Zilele trecute, mare eveniment mare. Taromul urma sa primeasca in flota doua avioane noi. Dupa un numar apreciabil de ani, iata ca veneau niste avioane noi care nu inlocuiau avioane retrase, ci duc la cresterea flotei. Ma rog, ceremonia de primire a fost chiar faina, a lipsit pompa penibila de anul trecut, cand avioanele au fost escortate de avioane militare, iar insusi liviu dragnea a venit sa asiste la sosirea noilor avioane care, fie vorba intre noi, erau nou-noute, dar aveau o configuratie tipica companiilor low-cost (spatiu mic intre picioare „high density”, lipsa unei clase business, lipsa a destule cuptoare care sa incalzeasca mancarea), pentru ca initial erau destinate companiei aeriene low-cost turcesti Fly Pegasus si, pentru ca acestia au renuntat la contractul, cu Boeing trecand cu arme si bagaje de partea Airbus, Taromul a pus mana pe aceste avioane. Nou-noute, e adevarat, dar cu o configuratie nepotrivita pentru o companie legacy. Dar in fine. Seful Tarom de pe atunci, Eugen Davidoiu, un vajnic cunoscator intr-ale lignitului, a intrat in istoria companiei nationale nu numai prin faptul ca a cumparat avioane low-cost, ci si pentru ca si-a pus pe decont cumpararea de bikini cand a confundat conferinta IATA de la Cancun cu un sejur la Marea Caraibelor.

Trecu un an, mai trecura vreo trei CEO prin statul de plata TAROM (daca nu ma insel, unul a fost CEO vreo trei zile) si iata, in mod spectaculos, de vreo opt luni avem o echipa fixa la Tarom. Care se pare ca s-a apucat de treaba. Evident, este mult pana departe, dar cel putin incep sa apara semne imbucuratoare … Dar hai s-o luam una dupa alta.

Tarom a achizitionat doua avioane Boeing 737-800NG. Negocierea a fost indelungata, dar conditiile par net superioare celorlalte. Sunt niste avioane de patru-cinci anisori (care inseamna ca noi, pentru un avion), au configuratie potrivita pentru o companie aeriana legacy, pentru ca au fost folosite de o astfel de companie, Malaysia Airlines. Are business class, are o distanta rezonabila intre scaune, are, in premiera pentru Tarom, ecrane TV pentru fiecare pasager, incastrate in scaunul din fata (nu stiu daca acum merg, sper sa achizitioneze niste drepturi de transmisie filme, jocuri etc.), are cuptoare destule sa ofere mancare calda si arata super OK. In plus, in primii doi ani nu se plateste leasing (avioanele nu sunt cumparate, in ziua de azi mai nimeni nu mai cumpara avioane, toti le iau in leasing) si apoi se plateste o suma mai mica decat cele care trebuie platite pentru cele luate anul trecut.

Tarom a anuntat in sase luni mai multe rute noi decat in ultimul deceniu. De vreo 10–15 ani incoace, sunt obisnuit sa anunt rute taiate de Tarom si extrem de rar rute noi. Ei bine, cred ca au lansat vreo 10–15 rute noi, in ultimele luni. Si pentru prima oara in ultimii cinci ani, s-a parut ca cineva chiar s-a uitat la ce se intampla pe piata. Blue Air a renuntat la zborurile interne intre marile orase (celebrul triunghi Iasi – Cluj – Timisoara). Motivul era ca, desi exista o cerere, Blue are avioane prea mari, asa ca nu le putea umple. A venit Taromul, care are avioane mai mici, pe care le poate umple si sa faca bani.

