Acum, haideți să vă povestesc gospodărește despre ce poți să faci în Pisa. În primul rând, să vă spun clar – Pisa este un orășel destul de mic. Dacă te interesează doar să bifezi lucruri, în câteva ore, ai bifat și pleci mai departe. Și eu am fost de două ori până acum în Pisa, de fiecare dată stând câteva ore. Acum am și dormit. Și am descoperit și o altă Pisa, o Pisa care nu este asaltată de hoarde de turiști care doresc să se pozeze în cele mai originale și haioase forme cu turnul. Apropos, urmărind aceste fotomodele, chiar că nu poți decât să zâmbești și să râzi – cred că este un spectacol gratuit care te face să râzi cu gură până la urechi. Acea Pisa minunată pe care am descoperit-o a fost Pisa de noapte. Nu zic că Piazza dei Miracoli era pustie, dar erau doar câteva suflete. Cu Lună plină deasupra pieței, cu lumina difuză cu care sunt luminate clădirile (am fost surprins cât de slab luminate sunt), cu mirosul de iarbă jilavă proaspăt plouată (a plouat câteva ore într-una din zile), Pisa este cu adevărat minunată. De, știu, am fost în decembrie, nu e sezon, vara bănuiesc că e iureș, dar sunt convins că vara sau iarna, sezon sau extrasezon, Piazza dei Miracoli are o altă vibrație noaptea.
Să zicem că există o axă a Pisei – de la gară o iei drept, traversezi râul Arno (același care traversează și Florența), ajungi în cartierul vechi al orașului cu stradă pietonală comercială, clădiri vechi, ulițe înguste. De aici, un pic stânga, de preferință prin ampla Piazza dei Cavaleri și ajungi în Piazza dei Miracoli, unde se află superbele monumente din Pisa. Tot aici, găsești și biroul de informații turistice și tot aici poți cumpăra bilete de acces la monumente.
Intrarea la Turnul din Pisa costă 18 euro, iar în acești bani ai inclusă și intrarea în catedrală. Dacă nu vrei să urci în turn, tot trebuie să mergi la casa de bilete ca să primești un bilet gratis cu ora de intrare fixă. În plus, mai sunt încă 4 monumente care pot fi vizitate în vecinătate – Baptiserium, Camposanto, Muzeul Sinopie și Muzeul Opera del Duomo. Dacă alegi un singur monument, biletul costă 5 euro, dacă alegi două monumente, biletul costă 7 euro, iar pentru cele patru obiective turistice, biletul costă 9 euro. Copiii sub 11 ani au intrarea gratuită (dar nu și pentru turn, unde cumpără bilet întreg). Mai multe amănunte aici –> Bilete Piazza dei Miracoli.
Atenție – numărul celor care urcă în turn este limitat la 50 de persoane pe un sfert de oră. Când cumperi biletul, ți se indică clar ora la care poți intra, nu o rata. Când am fost în decembrie, erau locuri gârlă, dar cum se încălzește și numărul de turiști crește, vei avea probleme să mai găsești un bilet. Când am fost data trecută în aprilie (și era aprilie, nu iulie!), biletele erau deja vândute pe ore în șir, eu am avut noroc că mai era un singur bilet și eram singurul care era singur – restul erau cupluri, grupuri, etc. Cel mai bine este să îți cumperi biletul online (sunt doar 10 disponibile online), vezi aici.
Să urci în turn este o experiență faină. Din capul locului, ceva nu pare corect… Din momentul în care pășești pe scări, ai senzația că ești un pic răsturnat, te ia cu un pic de amețeală, dar plăcută. Turnul nu este foarte înalt, doar 57 de metri (cred că urci vreo 50 de metri maximum), iar scările sunt destul de late – poți să urci în ritmul tău. O bună parte din drum este în interiorul turnului (din când în când, mai ai parte de o fereastră ca să admiri printre gratii și coloane peisajul), iar partea superioară este deschisă. Ai parte de o panoramă superbă a Pieței Miracolelor, o parte din oraș și chiar și dealurile Toscanei se profilează în depărtare (Pisa se află într-o câmpie joasă). Vei descoperi la doi pași și stadionul echipei din Pisa, aflat neașteptat de aproape de turn și de centrul orașului. Ca idee, aici a antrenat Mircea Lucescu pentru prima oară când a ieșit să antreneze în străinătate, în 1990. A fost antrenor timp de un an la Pisa SC (Sporting Club), dar n-a făcut mare brânză. E drept, și patronul Pisei i-a promis și soarele de pe cer, dar în bună tradiție italiană, nu și-a îndeplinit niciuna dintre promisiuni, iar echipa a retrogradat în Serie B. Apropo, legendarul antrenor argentinian Diego Simeone, de la Atletico Madrid, a fost unul dintre elevii de atunci ai lui Il Luce.
