Ultimele doua zile din Mali le-am petrecut in Bamako… intr-unul din comentariile de pe Hotnews cineva imi spunea ca nu am stat prea mult in Bamako ca sa judec un oras si ca ar trebui sa ma duc si acolo, si acolo, si acolo, nu numai la Muzeul National. Si pentru ca eram sigur ca avea dreptate, ca am luat orasul la pas inainte de a lua avionul spre casa.
Dupa doua zile, insa, am ramas la concluzia din titlul primei corespondente – “Bamako – capitala intamplatoare, capitala surprinzatoare”. Bamako nu este un oras propriu-zis, este un sat, un sat gigantic cu milioane de locuitori, e adevarat. Am luat la picior principalele bulevarde centrale in cautarea urmelor tipic citadine – nicaieri nu am vazut vreun bloc mai inalt de trei etaje care sa-mi sugereze ca ma aflu intr-un oras, d-apai intr-o capitala. Dar sincer nu am simtit lipsa acestor structure, in asta consta si sarmul orasului – nu este o metropola cu blocuri, cu mall-uri, cu bulevarde largi… Centrul este un bazar imens care se revarsa peste toate trotuarele, cladirile fara o arhitectura deosebita sunt totusi rezonabil intretinute, dar ca peste tot in Africa, pulsul bate pe strazi in aer liber si nu in aerul conditionat al vreunui mastodont de beton… am zis ca nu am vazut cladiri grand… Nu e chiar 100% adevarat… Am vazut una – este catedrala catolica construita de francezi, iar primaria si ea din vremuri coloniale are o idée arhitectonica… de altfel, am intrat si in muzeul orasului – doar doua camere, cea mai interesanta avand niste poze alb-negru din vremea independentei… Curtea era plina de statui kitsch-oase cu animale africane (gen girafa, hipopotam) unde trebuia sa platesti cativa CFA pentru a poza…
La un moment dat, ziceam ca nu am gasit ziare de vanzare… Ei bine, in centrul Bamako-ului am gasit… marea majoritate erau din Franta, cateva ziare locale, iar la cea mai mare cautare parea sa fie revista de fotbal Onze Mondial… talonata de Jeune Afrique, o revista dedicata totusi Africii, dar publicata tot la Paris…
In schimb, in nici un moment, nu am avut senzatia de pericol… Multa lume pe strada, multi vanzatori, dar o atmosfera linistita, de pace, in care viata trece incet si fara graba… Doar la un colt de strada, printre ceasuri desteptatoare si ventilatoare chinezesti cativa baieti bateau un tam-tam indracit… sa fi fost pentru atragerea clientilor sau doar de placere ?… cred ca adevarul era undeva la mijloc.
Daca in episoadele precedente am vorbit despre influenta chineza in Mali, am mai descoperit un al doilea grup etnic care domina businessul din tara… Daca descoperirea chinezilor nu m-a mirat, citisem despre implicarea lor pe scara larga in Africa, despre al doilea grup am ramas surprins – e vorba de libanezi… Daca chinezii sunt cu infrastructura, transporturile, podurile, libanezii sunt cu placerile vietii si cu comertul… restaurante cu meniuri sofisticate, uneori neobisnuite (Lonely Planet descria un restaurant ca fiind locul unde… “Tex/Mex meets Beirut”), cofetarii delicioase (cum este Relax, un nume predestinat), chiar si unele hoteluri, toate sunt ale libanezilor… Si pentru ca merita sa am o surpriza, ei bine m-am intalnit si cu o veche cunostiinta din Bucuresti – cu magazinul “La Fourmi”… Logo-ul era aceeasi furnica cu un carucior de hipermarket, dar parca mai sexy decat arata la Bucuresti, cealalta diferenta fata de acasa fiind ca la Bamako, “La Fourmi” nu este doar un supermarket, ci un magazin mult mai mare, inclusiv cu produse electrice si electronice, aproape un mall.