Tarom a inceput sa se gandeasca in termeni de connecting airline. Exista doua tipuri de companii aeriene – legacy si low cost. Cele low-cost ofera zboruri point-to-point fara transfer asigurat (zbori de la Bucuresti la Madrid si de acolo treaba si riscul sunt ale tale, daca vrei sa mergi mai departe), cele legacy ofera transferuri si se gandesc mai degraba la conexiuni decat la point-to-point. In acest fel, evita si competitia low-costurilor. Daca Tarom ofera curse Bucuresti – Roma, se va batea cu Wizz sau cu Ryan si niciodata nu va putea sa ofere bilete la preturile low-costurilor, pe cand daca ar oferi bilete Tbilisi – Roma (via Bucuresti), nu va avea competitie. Ei bine, desi nu sunt oficial anuntate, sistemele de rezervare indica faptul ca Taromul va lansa curse spre Tbilisi, Erevan, Baku si Odessa. Am vazut carcotasi intreband cati romani ar zbura intr-acolo. Va zic eu. 10% din avion. Hai, poate 20% spre Tbilisi. Dar acele curse nu au target romani (nu suntem noi buricul Pamantului, nu toate zborurile spre Romania trebuie sa fie musai ocupate in proportie de 125% de romani), ci ucraineenii, azerii, georgienii si armenii. Evident, Taromul va avea nevoie de promovare, parteneriate, echipe de vanzari pentru destinatiile acelea. Dar banuiesc ca stiu asta cei de acolo.

Tarom a inceput sa mai aiba o fata, sa comunice, sa dialogheze cu presa. Plaveti nu stiu daca a dat vreun interviu cat timp a fost CEO. Davidoiu a aparut doar dupa ce l-au dat afara si m-am lamurit de ce nu a aparut inainte. S-ar fi facut de ras. Nici Heinzmann nu aparea prea des. Noul CEO, Wolf (venit din domeniul privat) si noul CCO, Enescu, au aparut socant la televiziuni, prin ziare, cu declaratii pe site-uri de internet, explicand ce vor face si ce planuri sunt. Evident, nu pot sa zic ca au stralucit prin claritate, dar, evident, multe lucruri sunt confidentiale, pana cand sunt publice.

Tarom are nevoie de promovare. Ca si chipsurile, detergentii, berea sau salamul, Taromul are nevoie de reclama, PR si publicitate. De pe vremea domnisoarei Brutaru nu s-a mai facut nimic. La un moment dat, situatia era atat de tragica, incat nu mai exista nimeni nici macar sa puna vreo poza pe Facebook. Vreo trei luni, Facebookul a mai avut vreo doua postari, puse de cine stie cine mai avea parola. Intre timp, s-a facut o licitatie pentru a gasi o agentie de publicitate, inteleg ca exista si un buget (surprinzator, dar publicitate si comunicare fara bani nu se poate), sa vedem cum va fi folosit. Pentru ca este obligatoriu.

Cum spuneam, este un inceput de bun augur. Dar mai e mult pana departe. In primul rand, mi-e neclar care e mandatul actualei echipe (cel putin, CEO-ul este temporar, ma rog, mandatul lui tot a fost prelungit, dar ar cam trebui definitivat). Pentru ca daca vrei sa ai succes, trebuie sa ai o coerenta si trebuie sa ai aceeasi echipa pe o perioada lunga – 3 trei–cinci ani. Nu sa-I schimbi mai des decat pe ciorapi, ca in ultimii doi ani. Eu sper sa fie definitivata.

Ce trebuie sa fie Tarom? Sa fie o connecting airline. Trebuie sa conecteze Estul cu Vestul prin hub-ul de la Bucuresti. O sa-mi spuneti ca aeroportul are un flux de tranzit subdezvoltat. Normal, pentru ca nu exista tranzit. Eventual, doar Chisinau, Beirut si Amman, si cateva suflete venite de la Larnaca sau Tel Aviv. Dar aeroportul s-a dovedit destul de flexibil sa „inventeze” noi posibilitati de control pasapoarte, cand fusese blocat, acum doi ani, de prea multi pasageri. Sunt convins ca poate sa inventeze un flux sporit de pasageri in tranzit. Taromul nu are A380, sa trebuiasca sa prelucrezi 500 de pasageri in tranzit in 15 minute. Cred ca se poate rezolva.

