posibilitatea de a deveni martir este o onoare pentru marea majoritate a iranienilor. Memoria martirilor fie ca este vorba de cei de la Kerbala sau cei din razboiul de acum 3 decenii este prezervata printr-un cult al martirilor iesit din comun.
Sa trec peste aceste divagatii si sa-mi continui drumul prin Teheran. Intr-un final, ajungem la biroul lui Iran Air. Ne-am cumparat biletele de avion fara probleme. Din pacate, vremea in care orice bilet de avion in Iran costa 2 dolari a trecut de cativa ani, asa ca zborul Isfahan – Shiraz costa acum astronomica suma de 20 dolari (cam o ora de zbor).
Si cu asta, am cam terminat ce mai aveam de rezolvat din punct de vedere logistic. De aceea, era timpul pentru un ceai intr-o cafenea trendy din Teheran. Dupa cum va puteti imagina, nu exista cluburi si discoteci in Teheran (exista insa party-uri underground in case private, multe din ele destul de wild in care femeile isi arunca chadorul sau basmalele, isi pun fuste cat se poate de scurte si se danseaza house), in schimb ceainariile sunt peste tot. Spre deosebire de lumea araba, unde rar o sa vedeti femei in ceainarii, in Iran, e plin de femei. Cupluri sau grupuri de prieteni stau la o ceasca de ceai sau cafea si discuta. Daca femeile nu ar purta ceva pe cap, ai zice ca esti oriunde in Europa.
Restul zilei il voi petrece plimbandu-ma prin oras. Teheranul este un oras imens. Unii spun ca ar avea circa 15 milioane de locuitori, iar suprafata ocupata este imensa. Ca si in Bucuresti, stabii locuiesc in zona Nordica, care se afla fix sub munte, sau catarandu-se pe versantii muntilor Tochal (care au circa 4000 metri !), iar zona sudica, proletara se continua in campie. Climatul intre cartierele din nord si cele din sud sunt diametral opuse. Exista zile cand in nord ninge, iar in sud sunt 40 grade. In ce alt oras din lume poti sa schiezi si sa te coci de caldura in acelasi moment ? Evident, toti isi doresc sa locuiasca in nord si sa se bucure de racoare !
Traditia bazarului se continua si in comertul modern. Marele Bazar este in sud si toata viata comerciala graviteaza in jurul acestui labirint. In Nord si mid-town sunt numeroase magazine, dar traditia bazarului ramane – exista bulevarde intregi unde gasesti numai un anumit tip de produse – gasesti bulevardul pantofilor, strada cu pescarie si chiar si o piata plina cu cofetarii. Si cum zona este cunoscuta pentru prajiturile sale deosebit de dulci si bune, nu am ratat ocazia de a bea o bere islamica si de a manca niste prajituri delicioase !
Pe seara, am revenit la hotel. Si cum era Duminica Pastelui, am ciocnit oua rosii si ne-am urat Hristos a Inviat, de aceea am venit cu ouale inrosite si cozonacul tocmai de-acasa… Plus era un sentiment atat de persan… sa sarbatoresti Pastele la tine in camera, adica intr-un univers paralel departe de cel oficial de pe strada… Prima zi a fost de acomodare. De maine, iau la pas minunile din Teheran !
Iran Air
La ceainarie
Sub protectia imamului
Dar sa ne inspiram si din intelepciunea lui
O sa fiti surprinsi, dar exista picturi imense si cu Fecioara Maria
Torturi iraniene
Si diverse alte prajituri delicioase
Care merg perfect cu o bere cu lamaie
Muntele Tochal pe fundal
Pe strazi, doar pisicile sunt jucause
ca in spatele usilor inchise poti face orice – inclusiv sa sarbatoresti Pastele
Hristos a inviat !
ati avut si apa minerala Dorna din ro. ::))))))
Cred ca era apa cu grade 😀
In general, cand ajung la ore ciudate si am loc in bagaj, imi iau si apa minerala… Nu era cu grade ca n-aveam chef sa fac cunostiinta cu puscariile iraniene 🙂
Ce bine arata torturile iraniene! Mi-a ramas gandul la calatoria pana in India cu trenul care trecea prin Teheran asa ca anul viitoare poate ajung pe acolo daca reusesc sa-l conving pe Bogdan ca nu e chiar atat de periculos pe cat pare 🙂
Am vazut poze familiare chiar din zona unde am locuit. Imi duceam fetita in parcul din fata Fecioarei Maria,pe partea cealalta era o biserica armeneasca. Ceainaria nu e cumva din parcul mare,mai la sud?
Ba da, din parcul mare e
cu ce mare placere revad locuri familiare…si povestesti atat de frumos!
Recitind umi dau seama ca rocmai am dat pe un IFN-THR 43 USD…cum au mai trecut vremurile…