Ma stiu cu Andreea de-o viata. Am fost colegi de facultate si, in perioada in care eram la bursa in Olanda, am dat peste ea prin dragul nostru Maastricht. Am fost impreuna in cateva calatorii, din cate mi-aduc aminte, am ajuns si pe la Luxemburg… Pff, trebuie sa ma uit prin pozele mai vechi, pe vremea in care se scria despre aparate foto digitale si telefoane mobile cu aparat foto prin revistele SF. Acum cateva zile, ma trezesc cu un mail de la ea – a fost in Grecia si nu oricum, a inchiriat un iaht. Sincer sa fiu, cu multi ani in urma, dupa ce am citit Lonely Planet Grecia si am descoperit cate insule frumoase sunt in Marea Egee, mi-am propus sa le vad la bordul unui iaht! Inca n-a fost sa fie, nu e timpul pierdut, dar pana sa o fac pe asta, s-o las pe Andreea sa povesteasca despre experienta sa marina… pentru ca sunt sigur ca e o experienta extraordinara.

Vizitasem mai multe insule populare din Grecia si ma gandeam sa ajung si in cele mai putin turistice, cu plaje cat se poate de pustii… Greu de gasit asa ceva. In primavara insa, se reactiveaza ideea unei excursii cu iahtul si unul dintre prieteni face sapaturi printre cunostintele, colegii si prietenii colegilor pentru a afla cat mai multe despre inchirierea unei barci. Pe la inceputul lui iulie, plecam in marea aventura din Golful Saronic.

Ajungem seara in portul din Atena si in cateva ore plecam spre prima destinatie. Insula Methana. Marea este de un albastru intens, precum cerneala, cu valuri usoare. Briza – o binecuvantare dupa caldura din port si lungul drum pe care ne carasem bagajele.

Nimic nu se compara cu senzatia de libertate pe care o ai cand pornesti in larg. Tarmul se indeparteaza treptat si cladirile albe ale Atenei se fac din ce in ce mai mici si apoi dispar. Caut sa prind fiecare miscare si fiecare inclinare a vasului si, de atata bucurie, imi vine sa ma ridic din locul in care stau cuminte si sa dansez dansul corabierilor (inventat pe loc)… de jur-imprejurul vasului.

Te obisnuiesti repede cu modul de viata rustic, data fiind libertatea pe care ti-o ofera barca, libertate pe care nu am gasit-o in niciun alt loc, in niciun hotel unde am stat, oricat de indepartat ar fi fost…

Desi am fost atrasi de Ciclade, noi am ales pentru prima iesire aceasta zona mai protejata de vanturi, Golful Saronic, unde iahturile penduleaza intre cinci-sase insule foarte cunoscute, cu rute precise ca strazile dintr-un oras turistic; am vizitat: Eagina, Methana, Poros, Spetses, Hidra. De departe, Hidra este cea mai frumoasa dintre toate. Urmeaza Spetses si restul.

Pe masura ce inaintam, devenim mai atenti la skeeper-ul nostru, Dimitri, cum se prezentase mai devreme, dar pe care nu-l bagasem in seama decat ca sa ma asigur ca a trecut cu bine pasarela iahtului si depozitase in siguranta bagajele noastre, nu putine la numar.

Prima lui intrebare este daca stiam sa inotam sau, nu, daca acelea sunt toate bagajele noastre?… ceea ce suna destul de incurajator, trebuie sa marturisesc, se poate si mai rau! Fiecare dintre noi are propriul troller, insa nu prea mare…

Ok, asta imi inchipui pana cand incep sa despachetez: bluzele din matase, rochiile si pantalonii lungi (!) pe care incerc sa le inghesui in micul sifonier din cabina. Am purtat aproape tot timpul doar doua perechi de pantaloni scurti, de blugi taiati, si, ok, ceva mai multe bluze decat mi-as fi imaginat initial. Cred ca si o rochie sau doua, seara… Mai tarziu, skipper-ul avea sa ne povesteasca despre chinezii care vin incarcati cu bagaje enorme, care cu greu intra pe vas, dar asta nu-i opreste sa spele intr-un lighenas, in fiecare seara, de parca nu au ce sa mai puna pe ei. Are haz Dimitri, cu povestirile lui… Grec, asa cum ii spune si numele, dintr-o insula cu iz de Caraibe, Alimos, parca, de unde ne arata niste poze superbe cu plaje pustii. Ne povesteste ca mama lui l-a dat la scoala de navigatie pe cand avea doar 8 ani. Apoi, s-a antrenat in regate diverse pana cand, in urma cu sase ani, a devenit skipper.

