India vazuta de Desiree. Nunta hindusa in Paniharwash. Episodul 3

La compania unde lucram in India mi-am facut imediat buni prieteni. Chiar daca existau diferente de cultura, iar limba era un impediment major in comunicarea cu multi dintre ei, m-am simtit ca in sanul unei familii. Astfel, inca din prima saptamana, am primit o invitatie la nunta unuia dintre angajati – Narendra Naruka.

Narender e un tanar de 21 de ani, timid, mai tot timpul extenuat (lucra 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana pentru un salariu de 7.000 de rupii, echivalentul a 100 de euro), venit tocmai din satul Paniharwash pentru a-si urma cariera de casier in Jaipur. Vocabularul lui in engleza era destul de subred si, de cele mai multe ori, ne intelegem prin semne sau, mai nou, prin google translate, de care devenise dependent. Mi-a devenit atat de drag, ca nu am putut sa-i refuz invitatia. Stiam cat de important era pentru el sa faca ceva special cu ocazia marelui eveniment. Intre timp am aflat ca era o casatorie aranjata si ca de un an de zile era logodit, nu o vazuse pe fata niciodata, dar isi trimiteau mesaje telefonice constant. Nu era fericit, avea o iubita in Jaipur si, cu toate acestea, trebuia sa se conformeze normelor castei din care provenea.

Bagajul pe doua zile l-am facut cu 10 minute inainte de plecare: doua tricouri, baterii pentru aparatul foto si un sari pentru marele eveniment. Drumul urma sa dureze cam patru ore, cu o oprire in satul natal al unuia dintre colegi, dupa care mirele urma sa ne astepte la jumatatea drumului, de unde autobuzele nu mai circulau.

La ora la care ne-am intalnit cu Narender si alaiul sau de gala, jumatate din ritualurile prenuptiale fusesera indeplinite. Ne astepta mandru, intr-o Toyota alba decorata cu mici trandafiri de plastic, imbracat intr-un oaches costum european si cu muzica bubuind in boxe. Ne-a pupat cu foc pe toti, cameramanul si fotograful de serviciu si-au facut treaba tacticos, dupa care ne-am inghesuit toti 10 in caleasca nuptiala.

Catre seara am ajuns la casa mirelui. Eram singura femeie in mijlocul tuturor barbatilor din sat, veniti sa asiste la ceremonie. Dupa ce ni s-au servit niste fursecuri la lumina unei lampi improvizate, am fugit la casa miresei, sa ma pregatesc de celebrare. Unul dintre oamenii de incredere ai lui Narendra, care spicuia ceva cuvinte in engleza, m-a condus pana acolo.

Locul cu pricina era luminat de sute de beculete colorate. Femeile alergau in jos si-n sus printre sariuri, cadouri, mancare, copii si mirese. Spun mirese, pentru ca tocmai realizasem ca va fi o nunta dubla: Narendra si fratele sau se casatoreau cu doua surori in aceeasi zi. Cele doua fete, de 18 si 19 ani, erau ascunse in ultima camaruta a casei, departe de ochii vreunui curios. Baiatul care ma condusese pana acolo le-a explicat ca trebuie sa ma ajute sa port sariul si sa ma machieze. Daca as fi stiut ce ma asteapta!!! Indata ce insotitorul m-a lasat pe mana soacrelor, verisoarelor, bunicilor si nepoatelor, am intrat in colimator. Vorbeau repede si tare, unele chicoteau in spatele meu in timp ce cautam cu privirea, disperata, dupa vreo toaleta unde as putea sa-mi vad de ale mele. Am zis sa incerc. Restroom? Niciun raspuns. Toilet? Nimic. Lu? Nici vorba. WC? Nici gand.

