De-a lungul timpului, am tot anuntat diverse promotii la bilete de avion. Si de fiecare data cand cineva a lasat un comment pe site sau printr-un mail m-am bucurat ca am putut contribui un pic la o calatorie a acestuia. Candva, asta iarna semnalam un pret incredibil – 267 euro dus-intors pana in Delhi. Printre cei care au beneficiat de aceasta oferta a fost si Andreea care a acceptat sa-si povesteasca aventurile prin India si ii multumesc 🙂
O calatorie in India e ca o incursiune intr-un univers plin de contraste. Vei citi cate o fila din acest univers pasind pe strazile murdare ale capitalei Delhi sau pe holurile delicate ale Taj Mahalului, vei descoperi cu surpriza situri istorice incredibile, fie ca sunt in ruina sau perfect conservate. Te vor uimi diversitatea culturala si frumusetea acestor oameni: musulmani si hindusi, conservatori versus uber-cool, femei elegante in sariuri colorate versus pusti tupeisti cu turbane pe cap. Vei iubi India sau vei numara secundele pana te intorci acasa…
Trebuie sa iti fi placut Bacovia si toata povestea aia cu “estetica uratului” ca sa intelegi cum un astfel de loc poate sa te impresioneze atat de mult. Nu e o vacanta confortabila, luxoasa sau zen, dar este socanta si plina de semnificatii, brutal de frumoasa si urata si nebuneasca si ciudata… E India incredibila!
Se incepe cu o super-oferta
Cu cateva luni inainte, dupa ce ratasem “la mustata” ceva oferte bune de vacanta catre Americi, am vazut un anunt pe blogul lui Imperator despre o oferta “once in a lifetime” catre Delhi, cu 260 de euro. Trebuie sa recunosc ca nu am sarit imediat in sus de bucurie, dar o cautare pe Google mai tarziu si eram convinsa. India este tara arhitecturii mogule, patria cunoasterii spirituale si a mancarurilor memorabile, un spatiu cultural atat de diferit de orice as mai fi vazut pana atunci, si ca bonus, gazduieste Taj Mahalul – una dintre minunile lumii.
Am cumparat ultimele bilete din saptamana aceea de la Aerosvit, impreuna cu alti trei prieteni si am inceput “negocierile interne” pentru organizarea logistica. Barbatii din grup hotarasera ca doresc sa traiasca “la vida loca” …back-packing, ultra low-cost, mai putina planificare si mai mult fie ce-o fi… Nu ma intelegeti gresit… iubesc conceptul asta de a calatori, insa, daca nu ai prea facut pana acum asta… chiar asa… incepi direct cu India?!
Ne-am documentat mult, am negociat/insistat mult, si pana la urma iata-ne: 4 (+1 roman deja aflat in India) prieteni se imbarca in zborul catre Delhi in iunie 2011, cu bagaje lejere, rezervari la hoteluri de 4 stele (o precautie necesara – cred eu) si multe asteptari.
Delhi – primele impresii
Usile aeroportului se deschid si fac loc aerului irespirabil de afara: 35 de grade si umiditate indescriptibila la ora 2 dimineata!!! Brusc inteleg de ce sunt biletele de avion atat de ieftine in sezonul musonic si constientizez ca va fi chiar mai rau decat in China. Cum e posibil sa fie chiar asa? Ce rost are sa ne mai plangem, suntem aici si drumul catre hotel tipa “India” din toate incheieturile: “masini” caudate, ricse, oameni unici cu un look cat se poate de exotic, saracie, modernism, MIZERIE… India nu este nici pe departe un loc curat… Aici sunt oameni care traiesc intr-o saracie care iti frange inima, direct pe strazi, slabi, bolnavi si marginalizati, asa ca pot sa inteleg cum ordinea nu e o prioritate. Dar prima impresie, vazand aceasta mizerie din masina, nu este una de dezgust. E aproape captivant sa vezi cladiri frumoase si poduri suspendate rasarind ca ghioceii dintr-un mix unic de hartii, alimente, caramizi, plastice si… sa ii spunem materii organice :).
Doar atunci cand cobor din masina sunt in sfarsit lovita de mult trambitatul soc cultural. Ne plimbam prin cartierul Carol Bagh, cautand in zadar hotelul nostru printr-un labirint indescriptibil de stadute mici, case de tot felul, santiere, mizerie si oameni care dorm direct pe trotuar. In mijlocul noptii ma gandeam ca este cel mai saracacios si degradant loc pe care l-am vazut pana atunci :). Intr-un tarziu gasesc micul hotel “family business” Wood Castle, ingramadit printre stradute identice, atat de identice incat, in cele trei zile de cazare, ne-am pierdut de trei ori!!