La bordul vasului mergem desculti; pe punte avem doua dulapuri unde depozitam pantofii, slapii si orice alte incaltari care s-au inventat pentru mersul pe uscat. Pe mare nu e nevoie de ele. Suntem bucurosi ca nu ne-am luat prea multe bagaje. Nu acelasi lucru il putem spune cand putin mai devreme de plecarea noastra din portul din Atena incep sa soseasca alimentele pe care cu simtul raspunderii le comandasem de parca mergeam in salbaticie si urma sa fim retinuti pe insule pustii, unde hrana se procura prin vanatoare si pescuit direct din natura.

A fost nevoie de mai putin de jumatate din pastele, legumele (cartofii, ardeii, ceapa), fructele (piersici, mere, lamai), iaurtul si branza feta pe care le comandasem. Am gatit de vreo doua ori pe vas (o salata orientala, paste cu parmezan si multe salate grecesti), ceea ce spune totul despre cat de imbietoare erau restaurantele aliniate frumos in porturile unde ne opream.

Cum sa mananci ton din conserva, cand pe mal erau din abundenta: caracatita (la grill, salata sau in alte zece feluri la fel de gustoase), calamari, dorada si alte minuni pescuite chiar in aceeasi zi si pregatite ireprosabil. Fara sa mai pui la socoteala antreurile delicioase: ardei verde cu branza la cuptor, halloumi la gratar cu sos pesto si pita, fava, ceapa umpluta cu branza la cuptor, nelipsitul tzatziki; si sa nu uit la felul principal, surprinzatorul Kleftiko, adica miel la cuptor cu legume, souvlaki, kebab, doner etc.

Intr-o zi, unul dintre prietenii nostri se ofera sa gateasca peste la gril (aveam un gratar pe barca). Intr-un port unde ne-am oprit in acea zi, Methana, cumparam peste si-l depozitam intr-un frigider pana seara, cand il vom pregati in portul unde ne oprim. Numai ca la doi pasi de noi e un restaurant care ne primeste calduros. Le dam lor pestele sa ni-l pregateasca si iese delicios…

Nu as sfatui sa se aloce mai mult de doua zile intr-o insula, dat fiind ca sunt destul de mici si, desi pitoresti, iti doresti sa explorezi si alte insule. Noi am preferat oricum calatoria pe mare decat sa stam pe uscat si de aceea abia asteptam sa plecam mai departe…

In Hidra stam totusi doua zile si merita. Este o insula unde nu circula masini, sunt doar trei pe toata insula: pompierii, ambulanta si politia. In rest, transportul oamenilor, al bagajelor si pentru tot restul se face cu magarusi si chiar cai. Exista cateva taxiuri pe apa (mici salupe rapide, dar scumpe) care te pot duce pana la plajele mai indepartate. Noi preferam sa ajungem pana la o plaja unde mergem pe jos, trecand de un fort vechi, reconstituit intr-o frumoasa cafenea si restaurant cu plaja proprie, „Castello”. La Plakes, plaja unde ajungem in final, descoperim un restaurant excelent si sezlonguri foarte ieftine (3 EUR/zi). Privelistea superba si apa curata ne fac sa ramanem o zi intreaga in acest loc.

Imi dau seama de ceva important cand ajungem in portul din Hidra, care seamana foarte mult cu Piata Victoriei la ora 5.30 seara, in timpul saptamanii. In aglomeratia asta, skipper-ul face diferenta, cand alte ambarcatiuni fac numeroase manevre si nu reusesc sa ancoreze, cand se agita si tipa unii la altii ca sa isi faca loc, skipper-ul nostru ramane calm si le face loc celorlalte iahturi sa ancoreze inaintea lui pentru a ne lasa spatiu de manevra… am ancorat sigur si fara neplaceri in cel mai frumos, dar si cel mai aglomerat port pe care l-am vazut pana acum.

In Spetses vad mai multe magazine, cafenele si restaurante si mergem cu o trasura (in loc de autobuz), care, desi scartaie din toate incheieturile, mi se pare deosebit de pitoreasca si utila in peisajul celor peste 40 de grade Celsius, pana ajungem la o plaja foarte bine amenajata si putin cam galagioasa pentru Grecia pe care o caut eu. Kaiki Beach este o plaja foarte populara, in apropierea orasului, cunoscuta si sub numele College Beach, dat fiind ca se afla in apropierea Institutului Tehnologic de pe insula.