Au trimis dupa cel care ma insotise, poate, poate le traduce cineva ce vreau sa spun. Vine omul nostru dupa jumatate de ora, transpirat, speriat, ii explic cum pot dorinta mea si zic, taci ca se rezolva. Le explica ce vreau si incep toate sa rada de numa-numa: “Acha!!!!!!fooooorest-fresh”. Eu, terminata de atata anticipare, ma gandesc ca or fi avand vreo coliba in afara curtii, pe langa padurea din fata. Ma ia de brat o fetita de nici 8 ani si iesim din curte. Ma tot asteptam sa fie imediat dupa colt, dar, dupa vreo 10 minute de mers in intuneric complet, imi dau seama ce e “forest fresh” –  nici mai mult, nici mai putin decat o alee langa o padure. Se opreste fata si mi spune: ”Go!” Tacere. M-am conformat.

Revenita in sanul comunitatii feminine a satului, ma pregateam sufleteste de ce avea sa urmeze: sari si machiaj. M-au dus in camera mireselor, care era plina pana la refuz de vreo 20 de femei si copii, m-au dezbracat rapid si au inceput sa-mi infasoare sariul de jur imprejur. Cinci metri de material capsat ici si colo cu agrafe. O ora, cel putin 20 de agrafe si zeci de fire de par smuls mai tarziu, si eram pregatita. Ceremonia era gata sa inceapa. Punctul de pornire era in centrul satului, de unde o caravana muzicala impreuna cu toti invitatii (in acest caz tot satul) si mirii parcurg un traseu “mistic” spre casa miresei. Practic, am inconjurat satul de trei ori, oprindu-ne in repetate randuri sa dansam. Cei doi miri, cu mine lungi, mergeau rigid pe cai impodobiti in panze lucitoare si aruncau bancnote de rupii catre petrecareti.

Puja (ceremonia religioasa) s-a desfasurat in sanscrita, iar la ea au participat doar membrii foarte apropiati ai familiilor si oaspetii speciali (yours truly). Cei doi erau asezati intr-un cort impodobit cu ghirlande de calendule, in partea dreapta aflandu-se preotul, iar in stanga, parintii fetei. Conform traditiei, mireasa purta un sari rosu, cu multiple straturi de voal peste fata, astfel incat misterul sa fie pastrat pana la finalul procesiunii.

Scurt si la obiect, pe la ora 2 noaptea petrecerea se terminase si toata lumea era in jurul bufetului. Mirii s-au retras in camera nuptiala, iar noi am ramas sa savuram cele mai picante feluri de mancare nord-indiana: Dal Makhani, Shahi Paneer, Veg Pulao sau Biryani.

Dupa ospat, fiecare a pornit spre casa. Pe mine m-au acomodat intr-o camera stramta si rece, impreuna cu o mamica si trei copilasi plangaciosi. Barbatii casei si-au facut datoria ancestrala de a-si pazi femeile, dormind pe podea in fata usii, alaturi de o mica turma de capre, care, evident, nu se puteau odihni in aer liber.

Nunta in religia hindusa are menirea de a alatura doua persoane perfect compatibile. Social, spiritual, astrologic. Lipseste insa libertatea de alegere. Individul e doar parte a comunitatii, o mica rotita intr-un mecanism vechi de mii de ani. India a evoluat doar la nivel superficial, asimiland obiceiuri vestice, dar pastrand constrangeri care nu-si mai au rostul in secolul nostru. M-am bucurat nespus la aflarea vestii ca am permisiunea sa particip la o asemenea desfasurare de evenimente sacre, dar am plecat cu o strangere de inima: sunt sau nu justificate casatoriile aranjate ?

In drum spre Paniharwash

Coloratele camioane indiene…

India rurala

Pregatiri de nunta

Pofta buna !

Cu doamnele

E complicat sa-ti faci turbanul 🙂

Scoleri

Masina ornata de nunta

Mirele

Mirele calare

Tot satul nunteste

Si se veseleste

Ca iata apare mirele calare !

Pe o sa stralucitoare 🙂

Ceremonia hindusa

Mirele si mireasa

Invitate de onoare 🙂