Daca nu ati fost niciodata in Santorini, stati putin sa va imaginati – ganditi-va la o insula rotunda, inconjurata de o apa de un albastru sever. La un moment dat, acum 3500 de ani un vulcan enorm a explodat, distrugand o buna parte din insula – din ea a ramas cateva bucati – cea mai mare este Santorini care arata ca o semiluna. Pe partea estica, in partea care a mai ramas din insula originala, gasesti o campie domoala care coboara incet incet spre apa marii. Pe partea dinspre vechiul crater acum disparut, insula se inalta (pe vremuri se inalta spre varful vulcanului) si este taiata ca de un palos gigantic brusc. Pamantul insulei care se inalta treptat deodata se prabuseste. Iar aici, pe buza acestei prapastii s-au construit cateva asezari – Oia si Fira (sau Thira). Sate cu o indelungata istorie (Oia este mentionata ca fiind deja existent in 1207 in momentul fondarii Ducatului de Naxos care a inglobat si Santorini, iar Fira a fost fondata in secolul al XVIII-lea dupa unul din desele cutremure care zguduia micuta insula), astazi sunt niste orasele “picture perfect” cum ar zice englezul.
De departe, de la nivelul marii, ai senzatia ca insula este acoperita ici si colo de zapada. Daca te apropii, descoperi cu surprindere ca sunt niste localitati cu cladiri albe superbe, contrastand cu pamantul stancos, destul de lipsit de vegetatie si de culoare inchisa. In combinatie cu marea de un albastru ca cerneala, nu e de mirare ca Santorini a devenit una dintre cele mai atractive destinatii de vacanta ale Greciei.
Fira – este capitala insulei. Numele de Fira vine de la Thira care a fost numele istoric al insulei de dinainte de a purta numele de origine italiana – Santorini. De data asta, am stat la un hotel absolut superb – Lilium Santorini construit in stilul oraselor – practic, calare pe buza dealului, cu corpuri de cladire cocotate pe stanca, pe undeva pe deasupra portului. Hotelul este la vreo 2 km de oras si desi sunt oferite navete frecvente la ore fixe (gratuite), am decis sa o iau pe jos spre Fira. Am intrat in Fira si imediat am redescoperit magia orasului-capitala a insulei.
Nu cred ca Fira este un oras unde trebuie sa bifezi musai ceva. Trebuie pur si simplu sa te plimbi pe alei in sus si in jos (atentie, multe se termina in mici hoteluri construite pe muchea stancii si trebuie sa te intorci) si sa te bucuri de fiecare inflexiune a ulitei – greu sa decizi daca sa te uiti la mare sau la cladiri. Pur si simplu trebuie sa pendulezi si sa descoperi si acele porti de intrare tipice pentru Santorini – gard de mica inaltime, o poarta care iese in evidenta care aduce cu o poarta a raiului. Pe undeva prin centru (cumva drumurile te duc acolo), ajungi in zona unde se afla cateva restaurante la preturi rezonabile (rezonabile pentru Santorini, desigur) si magazine de suveniruri.