Bamako nu este faimos pentru arhitectura, ci pentru cu totul altceva, mult mai personal – viata de noapte… Exista vreo doua strazi pline cu baruri, restaurante si cluburi… Fitze sunt si la Bamako, dar in schimb atmosfera este mult mai electrizanta decat in cluburile bucurestene unde poti vedea sute de fetze plictisite (pe bune sau dorind sa para mai interesante)… In Bamako, dupa o anumita ora, lumea chiar se simte bine… si daca mai aveti inca dubii ca dansul se afla in sangele negrilor, atunci, duceti-va la Bamako… daca te uiti la clientii obisnuiti dansand e greu sa nu-i confuzi cu vreo trupa faimoasa de balet…
Marea majoritate a cluburilor din Bamako au muzica live… Mali este un izvor de inspiratie muzicala si multi sustin ca blues-ul american provine de fapt de aici, de pe fluviul Niger… evident, ai parte de un mix de muzici africane si hituri occidentale, dar este o placere sa asculti…
Pare putin surprinzator, dar totusi Mali este o tara majoritar musulmana… cultura locala nu are insa nimic de-a face cu cultura rigida a unei tari islamice… cluburile sunt pline, bauturile alcoolice la discretie, iar dischetele au talia pantalonilor la un nivel de te intrebi la ce le mai trebuie acest accesoriu vestimentar. Ce sunt dischetele ? Ei bine, este denumirea locala data fetelor extrem de zvelte… cele mai implinite sunt Coca Cola…
Si pentru ca e ultimul meu articol despre Mali, incerc sa mai raspund la o intrebare… de fapt la un paradox… cum se face ca este scump de calatorit in cel mai sarac continent de pe Pamant… Nu zic ca in randurile urmatoare voi rezolva paradoxul, dar baremi sper sa contribui…
Sa luam pe rand care sunt principalele produse consumate de un turist in Africa. Primul este transportul… Ei bine, benzina in Mali costa aproape 1 euro, iar automobilele au preturi aproape duble fata de Europa… E adevarat, exista o flota de automobile extrem de vechi, dar benzina totusi costa enorm, Chiar si daca mergi cu transportul public (autobuzul intre Mopti si Bamako), biletul costa nu mai putin de 7 – 8000 CFA adica 12 – 15 euro ceea ce este cam mult pentru cel mai sarac continent.
Hotelurile sunt net mai scumpe decat in Asia. De ce ? Lipsa de concurenta… nu exista mai mult decat cateva stabilimente care sa ofere cazare… in general, africanii nu prea stau in hoteluri, iar hoardele de turisti straini care sa tina preturile scazute nu prea le gasesti la sud de Sahara. Africa nu a prea fost o destinatie de backpackeri cum a fost Asia (poate si pentru ca pe aici nu creste nici macul, nici canepa), asa ca turistul strain a fost in general un tip cu bani.
Transporturile dintre Europa si Africa sunt net mai scumpe decat spre Asia. Din nou, este vorba de volumul de pasageri. Eu am fost super-norocos sa gasesc un bilet de 500 euro din Roma la Bamako via Casablanca, cum de altfel si pentru urmatoarea expeditie, am gasit un bilet la 390 euro intre Larnaca si Addis Ababa via Cairo… dar astea sunt raritati… in schimb traficul spre Asia este probabil de zeci de ori mai mare decat traficul spre Africa. Mai mult decat atat, Africa nu are companii aeriene low cost decat in Africa de Sud si Kenya, in timp ce in India sau Asia de Sud Est, preturile sunt minime. Este si normal, oricat de ieftine ar fi zborurile, africanii nu ar avea bani sa zboare, marea lor majoritate nu au bani nici de autobuz. In Africa, e loc doar de companii clasice – cine are bani de avion in Africa poate sa plateasca si 500 de euro pentru un zbor care in Asia n-ar costa mai mult de 150… de aceea Africa are si niste companii aeriene de o calitate surprinzatoare – Ethiopian, Kenyan sau South African. Nici Royal Air Maroc cu care am zburat nu este deloc rau, este la nivelul oricarei companii aeriene europene, as putea spune chiar superior pentru ca spre deosebire de marile companii europene, ofera si mancare calda ca in vremurile bune de pe batranul continent…
Este usor de calatorit in Africa ? Da si nu… ca si in cazul Romaniei, situatia este mult mai buna decat ne inchipuim noi. Evident, exista zone si zone, dar cel putin in Mali, nu mi s-a parut sa fie prea greu. Exista o fascinatie fata de Africa ? Da, exista si se manifesta prin acel “mal d’Afrique” pe care mi l-au confirmat multi… Africa te vrajeste prin peisajele ei, prin atmosfera ei, prin pamantul ei rosu intens, prin oamenii ei pozitivi… probabil daca romanii ar trai la standardele de acolo, cam jumatate s-ar sinucide, suferind de lipsa ultimului model de telefon sau de automobil. In schimb, in Africa, desi viata este evident mai grea, oamenii zambesc mai mult decat in Romania… canta, rad si se distreaza, se bucura de orice oportunitate – fie ca este televizorul pus in mijlocul strazii sa se uite tot cartierul, fie ca e o cursa de pirogi, fie ca pur si simplu s-au intalnit cu vreun cunoscut… si poate acest suras al celui mai sarac continent atrage pe multi acolo.
