Urmatorul obiectiv dupa Kashan a fost satucul Abyaneh. Abyaneh este un sat considerat special in Iran. Este una din ultimele asezari unde inca se vorbeste persana de Ev Mediu, straiele traditionale sunt extrem de colorate intr-o tara in care negrul chador-ului este considerate culoarea “care trebuie”, in plus datorita asezarii la poalele unui munte de aproape 4000 de metri este foarte racoare vara… Asa ca multi turisti iranieni aleg sa se refugieze de canicula la Abyaneh. Sa nu va inchiputi ca veti gasi mega-hoteluri, telecabine si alte minuni ale turismului de masa. Hoteluri sunt, dar in orasul nou, in timp ce satul clasic continua sa fie locuit de localnici in case de chirpici rosu cu doua etaje – iarna locuiesc la parter, iar vara la etaj, cu ulite pline de meandre si cu un aer dintr-un alt veac.
Planul era sa plecam dupa pranz din Kashan, sa oprim in drum la Abyaneh si apoi sa ajungem sa inoptam la Esfahan. Acest plan era imposibil de facut cu mijloacele de transport in comun, asa ca am facut rost de o masina, evident cu sofer.
Dupa ce am parasit Kashan-ul, am parasit si zonele plate de campie… Au aparut muntii plesuvi, erodati de clima aspra a podisului iranian (aici iarna, termometrul scade puternic sub zero, iar vara, temperaturile de 50 grade sunt un lucru obisnuit), un spectacol fascinant… Si au aparut intr-un final si varfurile de aproape 4000 metri, incarcate cu zapada…
Principala sosea care leaga Kashan-ul de Esfahan trece pe langa un obiectiv strategic extrem de sensibil si “hot” de cativa ani incoace – pe langa laboratorul subteran de la Natanz unde se pare ca sunt mii de centrifuge care imbogatesc uraniul. “Pentru bombe nucleare” tuna Israelul, o putere nucleara nedeclarata si care in caz de ceva fara nici un scrupul de a distruge planeta (sau o buna parte din ea). “Pentru energie nuclera” sustin iranienii. Cert este ca odata ce treceam pe langa bunkerele de la Natanz, soferul ne-a spus non-salant ca acolo se face bomba atomica . Nu stiu cum este aparat acest loc, dar mai mult de niste baieti manevrand niste anti-aeriene antice nu am vazut… Sper pentru viata si sanatatea a milioane de oameni atat de primitori ca apararea anti-aeriana sa fie mult mai high-tech si eficienta decat parea la prima vedere.
Dupa laboratorul de la Natanz, o luam la dreapta la singura intersectie dupa zeci de kilometri de desert. Intram pe o vale plina de vegetatie – numai in desert poti sa realizezi cu adevarat miracolul apei si ce inseamna acest element pentru viata ! Pana la vale, am trecut printr-un peisaj selenar, mort si deodata, a reaparut iarba, au aparut copaci si asezari umane… Plus ruinele unei cetati antice.
Dupa kilometri buni, ajungem in final la Abyaneh… Mai intai orasul nou, cu ceva hoteluri si case de oaspeti si pana la urma am ajuns la intrarea in satul vechi – aici am lasat masina la intrarea in sat si am luat-o la picior.
Traditia este cuvantul de ordine in Abyaneh. Dar si turismul.. Imensa majoritate a locuitorilor sunt femei batrane, fara dinti, extrem de scunde… Echipa de baschet feminin a satului probabil ca nu ar depasi 1.60 metri. Dar pe cat de scunde, pe atat de rele “vrajitoarele” din Abyaneh. Cred ca sunt cele mai agresive vanzatoare care am vazut vreodata in lume… Dar vorba lui Lonely Planet “they take no prisoners” asa ca poti sa scapi cu intreg daca ai intrat printr-o casa in cautare de suveniruri.
Adriana a incercat niste negocieri, esuate insa, asa ca m-am multumit cu celebrul brand local (probabil foarte local, nu am mai vazut asa ceva nicaieri in alta parte in Iran) – Cool Cola, imitand logo-ul lui Coca Cola… In plus, gustul e pe baza de lamaie, deci Cool Cola este un soi de Sprite !
Si ca veni vorba de Coca Cola… Va inchipuiti ca intr-o tara aflata sub un strict embargo american, nu veti gasi Coca Cola, decat probabil prin locuri speciale la preturi astronomice (am gasit Coca Cola si in Cuba, iar Sprite era disponibil in restaurantele pentru straini din Coreea de Nord)… Ei bine, exista o ditamai fabrica de produse Coca Cola la Mashad despre Coca Cola sustine ca falsifica sau cine stie de unde face rost de faimosul concentrat… Parerea mea ? Prostii… atata timp cat gama de variante ale Coca Cola este mai variata decat in Romania – in Romania, nu exista Fanta light si Sprite light, in timp ce in Iran puteai gasi in magazinele mai mari…
Plimbarea prin sat a fost placuta… Am vazut templul focului zoroastrian (pe dinafara), ne-am plimbat pe ulite si ne-am incheiat periplul pe la moschee unde se vand de toate, inclusiv suveniruri si albume de poze (inclusiv in engleza !). Am admirat casele, semanand ca niste cetati, aducandu-mi aminte de satul Ait Benhaddou din Maroc, cu ziduri masive facute insa din namol intarit ! Ne-am pierdut si printr-o superba livada de meri in floare de pe malul raului, Peste rau, exista o citadela parasita, de unde presupun ca era o panorama superba spre sat, vale si muntii inconjuratori, dar nu am mai ajuns. Se apropia noaptea, iar prietenii nostrii trebuiau sa ajunga la o ora fixa in Esfahan pentru a prinde meciul de baschet Sibiu – Ploiesti din play off-ul ligii de baschet…. Ce ti-e cu hobby-urile astea ! Dar si cu internetul care iti spune in direct ce se intampla in sala sporturilor din Ploiesti in momentul in care tu esti la Esfahan, in Iran !
Pe drumul spre Esfahan, ne-am oprit si in orasul Natanz,. Da, acela cu centrifugele… evidfent ca uzina de imbogatire nu se afla in mijlocul orasului, ci la vreo 10 – 20 km de oras, in schimb in oras poti gasi o moschee pitoreasca, tapetata cu faianta colorata, stralucitoare, prevestind parca minunile din Esfahan.
Am mai prins si un apus de soare sublim pe autostrada, dar si un trafic ingrozitor in Esfahan… Dupa doua zile de pace si liniste in Kashan sau Abyaneh, reveneam in “the real world” a curselor furibunde de masini si motociclete din orasele iraniene… Ce noroc insa ca vom gasi niste oaze de liniste si in Esfahan. Dar despre “Esfahan nes-fe Jahan” (“Esfahan este jumatate din lume”), perla Iranului, in episoadele din saptamana aceasta…
Spre Abyaneh
Intrarea in sat
Templul focului
Pe ulite
Cool Cola 🙂
Zei zoroastrieni
Cum o sta ?
Ce zici, fata, de turistii astia ?
Prin livada de meri
Satul Abyaneh
De vanzare
Spre Natanz
Moscheea din Natanz
Detaliu de pe minaret
Apus de soare pe autostrada
Abiyaneh e locul meu preferat in Iran!
Unde e traficul infernal, ca eu vad doar o strada linistita si pustie …
In orase e jale, in afara, nu, e chiar gol