Catedrala este cu adevărat o operă de artă. Este o catedrală funcțională, în care au loc slujbe, așa că dacă ajungi duminică, poți asista la o slujbă catolică într-o catedrală somptuoasă. A fost finalizată în 1092 (da, are aproape 1.000 de ani, deși nu se vede!) și nu rata cele trei porți metalice opulente cu scene biblice de la intrare. Dar înăuntru, indiscutabil te va impresiona tavanul acoperit în aur, care duce încet, încet spre o imensă frescă cu Iisus. Se vede că biserica a fost construită în perioada de vârf a Bizanțului, pentru că se pot vedea destul de multe influențe ale Estului (inclusiv figura lui Iisus mi se pare pictată în stil destul de ortodox). E logic, bogăția Pisei care și-a permis să construiască astfel de monumente la începutul mileniului provine din comerțul cu zonele răsăritene ale continentului nostru, pe atunci controlate sau influențate de strălucitorul Imperiu Bizantin,
Camposanto – dacă data trecută am vizitat Baptiseriumul, care nu pot zice că m-a impresionat prea mult după ce am vizitat catedrala (probabil, e mai bine să vezi Baptiseriumul mai întâi pentru a avea parte de un crescendo), de data asta am ajuns în Camposanto – clădirea din spatele catedralei care adăpostește, de fapt, un cimitir. Liniște de mănăstire și culori foarte lungi, unde la un moment dat realizezi că, de fapt, calci pe morminte – toată lumea bună ecleziastă sau nu își doarme somnul de veci aici, în Camposanto. Probabil cel mai interesant aici sunt frescele, unele pictate acum 800 de ani, care și-au păstrat culorile – acele fresce care sunt expuse spre sud și care au fost însorite de-a lungul secolelor sunt cele mai palide (unele au fost afectate de restaurările de după cel de-al Doilea Război Mondial, când au fost afectate de o grenadă aruncată din întâmplare), dar cele aflate pe zidul sudic și care nu au avut parte de nici o rază de soare au niște culori extrem de vii – par pictate ieri, deși au fost pictate acum sute de ani!
De ce se numește Camposanto? Pentru că pământul din centrul acestei clădiri a fost adus în timpul Cruciadelor tocmai din zona Ierusalim, așa că este pur și simplu un câmp sfânt! În plus, Camposanto este încă o mărturie a continuității obiceiurilor din perioada română – mulți potentați ai Pisei îngropați aici sunt, de fapt, îngropați în somptuoase sarcofage romane reutilizate! Nu contează că pe unele dintre ele continuă să existe zei romani păgâni – sunt monumentale și asta contează!
Biserica Santa Maria della Spina nu este impunătoare, nici măcar nu e în Piazza dei Miracoli, ci pe malul stâng al râului Arno, dar este foarte frumoasă. A fost construită în secolul al XIII-lea în stil gotic și pare că e o mică bijuterie din piatră plină de țepi. Nu are nici pe departe amploarea altor biserici italiene, dar mi se pare o biserică extrem de frumoasă. Intrarea costă 2 euro.
