Distribuie articolul:

De mic copil, mi-a placut sa vad lumea de sus, am iubit panoramele si de cate ori aveam ocazia sa ma catar undeva, o faceam. Asta a continuat si cand am inceput sa calatoresc mai serios si continua sa ma incante si in ziua de azi. Oriunde ma duc, caut un deal, o stanca, o clopotnita, o cladire inalta pentru a ma urca si a admira privelistea. Asa ca nu am ratat multe blocuri inalte ale planetei (de la Menara KL la Burj Khalifa, de la Taiwan 101 la Turnul Sears, actualmente Willis), dar si daca descopar un “panorama point” pe vreun deal, pe vreo stanca sau Dumnezeu stie unde, incerc sa ajung acolo.

Grecia este o tara care ofera o multime de locuri care te lasa fara grai. O tara muntoasa, o tara cu mare albastra, cu mare verde, cu mare in toate culorile. O tara unde panoramele de neuitat sunt la fiecare pas. Nirvana pentru unii ca mine care iubesc privelistile si ii mananca talpile cand vad vreuna care “are potential”. Am vazut cred ca mii de puncte de panorama in Grecia. Si cum spuneam, nu pot sa zic ca am fost in extrem de multe locuri din Grecia. Dar si asa m-am gandit sa va impartasesc acelea care m-au lasat cu gura cascata. Intr-o ordina aleatorie, desigur.

Thira sau Oia, Santorini. Este una dintre cele mai spectaculoase panorame din lume pe care le-am vazut. Din pacate, am fost in Santorini doar in viteza. Practic am stat cam o zi, mai putin de o zi si am prins o noapte pe insula. Nu am stat pe latura cu faimoasele sate albe, am stat pe o plaja de cealalta parte a insulei, dar in momentul in care am facut check-in la hotel, i-am spus receptionistului ca am nevoie de o masina. “Cand aveti nevoie ?” m-a intrebat destul de relaxat, banuind ca am nevoie de ea peste cateva ore. “Acum. Nu acum, peste 5 minute, ma duc sa-mi arunc bagajul, ma duc la baie, si gata !”. A palit un pic, a dat un telefon si mi-a zis ca in 30 minute am masina. In 30 minute, am avut masina. Am mers cat am putut de repede spre Thira, am lasat masina intr-o parcare si am luat-o spre centrul satului. Minute in sir nu mi-am revenit. Un sat alb, alb, alb, catarat pe o stanca stearpa, o mare albastru aspru, dealurile acelea plesuve, maronii-stacojii, inundate de soare. Am ramas mut de uimire si cu greu, mi-am adus aminte de aparatul foto… Si apoi am inceput sa pozez ca un nebun – la fiecare pas e ceva demn de pozat, demn de filmat, demn de imortalizat in Thira.

Am fost prin Thira, apoi am luat-o pe jos spre Oia pe buza stancii. Fabulos, fabulos, fabulos. Era cald rau (eram prin iulie daca tin bine minte), era un soare ucigator, dar ceea ce vedeam era absolut unic. Am stat prin zona pana cand a apus soarele. Am admirat apusul in Oia. Toate stradutele, toate ulitele, toate acoperisurile erau arhipline. De abea te puteai misca. Cererile in casatorie mai ales din partea asiaticilor curgeau. Cameramani si fotoreporteri cu experienta adusi din Coreea sau Japonia surprindeau momentele in 4K si 3D (poate chiar si mai multi de D). Iar la final, cand momentul magic al apusului a avut loc, intreaga asistenta a izbucnit in aplauze… Santorini, locul unde soarele apune in aplauzele privitorilor.