Suntem primiti cu caldura de catre patron, ne cazam imediat si totul arata super. Totusi, nu reusesc sa imi calmez anxietatea… In acea noapte recunosc ca am sters cu dezinfectant manere, robinete si alte cele… nu am putut sa ma abtin.
Dupa un somn scurt intampin dimineata cu ceva mai mult calm. In lumina zilei totul pare suportabil si urat-dar-frumos, din nou, si ma las fascinata de acest univers. Vom lua metroul pana in centrul orasului, suntem pregatiti cu harti si gata de prima aventura Indiana…Yuhuu…
In metrou ma impresioneaza oamenii, atat de frumosi si de diversi si, apropo, eleganti si foarte curati. De fapt, o calatorie cu metroul din Delhi seamana destul de mult cu experienta de acasa la ora de varf. Singura diferenta notabila este ca aici lumea se uita la tine (femeia alba) in mod constant si suparator, cu o privire care variaza de la curiozitate la soc, la admiratie sau repulsie, la invidie si, cel mai suparator, se uita cu pofta… si nu… chiar nu e o exagerare, ci devine evident ca nu suntem imbracate corespunzator si ca vom fi superstaruri pe strazile Indiei.
Ne-am imbracat ultra decent pentru standardele noastre, avem bluze cu maneci lungi si esarfe, insa se pare ca nu am estimat corect asteptarile. In India e OK sa dezvalui un decolteu sau brate… nu mai zic de buric care poate sa fie la vedere indiferent de circumferintele adiacente, dar, daca indraznesti sa expui picioarele, chiar si partial, vei intelege conceptul de “paparazzi”… varianta indiana.
Haihui prin Delhi
Primul obiectiv la care ajungem este “Red Fort”, unde ne bucuram mai putin de constructiile in marmura si piatra si mai mult de racoarea relativa a gradinilor imense construite de moguli. Am petrecut mai bine de o ora pe iarba imaculata sub un copac ciudat, admirand sutele de veverite prietenoase si sariurile elegante ale doamnelor iesite la plimbare.
Ne-am adunat cu greu energiile pentru a porni in plina canicula catre moscheea Jama Masjid, cea mai mare din India si un landmark al orasului. Moscheea este ascunsa bine de bazarul Chandni Chock si inconjurata de stradute minuscule incredibil de aglomerate. Aici cuprind pentru prima data contrastul extrem al acestei lumi: copii de 7-8 ani fac o harmalaie de nedescris in timp ce joaca cricket cu palete improvizate din carton. Meciul se desfasoara in mijlocul unor mormane de mizerie si moloz – candva fantani arteziene – iar pustii par atat de fericiti si de simpatici! Sunt total detasati de saracia si mizeria crunta din jurul lor….
Moscheea este cu adevarat speciala, cu pereti din marmura alba si rosie sculptata, stralucind in soarele arzator, dar eu, una, as vrea sa plec cat mai curand. Calcand desculta pe pietrele incinse de soare, in timp ce transpir sub halatul de plastic primit la intrare ca “proper dress”, simt ca deja mi-e dor de camera de hotel cu aer conditionat :). Cei trei barbati din grupul nostru se simt insa ca acasa, plimbandu-se in partea acoperita a moscheii (la umbra!) printre barbatii musulmani care isi termina rugaciunea. Noi, “las mujeres”, suntem, oricum, tolerate cu dificultate in curtea exterioara…
Dar gata, suntem obostiti, flamanzi si transpirati pana la piele, asa ca decidem sa ne retragem catre aerul respirabil al unui restaurant. Dar… hmmm… suntem pierduti in bazar…
In cele din urma, barbatii negociaza la sange o calatorie cu ricsa pentru a ajunge la metrou, iar experienta este indescriptibila… Trecem “la milimetru” pe langa alti participanti la trafic (masini, camioane, biciclete, ricse, vaci, camile, oameni…). Toata lumea are prioritate si urmareste un cod rutier pe care nu il pot pricepe. Oricum, nu poti spune ca ai experimentat India fara sa gusti din adrenalina traficului la ora de varf…
La finalul calatoriei “hard core” ne rasfatam cu mancare chinezeasca la un restaurant scumput si descoperim minunile indiene: fresh-ul de lichee si limonada sarata… yummy. Cu bateriile cat de cat incarcate, pornim catre sudul orasului pentru a vedea Lotus Temple, cel mai modern dintre monumentele reprezentative ale New Delhi si centrul mondial al religiei Baha’i. In ciuda aglomeratiei, descopar ca imi place foarte mult aici… Intrarea este gratuita, nu imi cere nimeni sa ma imbrac suplimentar, iar cladirea este cu adevarat speciala…
Totusi, un lucru devine clar atunci cand trebuie sa ma descalt la intrare, ca in orice alt edificiu spiritual (moschee/templu/mausoleu) din India… Pe mine, una, ma frustreaza aceasta cerinta!… Inteleg aspectele culturale si simbolistica purificarii si, cu siguranta, nu vreau sa dau dovada de lipsa de respect. Dar… picioarele mele europene nu au mai experimentat atat de intens goliciunea pana acum si imi pare totul atat de neigienic si fierbinte. Nu am ce face, ma conformez pe durata calatoriei, dar ma indragostesc si mai mult de pantofi :).
