In balon, peste savana…

Cand eram prin scoala generala, am reusit sa pun mana cu greu de la biblioteca de un exemplar deosebit de jerpelit din “5 saptamani in balon” al lui Jules Verne… am rontait-o din scoarta in scoarta (ma rog, ce mai ramasese din ele) pana cand am fost obligat de tovarasa sa o aduc din nou la biblioteca… si ce imi dorisem s-o palmez… Aveam s-o cumpar de abea zilele trecute odata cu toata colectia Jules Verne (multumesc, Adevarul, multumesc Dinu Patriciu !). Dar din acei ani am ramas cu obsesia ca vreau sa merg cu balonul, am urcat in cer cu un balon captiv la Niagara, dar nu am zburat efectiv… si mai ales ca nu doream oriunde, ci in Africa !


Ei bine, acest vis de copil s-a implinit ani de zile mai tarziu… Prima (si pana acum) ultima oara cand am urcat intr-un balon necaptiv a fost in rezervatia naturala Masai Mara din Kenya. Eram acolo in safari si desi a trebuit sa mai scot din buzunar niste bani, i-am dat cu placere… Ma dadeam cu balonul pe deasupra Africii !

Poate ati mai vazut baloane captive, poate v-ati suit in cateva. Nu este acelasi lucru sa zbori linistit si sa survolezi un tinut. Nu iti huruie motoarele avioanelor in cap, esti sus, dar indeajuns de jos pentru a observa detalii, iar daca ai parte de o atmosfera calma, este o experienta incredibila.

In Masai Mara, baloanele se ridica odata cu rasaritul de soare. Atunci este vremea cea mai calma peste savana, animalele misuna, aerul este tare si racoros (in timpul zilei, poate deveni foarte cald). Asa ca ne-am sculat din nou pe la vreo 4 dimineata (oricum in safari, programul era corelat cu soarele … ne culcam cel tarziu pe la 8 – 9 seara, scularea la cantatul cocosilor… ma rog, nu prea erau cocosi prin Masai Mara, la ragetul antilopei gnu) si intr-un intuneric de il taiai cu cutitul am taiat-o spre locul de imbarcare. Cei de la compania care opera baloane ne-a asigurat transportul, oricum am ramas uimit de soferul care gonea cu viteza pe drumuri forestiere intr-o bezna absoluta…

In fine, am ajuns la statia de baloane taman cand incepea sa se crape timid de ziua… Erau mai multe baloane, avea loc procedeul de umflare a baloanelor.. unde era linistea din savana ? Dusa pentru ca e un zgomot de nu te auzeai om cu om… Oricum, toti capitanii de baloane erau albi, iar umflatorii de baloane negrii… Africa e independenta de prin anii 50 – 60, dar de multe ori nu se vede… Tot wazungu conduc.

Am facut cunostiinta cu capitanul nostru. Tipic british… umor englezesc (adica mult prea subtil uneori), calm englezesc, superioritate englezeasca… Nu fata de noi, noi eram clientii, iar clientul este stapan, ci fata de restul … pe care ii numea insa cu un titlu aproape nobiliar – “crew”.

In fine, s-au umflat si baloanele, am sarit toti in nacela (nacela avea cateva “compartimente”, stateam cate 2 in compartiment si Mr. Captain in centru unde manevra diverse aruncatoare de flacari… Ni s-a confesat ca lucreaza de cativa ani in Kenya si este incantat. Evident ca zborul cu balonul este pasiunea vietii lui, dar aici in Africa are parte si de multa libertate… In Europa, e plin de avioane, sunt nu stiu cate restrictii, ba turnul de control nu stiu care, ba nu stiu cine are teren si nu vrea sa fie survolat de vreun obiect zburator (exceptand cele neidentificate ca nu are ce sa le faca). Aici, in Masai Mara, foarte putine avioane, nu exista turn de control, iar spatiile imense si spectaculoase…

Rasaritul de soare ne-a prins in aer… Decolarea a fost lina, iar de jur imprejur, se aflau mai multe baloane… unele sub noi, altele peste. Unele chiar mai departe, decolau de dupa vreun deal, dovada ca erau mai multe companii operand in Masai Mara.

Am survolat savana. Era liniste, animalele pareau complet neintimidate de monstrii din cer… de altfel nu prea exista pradatori aerieni pentru girafe, zebra sau elefanti, ci doar terestrii, de acolo vine pericolul ! Asa ca sub noi, se perindau cirede intregi de antilope gnu aflate in continua lor migratie, elefanti, zebre, poate chiar si carnivori, dar care se camuflau atat de bine in iarba savanei.

