Masai Mara, Kenya

M-am întors de câteva luni din sudul Africii și, după câteva zile de safari prin Namibia și Botswana, nu se putea să nu-mi aduc aminte de safariurile pe care le-am făcut (în două rânduri) prin Kenya. Și deși pot spune că apropierea de zebre, antilope, elefanți sau de girafe din sudul Africii a fost minunată, nu se poate să nu recunosc că pentru safari și bogăția de faună sălbatică, Kenya (sau Tanzania) este de nebătut. Nu știu, nu am fost în Kruger, perla parcurilor naționale din Africa de Sud, dar până acum, de departe, Kenya (și Tanzania) sunt top of the top. Probabil, și în Namibia sau Botswana există o fauna bogată, dar în Kenya ai parte de acele câmpii vaste, cu o priveliște neobstrucționată pe kilometri întregi – doar câte un arbore acacia ici și colo, imposibil de fotogenic 😊. Așa că pentru cei care doresc să se simtă ca într-un documentar de pe National Geographic, m-am gândit să scriu câte ceva despre cele mai populare parcuri naționale din Kenya.

Masai Mara – este parcul „clasic” al Africii… câmpii nesfârșite, dealuri blânde și mii și mii de vietăți. În perioada migrației, câmpia este plină până la refuz de hoarde de sute de mii de antilope gnu (care vin la pachet cu prietenele lor zebrele), urmate, desigur, de familii de lei și de alte prădătoare. Aici, se află și celebrul punct de trecere unde crocodilii, nemâncați de luni bune, atacă antilopele și zebrele care trec râul în căutare de pășuni bogate – și, Slavă Domnului, sunt nețărmurite. Aici, am văzut și numeroase familii de lei (ultima oară când am ajuns în Masai Mara, fix la vreo 300 de metri de punctul de intrare o leoaică cu puii ei se desfătau cu o zebră proaspăt vânată, iar puii se uitau uimiți la aparatele de fotografiat, având boticul plin de sânge… în timp ce leoaica patrula în spatele lor mândră de reușită. Dacă antilope, zebre, girafe și elefanți sunt greu de ratat, e un pic mai greu să vezi vreo felină, dar nu imposibil – cum ziceam, leii sunt cel mai ușor de găsit, poți găsi fără mare efort sau inspirație și hiene sau gheparzi, în schimb, dacă vezi vreun leopard, atunci să știți că este o minune – am fost de trei ori în safari (o dată în Kenya și Tanzania, o dată în Kenya, o dată în Namibia și Botswana) și nu am văzut decât o coadă de leopard atârnând alene dintr-un copac cu foarte multe frunze 😊.

Este acel parc național pe care ai cele mai mari șanse să-l vezi în documentarele despre fauna africană de pe TV. În plus, în apropierea sa se află triburile de masai, făcuți celebri de cartea „Îndrăgostită de un masai”, dar și datorită tradițiilor lor. Masaii au locuit de secole în Masai Mara, dar după ce zona a devenit parc național, au fost evacuați, satele lor practic flancând granițele parcului național. Nu mai vânează lei și zebre (că nu prea mai e voie), în schimb vânează turiști pentru a le arăta casele lor, vitele lor, obiceiurile lor și, mai ales, dansurile lor săltărețe. Și, evident, suvenirele produse de ei. Poate, pentru unii, o vizită la masai ar părea un spectacol plănuit, dar trebuie să treci de opinia asta și să te concentrezi pe ceea ce ți se spune și ce vezi – de vizitat, se vizitează satele tradiționale – e drept, mulți dintre ei s-au mutat într-un sat modern, cu wifi și curent electric, la 5 km distanță, dar o vizită la un sat de masai îți oferă o idee despre cum s-a trăit în Africa timp de milenii… și cum, de altfel, unii încă trăiesc.

Nakuru – este un parc național mai mic, dar, fără doar și poate, la fel de încântător ca Masai Mara. Este creat pe dealurile care domină un lac cunoscut pentru păsăretul care se așază aici pentru că în apele lacului cresc extrem de multe alge. Când am fost, în 2006, prima oară la Nakuru, un întreg colț de lac (colțul nord-vestic) părea complet roz, văzut din vârful dealului. Acel lac era așa, roz, de la mii și zeci de mii de flamingo care, de secole, se așază pe apă. Între timp, din cauza încălzirii globale, dar și a poluării provenite de la numeroasele ferme de flori învecinate (în caz că nu știați, 25% din florile importate de Uniunea Europeană provin din Kenya, iar multe lalele pe care le oferiți doamnelor și domnișoarelor în fiecare primăvară nu provin din Olanda, ci din îndepărtata Kenye). În 2017, cu ocazia celei de-a doua vizite la Nakuru, nu prea mai erau flamingo, iar suprafața lacului crescuse sesizabil. Cum apele lacului sunt alcaline, nu poți să nu remarci un rând de arbori care, dacă pe vremuri trăiau bine mersi pe malul lacului, între timp au murit din cauza apei – acum, Nakuru are un adevărat brâu de copaci uscați, creând de multe ori o atmosferă puțin înfricoșătoare.