Borgo Stretto este principala stradă comercială pedestră din oraș, cu un aer teribil de medieval. Coloane romantice, magazine cu de toate (am prins Black Friday în Pisa, așa că toate magazinele erau pline ochi) și mai ales câteva magazine cu celebra înghețată italiană (da, aici am oprit). Târgul de Crăciun era și el prezent pe această stradă cu tot soiul de dulcegării. 🙂
Grădina Botanică – nu, n-am intrat în ea, dar am trecut de câteva ori pe lângă intrare, pentru că se află la doi pași de Piazza dei Miracoli. Indiscutabil, dacă aș fi venit aici primăvara sau vara, aș fi intrat, pentru că îmi plac mult grădinile botanice :). În plus, este cea mai veche grădină botanică a unei universități din lume – a fost fondată în 1544 ! Intrarea costă 2 euro.
Unde să mănânci
În zona frecventată de turiști sunt două părți – una fix lângă Piazza dei Miracoli, pe Via Santa Maria este restaurant după restaurant, au bucătărie tipic italiană, mâncare bună, dar evident un pic scumpă, fiind la doi pași de principalul pol turistic al orașului. Pentru o zonă de „mâncătorii” mai ieftine, du-te la Piazza Dante (e la câteva sute de metri), unde sunt mai multe restaurante ieftine sau locuri de unde să iei o bucată de pizza în viteză. Cred că au și șaorma, pentru pasionați :).
Cum ajungi la Pisa
Din România, nu sunt decât zboruri din București spre Pisa. După ce ani buni, ruta București – Pisa a fost un monopol Wizz Air, începând cu sfârșitul lui octombrie 2019, Ryanair a introdus două zboruri pe săptămână, aducând o binevenită competiție pe această rută.
Din aeroport, poți ajunge foarte repede în centrul orașului (mai precis în gara Pisa Centrale), cu un tren automat care face doar câteva minute și costă 5 euro. Din aeroportul Pisa, există, de asemenea, curse de autobuz directe spre Lucca ori Florența (imediat în sala de sosiri, lângă ușă vezi un ghișeu, care oferă informații și vinde bilete de autobuz).
Gara Pisa Centrale este, de asemenea, un nod feroviar important – trenuri dinspre Roma, Genova sau Florența se opresc și în Pisa Centrale, așa că ai numeroase opțiuni pentru destinații din Toscana, dar și celebrul Cinqueterre.
Atenție – produse contrafăcute
Deși nu am mai văzut niciun vânzător de produse contrafăcute (ochelari de soare, genți, tricouri, ceasuri, parfumuri), să știți că există o lege în Italia care pedepsește nu numai vânzătorii, ci și cumpărătorii. În caz că vânzătorii sunt prinși (deși, în general, sunt foarte rapizi și dispar când apare primul polițist), marfa le va fi confiscată, în caz că este prins cumpărătorul, e pasibil să plătească o amendă de până la 6.000 de euro (și, da, se aplică). Cum îți dai seama că produsul e contrafăcut – păi, simplu, când cumperi o geantă Prada de pe un cearșaf de pe trotuar, este 200% falsă :).
Am ajuns la Pisa și apoi la Lucca cu sprijinul Ryanair. Ryanair zboară de două ori pe săptămână spre Pisa din Bucureşti, începând cu sfârșitul lui octombrie 2019 (în sezonul de iarnă – lunea și vinerea, în sezonul de vară – marțea și vinerea). Tarifele diferă, dar sunt, evident, tarife Ryanair. 😊
Imagini Pisa
Catedrala si Turnul din Pisa
E cam inclinat 😉
Baptiserium
Numarul de bilete disponibile in functie de ora de intrare. E totusi decembrie, putini turisti
Piazza dei Miracoli vazuta din turn
Catedrala
Din aceasta cladire se cumpara biletele
Una din portile Catedralei
Spectaculoasa catedrala din Pisa
Fresca cu Isus
Noaptea in Piazza dei Miracoli
Camposanto – calcand practic pe morminte
Vechile sarcofage romane au fost refolosite de protipendada pisana
Fresce pictate acum cateva sute de ani
Majoritatea pacatosilor luati de diavol sunt pacatoase
Piazza dei Cavaleri
Santa Maria della Spina
Raul Arno
La pas pe strada comerciala
Via Santa Maria si restaurantele unul dupa altul
Piazza Dante noaptea
Cui ii place sahul ?
Un Van Gogh cool 🙂
Maaaartipan !
Cu avionul acesta am aterizat la Pisa