Daca la inceput, capitanul a fost putin scortos, sus s-a relaxat… Era acasa, in cer, in mediul lui… Si mai ales exista o simpatie reciproca cu cel putin una dintre “baloniste”…. Am urcat, am coborat, am trecut peste mici culmi, am urcat chiar si peste celelalte baloane… ce sa mai, eram stapanii cerului… Nici un vultur nu se incumeta sa ajunga unde eram noi.. Iar savana intinsa, cu baobabi razleti, cu elefanti si zebre era incantatoare…

Pana la un anumit moment… cand deodata am vazut ca fata capitanului s-a schimbat brusc… disparuse placerea si relaxarea… Vreo problema tehnica ? Nu, nici vorba… ci una geo-politica… ne-am ridicat prea mult, ne-am departat prea tare si exista riscul sa aterizam in Tanzania !!! Care este evident, alta tara… Iar noi ca noi, dar domnul capitan care risca sa ne transforme pe toti in imigranti ilegali va avea in mod cert probleme… Poate sa-i suspende licenta, poate chiar mai mult…

Ne roaga sa ne asezam in nacela pentru ca aterizarea va fi destul de brusca, aproape fortata… Si ca din senin, a inceput sa bata si vantul !!! Stand in fund in nacela, vedeam crisparea pe fata lui Mister… Dadea din aruncatoarele alea de flacari mai rau ca un baterist dintr-o trupa rock. Iar balonul pierdea inaltime, dar nu destul… In fine, ne apropiem de pamant si capitanul ne avertizeaza de aterizare… Fara prea multe lamuriri, luam pozitia “brace” (aia care ti-o arata in avioane cand iti baga filmul cu masurile de siguranta) si dupa ce nacela ia un ciot de copac in plin, se taraste si in fine se opreste, rasturnata pe spate… Am aterizat !! Arunc o privire din nacela, asa, cazuti pe spate (la figurat, dar si la propriu)…. Ma tarasc afara din nacela… Capitanul rasufla usurat… ne arata un palc de copaci si un parau la circa 200 de metri… Acolo e Tanzania, cateva secunde in plus, si aterizam in tara vecina !!!

Iesim din nacela… Toata lumea debordeaza de fericire, exceptand o tipa care nu a luat pozitia “brace” si o cam doare capul.. Capitanul vine si ii ofera cu marinimie scuzele lui profunde si cateva sfaturi populare…

Desi am aterizat destul de departe de terenul de tinta, crew-ul nu a dormit in papuci… Dupa doar cateva minute de asteptare, ca prin minune, apare „matatu” (dubita) cu soferul cu zambetul pana la urechi… Gata, nu mai suntem tinta pentru nici un leu ratacit… suntem safe…

Nu numai safe, ci si bine hraniti… Programul contine si un “bush champagne breakfast”… o masa intinsa in plina savanna cu atatea bunatati de zici ca esti pe undeva prin vreun hotel… Si evident, un toast cu sampanie… am avut parte de botezul aerului, am ingrosat numarul “balonistilor”… Si pentru asta meritam si niste diplome, taman bune de pus pe perete…

Unde zbori cu balonul
Cum v-am spus, eu am zburat in Masai Mara. Un mod sigur, exista oferte si in alte parcuri nationale din tarile unde industria safari-ului este deosebit de dezvoltata – Kenya, Tanzania, Africa de Sud, posibil si in Botswana si Namibia… Varul a venit mesmerizat dintr-o experienta similara la Luxor, in Egipt, asa ca probabil poti sa zbori cu baloane libere si prin alte locuri din lume… Mi-as dori sa existe asa ceva si in Romania…

Cat costa
Mult. Mult, dar merita. Preturile actuale din Kenya sunt de circa 400 – 450 dolari pentru o ora, mai multe informatii aici: https://www.skyshipcompany.com/about-us/ (nu este unica companie, sunt mai multe)… La Luxor, preturile sunt de 100 – 150 euro pentru 45 minute, uneori si mai putin, depinde de cat de bun negociator esti.

Se crapa de ziua

Balonul se umfla incet, incet

E aproape gata !

In nacela, gata de decolare

Prometeu !!!

Balon la rasarit de soare

Punctele alea negre sunt antilope gnu !

Zebre si antilope

Inca o gasca de gnu

3 baloane deasupra savanei

In coborare

Inainte de crash

Si aterizarea !

Prin savana… Tanzania era dincolo de palcul de pomi

A venit si masina

Micul dejun prin boscheti

Balonisti cu diploma !