Dar dacă numărul delicatelor flamingo a scăzut sesizabil (se pare că s-au mutat pe lacul Bogoria), pădurile de pe deal gem de antilope, zebre, lei și de alte viețuitoare. Este un cu totul alt cadru natural – zona este împădurită, dar, cu un pic de atenție, poți să descoperi și bivoli, și lei, și, mai ales, rinoceri. În Masai Mara, cu greu vei găsi un rinocer, în schimb în Nakuru ai foarte multe șanse să observi acest mamifer parcă permanent cu capsa pusă, dar care se află în primejdie de dispariție (cornul rinocerilor are efecte afrodiziace și de potență, cred chinezii, așa că prețul unui corn este halucinant. Situația este atât de gravă, încât în Zambia rămăsese un singur rinocer, care avea parte de escortă armată 24 de ore din 24. Între timp, au mai fost importați câțiva din Africa de Sud, dar și aceștia au parte de o armată de militari de elită și de medici care au grijă să nu piară de glonțul vreunui braconier. Deși în Kenya nu am văzut gărzi înarmate lângă rinoceri, nici aceștia nu o duc prea bine. În schimb, cei mai mulți sunt aici, în Nakuru.

Amboseli – ați văzut vreodată pozele acelea cu vârful Kilimanjaro, cel mai înalt munte din Africa aflat pe fundalul unei turme de elefanți? Ei bine, această poză a fost făcută în parcul național Amboseli și este reprezentativă pentru acest parc – Amboseli se află la picioarele celebrului Kili și se găsesc unele dintre cele mai mari turme de elefanți din Africa. O mică paranteză – dacă vă uitați pe harta Africii, veți descoperi că nici granița dintre Kenya și Tanzania nu a fost scutită de aranjamentele nenaturale ale națiunilor colonizatoare europene – este o linie dreaptă care desparte popoare, triburi, familii în entități create la masa negocierilor de la Londra, Paris sau Berlin. Tanzania (mai precis, zona ei continentală, Tanganika) a devenit colonie germană la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar Kenya a fost britanică. Linia de demarcație a fost trasată cu rigla, dar această linie dreaptă este întreruptă doar de un mic zigzag – este vorba de muntele Kilimanjaro, despre care legenda spune că a fost făcut cadou de regina Victoria a Marii Britanii nepotului său prințul Wilhelm al Germaniei (viitorul kaizer). Sună foarte romantic (și cinic), dar se pare că Kili a fost preluat de germani (și de viitoarea Tanzanie) în schimbul Zanzibarului, care a rămas în mâinile britanicilor). Așa că până în ziua de azi, Kenya susține că Kilimanjaro ar trebui să fie al ei (și toate broșurile turistice sunt pline cu pozele iconicului munte), iar Tanzania răspunde ritos la orice insinuare – în consecință, nu există nicio posibilitate de a te urca pe Kili din Kenya, trebuie să ocolești vreo 150 km pentru a putea să ajungi la poarta de intrare spre vârf de la Machame.

Dar chiar și fără Kili, Amboseli merită vizitat. Este mult mai arid decât Masai Mara sau Nakuru, e destul de nisipos și dominat de arbuști cam piperniciți, dar care sunt atât de iubiți de elefanți. Sunt atât de mulți, încât la un moment dat au dat peste cap echilibrul ecologic al zonei (elefanții sunt vegani și, practic, distrug suprafețe vaste de arbuști și copaci), așa că o parte dintre ei au fost transferați în alte parcuri (cum ar fi Tsavo), dar nu vă fie frică – veți avea parte de destule turme și veți putea admira aceste superbe animale.

În afară de aceste parcuri pe care le-am văzut și pe care le consider extrem de frumoase, și pe care trebuie să le vezi cel puțin o dată în viață, în Kenya sunt mult mai multe parcuri naționale – Naivasha sau Nairobi, Samburu sau Tsavo, peste tot poți descoperi superbe exemplare ale unor animale pe care le știi din cărțile de povești sau din documentarele TV. Și, da, cu un ghid / șofer bine calificat, le poți vedea pe toate.

Când să mergi în safari

Kenya are două anotimpuri secetoase și două anotimpuri ploioase (așa-numitele „ploi lungi” și „ploi scurte”). În perioada ploioasă, drumurile devin impracticabile (e normal ca în parcurile naționale să nu ai parte de șosele, ci de pământ) și multe lodge-uri se închid. Perioada uscată sunt iulie – septembrie (cea mai bună, de altfel) și ianuarie – februarie.

Excursii organizate

Prietenii de la Paralela 45 organizează o tură de safari cu plecare pe 15 februarie 2020 (o perioadă perfectă din punct de vedere climatic). Planul este excelent gândit pentru că include vizitarea celor mai faine două parcuri naționale din Kenya (Masai Mara și Naivasha), iar în final, să vă puteți relaxa în apele calde ale Oceanului Indian din zona Mombassa).

Există prevăzută o singură plecare, pe 15 februarie, și se va zbura cu compania aeriană de 5 stele Qatar Airways (pentru a exploata la maximum timpul in Kenya, se aterizează în Nairobi și apoi se pleacă din Mombassa, compania qatareză operând în ambele aeroporturi, evitandu-se o călătorie înapoi la Nairobi).

Prețul este de 2180 de euro, fiind incluse biletele de avion transcontinentale (cu tot cu taxe vamale), cazări la hoteluri de 4 stele și lodge-uri bune din parcurile naționale, toate mesele în parcurile naționale, safariuri.

Poți afla toate amănuntele aici ––––> Safari Kenya

Imagini Kenya

Unele dintre cele mai gratioase animale – girafele

O adunatura de hipopotami in Masai Mara

Atenta la orice oportunitate

Poti vizita in zona Masai Mara si triburile de masai

Lacul Nakuru si flamingo

Printre rezidenti se afla si foarte putinii rinoceri ramasi in libertate

Hello from Amboseli 🙂

Dar Amboseli e faimos pentru elefanti…

Nu mai e mic, dar parca i-ar mai placea un pic de lapte 🙂

Una din numeroasele turme de elefanti din Amboseli National Park

Prioritate la elefanti 🙂