Calatoria noastra a durat o saptamana in care ne-am leganat in ritmul valurilor, prietenoase, as putea spune. Doar intr-o zi vantul a fost mai puternic si atunci am navigat cu toate panzele sus. In aceasta zona, Golful Saronic, marea este calma, protejata de insulele din jur, si nu sunt surprize. Noi am navigat cu doi copii mai mici la bord, 7 si 12 ani, insa am vazut si vase cu copii mult mai mici. Este o zona sigura. Fiului meu, care are 16 ani, i s-a parut o vacanta foarte reusita, ceea ce, venind de la un teenager care merge cu parintii si prietenii parintilor, este de-a dreptul o reusita, zic eu. Deci iata un gen de vacanta care poate reuni cu succes mai multe generatii si care este la fel de interesanta pentru fiecare dintre membrii familiei, mai mici sau mai mari.

Tips and Tricks

1. Cand ar fi cel mai bine sa iti rezervi barca?

Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Noi am rezervat-o cu doua luni inainte si a fost putin. Cel mai bun „deal” il veti obtine daca rezervati din octombrie/noiembrie al anului anterior.

2. Unde merg?

Mai ales pentru prima calatorie, alegeti o zona calma, fara vanturi puternice care ar putea sa va strice vacanta. Desi am fost atrasi de Ciclade, unde sunt cele mai frumoase insule, noi am ales pentru prima iesire Golful Saronic, unde iahturile penduleaza intre cinci-sase insule foarte cunoscute, cu rute precise ca strazile dintr-un oras turistic. Am vizitat Eagina, Methana, Poros, Spetses, Hidra si inapoi.

3. Cat a durat calatoria?

Depinde cat de mult vrei sa ramai pe fiecare insula pe care ajungi; noi am alocat o saptamana pentru acest traseu. Am bifat in fiecare zi cate o insula, doar in Hidra am stat doua zile. Nu as sfatui totusi sa se aloce mai mult de doua zile intr-o insula, dat fiind ca sunt destul de mici si, desi pitoresti, iti doresti sa vezi si altceva. Noi am preferat oricum calatoria pe mare decat sa stam pe uscat si de aceea abia asteptam sa plecam mai departe…

4. Cand ar fi mai bine sa merg?

Perioada optima este intre mai si septembrie. Lunile cele mai calduroase sunt iulie-august, cand temperatura din Grecia o bate chiar si pe cea din Romania. Informati-va din timp depre vreme si atentie la furtuni! Oricum, trebuie sa stiti ca in Golful Saronic posibilitatea unei furtuni puternice este foarte redusa, asa se explica si multimea de iahturi care strabat aceasta zona.

5. Ce tip de ambarcatiune aleg?

Catamaranul este o imbinare intre sailing si confort, spatiile lui sunt mult mai mari si de aceea este mai confortabil, dar se comporta mai dificil la valuri mari. La cat de mari sunt in interior, trebuie sa ai grija cu cat le incarci, daca vrei sa ai performanta buna la navigare. Acestea pot fi echipate foarte stylish, ceea ce inseamna ca daca va doriti sa stati la plaja si sa va bucurati de un confort sporit, catamaranul este o alegere mai buna.

Iahturile clasice sau monohaul-urile sunt alegerea cea mai buna pentru cei care vor sa navigheze, varietatea lor este mult mai mare fata de cea a catamaranurilor si comportamentul lor in cazul valurilor mari este mai stabil. Inclinarea lor este doar stanga /dreapta fata de cea a catamaranului, care are si o inclinare fata /spate.

6. Ce face diferenta?

La inceput am spus ca iahtul, desigur si acesta este un element important, dar mai important de atat este skipper-ul. Mi-am dat seama de asta cand am ajuns in portul din Hidra, care seamana cu Piata Victoriei la ora 5.30 seara, in timpul saptamanii. In aglomeratia asta, skipper-ul face diferenta, cand alte ambarcatiuni faceau numeroase manevre si nu reuseau sa ancoreze, cand skipper-ul nostru a ramas calm si i-a lasat pe altii sa ancoreze inaintea lui pentru a ne lasa spatiu de manevra… , cand altii erau agitati si tematori pentru iahtul lor.

Cu cat mai nou este iahtul, cu atat mai bine, dat fiind ca la aceeasi categorie constructorii au reusit sa imbunatateasca de la an la an, sa creeze mai mult spatiu si confort.

Imagini croaziera Grecia

Pe valuri 🙂

Marea prin hublou

Taxi in Hydra

Mmm… halloumi (veggie burger)

Unde sa mananci o salata greceasca daca nu in Grecia ? 🙂

Portul Hydra

Frumoasa insulita

Caratorul de bagaje 🙂

Caleasca din Spetses

Inapoi spre Atena

Casa pentru o saptamana 🙂