Dupa apus, gasim resurse pentru o plimbare prin parc pana la cel mai apropiat templu hindus. Iskcon este un templu maricel dedicat lui Rama/Krishna, cu un usor aspect de kitsch la exterior, insa extrem de animat pentru ora aceea tarzie. Se aud de la departare acorduri instrumentale de rugaciune, aplauze si cantece vesele (ciudat, nu?) si doar curiozitatea reuseste sa ne convinga sa ne descaltam din nou :).
Desi am intrat “doar putin sa vedem ce e”, am ramas minute bune la rugaciune, stand pe jos printre “devotees”, experimentand atmosfera relaxata si exuberanta din templu. Rugaciunile hinduse celebreaza viata, asa cum e ea, prin dans si muzica si fiecare om isi gaseste singur modul de comuniune cu divinitatea, asa cum spunea si un slogan de pe un afis din templu “God dwells in you as you”… Unii canta la instrumente, altii aplauda, unii stau intinsi cu fata in jos pe podea, dar toata lumea pare sa se simta ca acasa. Hinduismul nu iti cere seriozitate si piosenie, iar atmosfera “de concert” din templu nu seamana de loc cu solemnitatea din biserici si moschei.
Ajungem acasa dupa un maraton de 12 ore, obositi, insa cu o dispozitie excelenta. Toata anxietatea mea din seara precedenta e data uitarii… Constientizez ca India este minunata, hotelul meu este genial, iar a doua zi voi vedea Taj Mahalul!!!
Imbarcarea spre India din Kiev
Welcome to India !
In sfarsit, in hotel Wood Castle
Primii pasi in India – hai-hui prin Delhi
Primul obiectiv turistic din Delhi – Red Fort
Gradinile din Red Fort – paradisul varianta 45 grade la umbra
Paparazzi, varianta indiana
Where East meets West
in drum spre moscheea Jama Masjid
Pierduti prin bazar
Lotus temple
Incaltat, descaltat, incaltat, descaltat, incal…
Intr-un templu hindus
Nou si modern in Delhi – metroul suspendat !
Nu poti sa scapi de taxiuri oriunde te-ai duce
Transportul in comun
dar si cel privat 🙂
Foarte frumoasca descrierea. dar terugam sa mentionezi si cum ai obtinut viza, cat a costat ce documente ? Cat a costat cazarea la hotel ? Care sunt preturile la transport? Biletele la muzee ? Adica ceea ce il poate ajuta pe viitorul calator sa-ti foloseasca raportul de calatorie. Asa cum ai folosit tu informatia Imperatorului cu superpretul pentru biletul de Delhi via Kiev. Astfel vei face reprtajul foarte util pentru cititori
Poate gasesti raspunsuri la intrebarile tale daca arunci o privire pe blogul meu, la categoria India. Am fost 2 saptamani, in decembrie trecut.
Vei gasi o lista detaliata cu toate costurile in episodul 2 (vize, vaccinari, suveniruri, tot ..)
Foarte frumos scris. E o placere sa citesti!
Mi-a placut descrierea alerta a primei intalniri cu India, Andreea! Am trecut si eu prin aceeasi paleta de senzatii, in decembrie trecut, cand am vizitat Rajahstanul. Astept cu interes continuarea relatarii, poate descopar locuri/lucruri noi, care sa ma indemne la o…reintoarcere.
Foarte frumos scris intradevar, felicitari pentru articol!
Andreea foarte frumos articolul, ai si nimerit un superrrr pret!!! Eu cred ca am ratat acel articol cu biletul de avion, dar oricum nu cred ca mergeam, inca nu ma simt pregatita 🙂 Mai astept sa citesc impresii, sa vad ce si cum si intr-o zi o sa imi iau si eu zborul spre India!!!
Felicitari Andreea pentru acest articol, l-am citit cu placere si astept cu sufletul la gura episodul urmator!
Dragutz, o singura mentiune, baiatul ala cu estetica uratului era Arghezi, nu Bacovia. In rest, numai bine