Daca te uiti la “picioarele” Firei, la malul marii, aflat la vreo 2 – 300 metri sub oras, vei descoperi vechiul port al orasului. Portul este legat de oras din cele mai vechi timpuri de o carare in zig-zag destul de abrupta. Tot din acele vremuri, marfurile erau transportate pe spatele magarusilor. Astazi, turistii sunt transportati pe spatele magarusilor. Ma rog, nu chiar in 2020 pentru ca in anii precedenti, aici veneau pasagerii de pe imensele vase de croaziera care ajungeau in Santorini, iar cererea de transport pe magari era imensa. Santorini nu are un port unde sa traga un MSC sau Royal Carribean, asa ca vasele raman intre Santorini si insula-vulcan si pasagerii sunt transportati cu salupe spre port. De aici, au 3 optiuni – fie o iau voiniceste la pas pe cele aproape 600 trepte, fie iau o telecabina, fie sa urca pe magari. In ciuda protestelor asociatilor de aparare a animalelor, magarusii continua sa fie folositi ca mijloc de transport pentru turisti, dar s-a limitat greutatea acceptata – nici un turist peste 100 kg nu se poate urca pe magar (banuiesc ca nu exista cantare la “statia de magarusi”, asa ca se mai inchid ochiii). Cand am fost in 2015, drumul in zig-zag era plin de turisti calare pe magari, in septembrie 2020 din lipsa de vase de croaziera, nu am mai vazut nici o coada de magarus prin Santorini. Pandemia le-a dat si lor vacanta. Sper ca totusi si mancare…
De data asta nu am mai avut timp, dar data trecuta am urmat drumul de pe buza insulei mai departe spre celelalte orase insirate spre nord – Firostefani (practic, un cartier al Firei) si Imerovigli. De fapt pentru cei mai sportivi si cu mai mult timp, se propune o expeditie perpedes de vreo 10 km intre Fira si Oia. Indiscutabil, nu se recomanda in mijlocul zilelor de vara cand caldura si soarele te pot epuiza. E pusa pe lista cand voi mai veni la Santorini pentru a treia oara J. Ca sigur se va intampla.’
Oia – este destinatia turistica numarul de pe insula. Ca si Fira, Oia este construita pe buza insulei, deasupra marii, dar la capatul ei. Este faimoasa pentru apusul de soare – anul acesta nu am mai ajuns la apus la Oia, dar la cel din 2015, erau prezenti mii de oameni inghesuindu-se pe micile stradute ale localitatii sau calare pe zidurile vechii cetati venetiene. Dar inghesuiala a meritat – a fost prima si singura data cand am asistat la aplauze entuziaste dupa apusul de soare. Da, apusul de soare este un spectacol in Santorini si nu numai in Oia si merita aplaudat la fel ca pe piloti dupa aterizare.
Oia este destinatia de mare lux a unei insule relativ scumpe. Aici vei descoperi boutique hotelurile cele mai chic, cu acele mici piscine cu privirea spre vulcan (si apus), magazine cu tot soiul de branduri faimoase de haine si bijuterii, restaurante exclusive si in fine, o intreaga atmosfera de high class. Aceasta atmosfera classy are o traditie. Prin secolele XVIII – XIX, Oia era portul principal din Arhipelag, iar dinastiile de negustori din Oia faceau negot din Egipt, Palestina pana la St. Petersburg si Marsilia, asa ca Oia era un sat de “lux” chiar si atunci. In 1890, Oia avea 2500 de rezidenti si 130 vase comerciale. Si o mare bogatie.
Dar orice varf are si un declin. Dezvoltarea vaselor cu aburi a facut ca tot comertul care strabatea estul Mediteranei si Marea Egee sa fie deturnat spre portul Pireu aflat in proximitatea capitalei Atena. A aparut emigratia spre Pireu si alte locuri din Grecia. In 1956, un cutremur cu magnitudinea de 7,8 grade pe scara Richter a distrus asezarea. Dintre ruine, multi locuitori au decis sa-si caute norocul in alta parte. In 1977, Oia avea doar 306 locuitori. Apoi, a venit turismul. Laudabil este ca Oia a fost reconstruita in stilul traditional, cu acele case-pestera (probabil pe vremuri, unele erau excavate in roca), de un alb stralucitor, cu biserici cu cupole albastre. Specificul local a fost pastrat si sunt sigur, infrumusetat. Dar e un exemplu de cum arhitectura traditionala poate fi potentata si exploatata.
Astazi, Oia este una din destinatiile “picture perfect”, locul unde am vazut probabil cele mai multe sesiuni foto. Da, evident, vin aici si modele pentru sesiuni foto de prezentare de moda, dar Oia a devenit una din destinatiile favorite de nunta / luna de miere pentru asiatici. Acum, cand granitele Europei sunt inchise pentru extra-europeni (si chiar daca sunt deschise pentru Taiwan, Coreea sau Thailanda, statele lor nu prea sunt incantate ca cetatenii proprii sa paraseasca tara), nu am mai vazut decat o sesiune foto, dar in 2015, aproape la fiecare colt, vedeai cate un cuplu de asiatici imbracati de nunta, urmati de fotografi (iar cei mai bogati, de scenarist si specialisti in machiaj) ca fotografiile sa fie absolut perfecte. Nu e nici o surpriza ca unul dintre programele turistice cele mai populare este sa faci un photo-tour cu fotograf profesionist pentru a poza … una din rezultatele Instagramului….