Dealul Lycabettus (sau Lycavitos), Atena. Atena este de asemenea un oras al panoramelor. Orasul propriu-zis se intinde pe o vale ampla, dar din cand in cand, parca puse de mana zeilor Olimpului se afla niste dealuri abrupte, niste stanci ascutite de pe care poti admira panorama orasului. Una dintre stanci este Acropole pe care se afla faimoasele tezaure arhitecturale ale umanitatii – Parthenon. Erechteion, templul lui Nike, etc. Sigur, de acolo poti admira panorama orasului, dar gasesc ca cea mai impresionanta panorama este cea de pe dealul Lycabettus – motivul este simplu – Lycabettus este inalt, mai inalt decat Acropole (Acropole are 156 metri, Lycabettus are circa 300 metri inaltime), dar mai important decat atat – de pe Lycabettus poti fi incantat de panorama Parthenonului. Si e absolut fabuloasa.

Am urcat acolo intr-o dupa-amiaza (ghidurile recomanda apusul de soare, dar cred ca si dimineata este superba cand soarele rasare pe zidurile Acropolei). Soarele apunea linistit in marea care se profila incolo spre Pireu, era destul de liniste. In varful lui Lycabettus se afla o mica biserica ortodoxa si o cafenea. Exista si un funicular care urca – daca vii cu taxiul, mai ai ceva de urcat. Insa apusul este monumental. Am stat, evident sa se lase noaptea complet pentru ca imaginea de sus a Acropolei inundata in lumina reflectoarelor este absolut incredibila.

Meteora. Acele stanci indraznete care se ridica spre cer, incoronate cu acele manastiri construite pe niste colturi de stanca ce il provoaca pe Galileo Galilei sunt de neuitat. Sunt sute sau mii de locuri de unde poti admira niste panorama de vis. Stancile de la Meteora sunt primul val de inaltimi cand vii dinspre campia Tesaliei, asa ca de sus, vezi nu numai spectaculoasele stanci ale Meteorelor, dar si hat, pana departe, intreaga depresiune a Tesaliei. Am fost de 2 ori – prima oara am venit cu transportul in comun. Am luat singurul autobuz care urca sus la manastiri din satul Kalambaka si care pleca la 6 dimineata, asa ca desi eram in plin sezon turistic, am avut cateva ore bune la dispozitie pentru a savura in liniste acest loc suspendat intre cer si pamant. Toata ziua am petrecut-o plimbandu-ma de la o manastire la alta, incercand disperat sa inregistrez pe retina cat mai multe colturi de frumusete. Seara cand am coborat pe o carare destul de abrupta (probabil folosita in vechime de calugari), nu simteam oboseala. Eram doar incantat.

Manastirea Pantokrator, Corfu. Manastirea asta este fix pe varful cel mai inalt din Corfu care ajunge pe la 1000 metri. Din pacate, locul in sine este uratit de o imensa antena, dar daca ignori gigantul de fier, privelistea este de basm si completa. Daca prinzi o zi clara si eu am prins una semi-clara, poti vedea intreaga insula (care este relativ lunga, dar nu foarte lata). Daca ajungi dimineata devreme si e extrem de clar (inteleg ca sunt doar cateva zile pe an), se poate vedea hat pana in Italia, dar daca nu prinzi una din acele zile, indiscutabil vei avea panorama sudului Albaniei (orasul Sarande se vede perfect). E unul din acele locuri unde poti sa inveti geografie fara sa ai vreun atlas la dispozitie :). In cazul meu, am mai avut parte e o panorama incredibila a insulei Corfu. Din avion. Cursa cu care m-am intors de la Catania, din Sicilia a zburat pe la sud de Corfu, asa ca am avut norocul sa admir intreaga insula de la 10.000 km altitudine (era si foarte clar).

Soseaua dinspre aeroport spre Karlovassi – peste munti, Samos. Cand am ajuns in Samos acum 2 ani, la aeroport, am fost asteptat de o masina inchiriata cu care urma sa bat Samosul in lung si in lat pentru urmatoarele cateva zile. Am pus bagajele in masina si am luat-o linistit la pas spre Karlovassi – unde aveam hotelul. M-am oprit sa admir panorama aeroportului (deh, e unul din locurile care ma incanta, mai ales daca am vreun zbor), apoi, pe serpentine… dupa cateva stopuri pentru a admira muntii si o frantura de coasta, deodata, mi-a “explodat” in fata intreaga coasta nordica a Samosului. Am franat brusc, tras masina pe dreapta si am luat-o la fuga spre marginea drumului. Absolut superb. Munti destul de inalti si abrupti, prabusindu-se practic in albastrul marii. Greu m-am dat dus de acolo.

