Sopot, Litoralul Polonez

Stiu, pare un pic ciudat pentru noi, obisnuiti cu plajele si cu statiunile de litoral de la Marea Egee, Rosie, Mediterana, Golful Persic sau chiar si Oceanul Indian, dar sa stiti ca exista statiuni de litoral si la marile mai reci – la Marea Nordului sau la Marea Baltica. Mi-aduc aminte de cand am mers la bursa in Olanda, acum mai bine de doua decenii, aveam sa aflu cu stupefactie ca Olanda avea o statiune la mare – se numeste Scheveningen, se afla langa Haga si, da, era o statiune cu hoteluri, restaurante, baruri, discoteci ca oriunde in lumea cu mari calde. E drept, hotelurile nu erau foarte inalte, apa nu era prea calda (pentru gustul meu de la Marea Neagra, dar, da, am reusit sa intru la inceput de iulie in Marea Nordului. Era chiar calduta. Ulterior, aveam sa descopar Blankenberge in Belgia si inca o statiune din Germania  – Warnemunde. De Sopot auzisem din copilarie ca fiind gazda unui faimos festival de muzica – cica rivaliza cu San Remo, care in anii ʼ80 era un megaeveniment (banuiesc ca se mai tine si in ziua de azi, dar nu am mai auzit nimic despre el). In replica, si romanii aveau un festival la Marea Neagra, festivalul de la Mamaia. Si cum in vara asta am mers la Gdansk, m-am gandit sa nu pierd ocazia si sa descopar si statiunea marina a Poloniei – Sopot!

Am ajuns in Sopot dupa cateva minute de mers cu masina de la Gdansk. De altfel, zona Nordica de la Marea Baltica poarta si denumirea de Tri-City – Gdansk, Sopot si Gdynia. Gdansk, orasul istoric, Sopot, statiunea marina, si Gdynia, banuiesc ca orasul industrial al Balticii. Gdynia s-a dezvoltat spectaculos intre cele doua razboaie mondiale, pentru ca polonezii au construit un important port sa nu mai depinda de germanii din Danzig (Gdansk) si de capriciile lor.

Prima impresie? Nu parea ca ma aflu intr-o statiune de litoral cu blocuri inalte si hoteluri marete, ci parca eram, mai degraba, intr-o statiune de spa, de ape minerale. Si nici nu eram prea departe de adevar. Punand mana pe telefon, aveam sa aflu ca Sopot a fost creat ca o statiune balneo-climaterica de catre un medic din armata lui Napoleon, care a ajuns pe meleagurile acestea in timpul campaniilor imparatului francez. Sopot (sub numele german de Zoppot) a devenit statiunea favorita a imparatului german Wilhelm, care atunci cand nu se ducea la vila sa din Corfu sau nu vizita Orientul Apropiat fascinat de civilizatiile antice, venea aici. Sopot are niste izvoare minerale care au ceva puteri vindecatoare, dar ceea ce i-a atras pe aristocratii prusaci la Sopot a fost aerul care e putin cam greu de descris – este cumva proaspat, dar si dulce.

Prima surpriza – o buna parte din arhitectura orasului provine in mod cert din perioada dinaintea Primului Razboi Mondial, perioada numita de francezi La Belle Epoque. Are un pic din eleganta Coastei de Azur, desigur, pastrand proportiile, dar aerul aristocratic exista si aici, chiar si blocurile construite de comunisti sunt decente, nu foarte inalte, si parca ceva mai atent facute decat in Varsovia, de exemplu. Si totul este asa de verdeeee!

M-am cazat la hotelul Focus Sopot, un hotel nou-nout, cu bun-gust si eleganta, si, dupa cativa pasi si o traversare pe sub calea ferata, am ajuns pe principala strada a Sopotului, o strada pietonala numita Monte Cassino. Da, e un nume italian, dar numele nu are conotatii prea placute – aici au murit mii si mii de polonezi in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand trupele poloneze care luptau in exil alaturi de armata britanica au luat cu asalt o manastire extrem de bine fortificata controlata de germani in Italia – se pare, una dintre acele operatiuni militare lipsite de sens si care doar au dus la mii si zeci de mii de victime. Sincer, un nume ciudat ales pentru un orasel unde in mod normal te duci pentru veselie si relaxare.

In ciuda numelui un pic cam funebru, veselia este la ea acasa pe strada Monte Cassino. Pe tot timpul zilei, mii si mii de turisti se plimbau in sus si in jos pe plaja (Monte Cassino se termina intr-o piata pe a carei laturi se afla plaja). Am descoperit ca Sopot este un soi de Cracovia pentru polonezi. Cracovia a devenit o destinatie favorita pentru englezi (in special), dar si pentru alti europeni (scandinavi si germani, mai ales), datorita petrecerilor burlacilor. Strip-barurile sunt pline, iar numeroase agentii de turism din Cracovia ofera servicii complete de petreceri ale burlacilor, incepand cu limuzina care isi asteapta petrecaretii la aeroport (la cerere, in limuzina sunt deja cateva fete goale). Ei bine, Sopot pare sa fie destinatia preferata de petreceri ale burlacitelor… poloneze. Seara, zeci si zeci de gasti de fete imbracate cu cele mai scumpe haine bantuiau pe Monte Cassino in jos si in sus in cautare de locuri de distractie. Am urmarit cu atentie spectacolul strazii mai bine de o noapte – cred ca am vazut doar o gasca de baieti in cautare de distractie si mai bine de doua duzini de trupe de fete. Si, da, Sopot este locul unde cei mai multi turisti sunt polonezi (mai sunt niste scandinavi veniti de pe Marea Baltica in cautare de alcool ieftin, dar imensa majoritate este localnica). E si normal, este o destinatie de turism de weekend, mai ales de cand trenurile poloneze au luat viteza, iar din Varsovia pana la Sopot nu faci decat trei ore (vreo 400 si mai bine de kilometric).