Taromul trebuie sa conecteze Estul apropiat de Europa Occidentala. Nu este cazul sa se arunce la zboruri transcontinentale. Evident, au aparut declaratii „politice” ca se gandesc la China, la SUA, ca asa vrea politicul. In acest moment, nu va umple avioanele. Si dl. Wolf a spus asta cu subiect si predicat. Traficul strict din Bucuresti nu va umple un avion spre Beijing sau New York. In acest moment, ar fi un dezastru. Ca sa ai zboruri transcontinentale cu avioane mari (chiar si cu un A330), iti trebuie destule feedere. Si dinspre vest poate o fi ceva spre est (desi o cursa spre Beijing, o destinatie unde zboara toata lumea, cu profitabilitate extrem de mica, ar fi o prostie), dar feedere dinspre est pentru zboruri spre SUA si Canada nu exista. Zborurile ar fi goale si Taromul s-ar prabusi. In acest moment, Tarom trebuie sa se uite si stiu ca se uita la dezvoltarea de feedere dinspre est. Semioficiale sunt Odessa, Baku, Erevan si Tbilisi, dar sunt convins ca mai este potential si pentru zboruri la Rostov pe Don, Groznyi, Astana, Almaty, Teheran si, de ce nu, Cairo. Daca Taromul ar achizitiona B737-MAX, asa cum se zvoneste, Karachi si Delhi (care sunt subdeservite) ar fi within range. Si cu aceste feedere, Taromul poate sa se uite la noi destinatii spre vest – Lisabona, Milano sau Birmingham, care acum nu se justifica pentru nimic in lume.

Taromul trebuie sa ofere servicii superioare low-cost-urilor, pentru a justifica diferenta de pret. Taromul nu o sa aiba niciodata costurile lui Blue si Wizz, asa ca nu va putea sa aiba aceleasi preturi. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Si nici daca ar putea, nu e de dorit. Nu mai e loc de o alta companie low-cost pe piata, de aceea Ryan s-a semiretras din Romania, iar Easyjet a plecat dupa doua incercari esuate. Taromul trebuie sa joace pe alte segmente – iar aici trebuie servicii, mancare, orare, entertainment la bord, prezenta intr-o alianta globala.

Taromul trebuie sa se lamureasca ce vrea de la SkyTeam. De aproape un deceniu, Tarom este parte din alianta globala SkyTeam, alaturi de companii ca Air France, KLM, Aeroflot, China Southern sau Korean Airlines. Nu cred ca a beneficiat prea mult din aceasta alianta. Nici macar sa convinga vreun partener sa introduca zboruri intercontinentale in code share operate de partenerul care are deja avioane transcontinentale (sa zicem, o Delta din America sau China Southern dinspre est). Sper sa se lamureasca.

Tarom trebuie sa devina o companie, o corporatie. Tarom este o companie de stat, cu toate tarele de rigoare. De la lipsa de flexibilitate manageriala la lipsa de motivare profesionala sau de chef din partea angajatilor. Aceasta este schimbarea revolutionara si critica pe care Taromul trebuie sa le implementeze. Apoi, toate celelalte. Dar in ciuda optimismului actualei conduceri, nu cred ca va fi posibil mare lucru, cu exceptia unui singur caz – PRIVATIZAREA.

Zbor lin, Tarom!

Imagini ceremonie Tarom

Prima aeronava noua venita, Alexandru Ioan Cuza la aterizare. A urmat si Mihai Viteazu dupa 10 minute

Traditionalul salut cu apa

Bine ai venit, acasa !

Avionul a fost pilotat din America pana aici de dl. Florin Susanu, pilotul sef Tarom

Onor !

Dl. Werner Wilhelm- Wolff, CEO Tarom

Poftiti la bord 🙂

Asa arata clasa business

Cu un spatiu generos la picioare

Clasa economy

Cu Sky interior si ecrane la fiecare scaun

Ready to go 🙂

La Otopeni, cele 2 avioane noi – Alexandru Ioan Cuza si Miha Viteazu. Spre deosebire de celelalte de anul trecut care au mai frecat pista vreo luna pana sa fie inregistrate, astea au plecat la munca dupa 2 zile. Si Cuza a adus-o acasa pe Simona Halep de la Paris 🙂