La sfarsitul anului, voi calatori in Etiopia, pe cealalta parte a continentului. Aici, voi calatori printre ceea ce multe ghiduri numesc ca fiind cele mai fascinante triburi ale Africii, dar si prin zona nordica, unde crestinismul a fuzionat cu iudaismul, creand una dintre cele mai interesante biserici. Nu voi sarbatori Anul Nou, ca aceste tocmai a fost prin septembrie, dar in schimb voi sarbatori Craciunul la Lalibela, intr-unul din locurile sfinte ale crestinatatii etiopiene pe 7 ianuarie 2011…
Imagini Bamako, Mali
Primaria din Bamako
Gradina cu „statui” a muzeului orasului Bamako
Traficul in Bamako
Cea mai inalta cladire de pe bulevard… evident, sediu de banca
Catedrala catolica din Bamako
Pe bulevardul principal
Statuia lui Patrice Lumumba … pe fundal, hotel Libya
Si iata-l pe eroul congolez in mijlocul capitalei maliene
Nu toate bulevardele sunt asfaltate
Monumentul Cinquentanaire
Prin bazar
Transportul in comun
Presa africana facuta la Paris…
Pana si Bamako are hipodrom… Bucurestiul nu are !
Un lucru bun au lasat si francezii in urma… patiseriile !
Daca va e dor de La Fourmi…
cu o furnica mai sexy 🙂
Asta e bulevardul cu marile cluburi… cel mai faimos… Bla-Bla Bar
Foarte interesant si placut sa ne plimbam astfel in locuri in care nu cred ca vom ajunge vreodata!
Foarte interesant si placut sa ne plimbam astfel in locuri in care nu cred ca vom ajunge vreodata!
Foarte interesant si placut sa ne plimbam astfel in locuri in care nu cred ca vom ajunge vreodata!
Foarte interesant si placut sa ne plimbam astfel in locuri in care nu cred ca vom ajunge vreodata!
Mereu m-am intrebat de ce Africa e o destinatie atat de scumpa. Acum m-am lamurit.
Faina plimbare ai facut. Sper sa-ti pot calca pe urme vreodata.
Ce tare! Te-ai apucat de "expeditii"? 🙂
Frumos ai descris Bamako…dar nimic nu se compara cu traiul pe viu al experientei de acolo: cu muzica toata noaptea, cu fumul de la bruschete, cu dansul pe strada, printre masini, cu nelipsitele spirale pentru tantari si fumul de…iarba, nelipsit si el!
Baa lasati Bamako , imperator a vizitat tari din toate continentele. Intai incepeti cu Asia apoi Africa mai la urma :))
Excelent => Etiopia & Lalibella!
Conform unei traditii locale, chivotul legii se afla in Axum. Ar fi interesant daca ajungi acolo.
Sa nu uiti sa o saluti pe Lucy!
Normal ca ajung la Axum :)) Sigur ca o salut, va cunoasteti ? 🙂
Poate sunt mai saraci ca noi, dar clar sunt mai fericiti. Frumoasa expeditie, am aflat mai multe despre Mali:)
intr-adevar prin descrierea facuta te simti ca si cum ai fi acolo mai ales daca ai trai deja acolo 13 ani ca mine…..si unul dintre parinti est malian
Africa este fascinanta , o alta cultura; alt mod de viata; alta civilizatie…..oameni foarte sociabili saritori….acolo daca cineva iti fura ceva de ex cum se intampla in romania toti ceilalti sar in ajutorul tau nu se fac ca n-au vazut, st solidari……
Intr-adevar este saracie dar acest lucru nu ii fac mai putin fericiti, daca mergi pe strada (acolo este foarte cald) ti se face sete si nu ai bani sa-ti iei apa, bati la poarta orcui si cer un pahar de apa pe care ti-l ofera cu placere fara a i se parea ceva anormal in asta…..
Desi saracia e mare (pt marea majoritate) ei zambesc tot timpul, se saluta intre ei fie ca se cunosc sau nu (este un semn de nepolite sa nu saluti pe cineva mai in varsta chiar daca nu il cunosti……
eh cred ca ar trebui sa ma opresc pentru ca m-a apucat nostalgia…..