Monte Cassino se termina cu un dig, cel mai mare dig de lemn din Europa care se avanta adanc in mijlocul marii. Ca sa pasesti pe el, trebuie sa platesti cativa zloti, dar merita. Peisajul este superfain – admiri toata panorama Sopotului, descoperi cu placere malurile impadurite ale coastei, iar seara, sunt difuzate filme pe un ecran gigant. La capatul digului se afla restaurantul Meridian Molo, unul dintre cele mai bune restaurante de peste din Polonia… sau, cel putin, asa se zice. In timpul zilei, am asistat cu placere la o cursa de inot in jurul digului – barbati, femei, copii de toate varstele s-au aruncat in valuri si au inotat mai bine de 1 km (digul are 511 metri), bine supravegheati de voluntari pe barci, motorjeturi si boarduri. Am asistat cu duiosie cum un tata inota in spatele fiului sau care, probabil, nu avea 10 ani (au iesit printre ultimii, dar au fost primiti cu ovatii, cand au terminat cursa), la lupta inotatorilor de performanta, dar si la distractia celor amatori

Evident, n-am ratat ocazia sa ma bag in apa. Nu mai sus de glezne, ca pentru gusturile mele sudice, apa nu era destul de calda, dar polonezilor nu parea sa le pese. De altfel, nu pot sa nu subliniez ca plaja era de nisip, de un nisip megafin cum rar gasesti… a fost o placere sa ma mangaie pe talpile goale sau pe glezne… nu stiu de ce, mi-a adus aminte de Copacabana.

In piata centrala de pe faleza, se afla cateva dintre hotelurile clasice ale Sopotului. Astazi, sunt administrate de lanturi internationale celebre, precum Sofitel bunaoara, dar isi pastreaza in mod indiscutabil din aerul epocii Sopotului aristocratic. Tot in piata, exista un turn – aparent fost far, de unde te poti bucura de panorama plajei, dar din pacate, nu am avut timp sa ma urc si in el. In schimb, am ochit un bar aflat la etajul trei (cum v-am spus, in Sopot nu sunt cladiri inalte si cred ca asta este farmecul lui) si m-am urcat la apus de soare pentru cateva poze si un pic de filmat. Desi era evident ca nu am venit nici sa beau un pahar de apa, ospatarii au fost foarte draguti si mi-au aratat de unde se poate poza mai bine… unul din acele momente in care chiar te simti bine si te simti bine-venit.

O sa ma intrebati cum era vremea. Eu am fost la inceput de august si pot sa spun ca vremea a fost geniala – am avut parte de soare, erau cam la 30 de grade, chiar vreme de plaja, dar apa marii cam rece. Dar, vorba aia, daca mai prinde Trump si un al doilea mandat, s-ar putea ca climatul Antalyei sa se mute la Marea Nordului, iar Antalya ori Sharm sa nu mai poata fi locuite din cauza temperaturilor, iar coasta poloneza sa devina principala zona de turism litoral din Europa… iar Sopot, centrul ei :). Localnicii mi-au spus ca vara 2018 a fost incredibil de calda si de secetoasa, asa ca avusesera parte de numerosi turisti. Se pare insa ca eu le-am adus ploaia, pentru ca in cursul dupa-amiezii a inceput o furtuna de pana si polonezii obisnuiti cu astfel de capricii ale vremii au luat-o la fuga pe Monte Cassino, spre hotelurile lor. Dupa vreo doua ore, cerul s-a curatat de nori, dar am avut parte de un spectacol incredibil al naturii – un nor solitar, dar destul de mare, s-a pozitionat undeva spre Gdynia (probabil, in port ploua zdravan) si a oferit un spectacol de lumini cum rar mi-a fost dat sa vad – cu sute si sute de fulgere care brazdau norul negru… totul, la apus de soare si imediat dupa, cand Polonia, fiind mai la nord, are parte de o indelungata „lumina albastra”. Una dintre acele intamplari minunate care iti raman intiparite in minte si in suflet.

Am aflat ca mai exista festivalul de la Sopot, dar si-a pierdut din stralucire… Nici de San Remo nu am mai auzit de ani buni. In schimb, evenimentele culturale curg garla, evident, in special vara, asa ca nu veti avea vreun moment de plictiseala pe litoralul polonez. Si cum ziceam si in articolele precedente… Gdansk si orasul sau vechi sunt la doi pasi si tot cam la o ora de mers cu masina de Sopot se afla impunatorul castel al cavalerilor teutoni de la Malbork. Sau de la Marienburg, daca ati pus mana pe manualul de istorie de acum mai bine de trei decenii. Dar despre Malbork si despre minunatul sau castel va voi povesti in episodul urmator.

Imagini Sopot

Hotelul Focus din Sopot

Strada Monte Cassino, strada pedestra, pietonala

Crooked House 🙂

Si cladirile mai noi pastreaza linia La Belle Epoque

Farul din Sopot

Promenada din piata centrala

Plaja din Sopot – nisip fin, mare cam rece

Dar se poate face plaja fara probleme. Iar unii pot intra si in apa 🙂

La plimbare pe cel mai lung dig de lemn din Europa

Chiar daca platesti cativa zloti, e chiar popular

Chiar mai multi se baga in apa – pentru a inota in jurul digului

Si … gooooo !

Una din bisericile din Sopot

Farul la apus de soare

Panorama plajei

In departare, spre Gdynia apare un nor

Care ofera un spectacol de lumini extraordinar

Sopot by night

Si una din gastile de fete in cautare de distractie la Sopot