Soseaua care duce spre Platoul Lasithi, Creta. Dupa o saptamana de Creta, fix in ultima zi am hotarat sa ma urc pe platoul Lasithi, o zona plata, dar aflata la inaltime prin muntii cretani. Urma sa-l strabat, sa vad care e treaba si apoi sa ma duc direct la aeroport pentru a zbura spre Bucuresti. Ce pot sa va spun ca dupa ce am iesit de pe autostrada care leaga estul insulei de capitala Heraklion, dupa cateva serpentine, nu am putut sa nu opresc (desi nu prea era permis) pentru o panorama incredibila – o parte din coasta nordica a Cretei, marea, valea si toate satucele acelea turistice, unul dupa altul. I-am indemnat la rele si pe altii, care au oprit imediat dupa mine J

Agios Nikolaos, Creta. Agios Nikolaos este unul dintre oraselele turistice din estul Cretei. Dar aici poti sa savurezi una dintre cele mai frumoase panorame urbane din Grecia – din Creta, indiscutabil, dar as zice si din intreaga Grecie. Agios Nikolaos are o parte deluroasa, la picioarele careia se afla un lac (intre timp, un canal leaga lacul de Marea Mediterana, asa ca tehnic nu mai este un lac). Dar daca te afli pe latura ridicata a acestui lac, vei fi incantat de perspectiva orasului, de cladirile colorate aflate de partea cealalta, pe latura de “jos”si uneori de perspectiva muntilor care domina estul insulei. Este o incantare sa stai la o cafea sau la un suc pe malul lacului, pur si simplu, bucurandu-te de soare si flori.

Biserica Tsambika, Rhodos. Daca o iei cu masina pe coasta estica al Rhodosului, o sa vezi, valuri, valuri de dealuri. Nu stiu daca este cel mai inalt, dar indiscutabil cel mai impresionant este Tsambika. Este faimos printre credinciosii si mai ales credincioasele grecoaice ca fiind dealul pe care daca il urci desculta si rugandu-te, sigur, sigur, vei avea parte de copii (si am vazut vreo doua credincioase, nu erau chiar desculte – ardea asfaltul care ducea spre varf, dar se duceau sa se roage ). Daca nu esti chiar credincios sau nu vrei copii sau pur si simplu, nu esti femeie, atunci e musai sa urci cel putin jumatate din deal cu masina si apoi sa iei la picior cele 350 scari ramase (sunt clar marcate sa stii cate trepte ai urcat). Si nu vei regreta. De sus, de langa biserica Tsambika ai indiscutabil cea mai frumoasa panorama din Rhodos… chiar la picioarele dealului o plaja lunga, cu nisip fin si sute sau mii de umbrelute, dar poti admira aproape toata coasta pana la Lindos – intr-o parte dealurile unduitoare si pline de pini din interiorul insulei, iar spre nord, marea de complexe turistice care au rasarit pe malul Marii Mediterane.

Acestea sunt la crème de la crème din ce mi-a ramas in creier si in inima. Daca ma gandesc mai bine, imi apar numeroase alte franturi de privelisti, de dealuri cu pini, de mare albastra, de stanci plesuve, de culori de poveste. Dar, incerc sa ma limitez la cele care m-au facut sa raman cu gura cascata si sa-mi creasca pulsul. Pulsul ala bun cand esti extraziat de ceva minunat. Si acestea sunt doar cateva din locurile minunate ale Greciei.

Voi ce panorame ati admirat in Grecia care v-au ramas acolo, undeva, in inima ?