Ce trebuie facut prin Oia. La fel ca si in Fira. Sa te plimbi pe stradutele orasului, exista o strada principala, plina de magazine si restaurante, dar incearca sa o iei si pe aleile meandrate de sub aceasta strada principala. Vei avea parte de cele mai frumoase panorame posibile. Spre deosebire de Fira, aici exista cateva puncte spre care te indrepti in mod natural – vechea cetate venetiana de pe a carei ruine se inghesuie turistii la apus, dar si cele doua mori de vant plasate atat de fotogenic spre capatul insulei. Daca ai mai mult timp la dispozitie, coboara in port (drumul nu e la fel de abrupt ca la Fira, in schimb nu e telecabina si parca nici magarusi) unde se spune ca sunt cele mai bune fructe de mare din toata Grecia.
Pyrgos – turistii se concentreaza in mod natural pe sirul de localitati construite pe buza insulei – panorama marii este superba, iar localitatile albe inundate de flori sunt un deliciu. Dar pentru o experienta mai linistita si mai autentica, e bine sa te duci sa descoperi si unele localitati traditionale din interiorul insulei. Pyrgos, fosta capitala inainte de Fira este cea mai buna alegere.
Ganditi-va la un deal pe care se catara in bunul stil santorinez case de un alb stralucitor, incoronat cu o veche fortareata venetiana. Acesta este Pyrgos. Dar spre deosebire de stradutele din Fira sau Oia care sunt perfecte, Pyrgos iti da senzatia de o mai mare autenticitate – trotuarul nu este perfect, unele case mai au crapaturi, iar reteaua de stradute poate fi confuza. Nu e vina locuitorilor – localitatile istorice din Ciclade au fost construite asa – cu strazi pline de meandre si zig-zag-uri extrem de confuze. Motivul ? Pentru a se apara de pirati. Pirateria a fost o problema de secole in arhipelag, asa ca orice localitate a trebuit sa-si gandeasca o strategia de aparare, iar confuzia designului localitatilor este una dintre ele.
Evident, am luat-o la pas spre varf. Si mini-efortul este rasplatit cu varf si indesat. Pyrgos ofera cea mai frumoasa panorama a insulei. Da, se vede si marea in departare, dar din Pyrgos descoperi aproape intregul Santorini. Vezi vegetatia care se strecoara timida pe vai, vezi o fractura a solului, vezi satele de pe marginea prapastiei cum de fapt se continua si in interior. Cel mai inalt deal de pe insula este incoronat cu manastirea Profitis Ilias de unde probabil, panorama este inca si mai spectaculoasa, fiind cu vreo 100 de metri mai inalt decat citadela ruinata de la Pyrgos, dar din pacate nu am mai avut timp sa urc pana acolo – ziua este limitata L. Dar din nou, am un motiv in plus sa revin in Santorini.
Spre deosebire de Oia sau Fira, nu vei gasi restaurante peste tot in Pyrgos. Desi latura turistica este evidenta, localitatea este locuita – si asta o face mult mai autentica decat orasele-perfecte de pe buza insulei. Si trebuie sa iti urmezi flerul. Am vazut din intamplare un semn spre “home made cooking”. Am zis ca hai aici… nu m-am uitat pe Tripadvisor sau pe vreun site de restaurante in Santorini. Pur si simplu, fler. Din nefericire, nu era deschis, se deschidea dupa orele 19:00 si imi era foame. Dar am descoperit posibil cea mai frumoasa priveliste a satului. Am mancat insa, jos, langa sosea. Portii imense si mancare de sa te lingi pe degete. Din nou, intr-un restaurant pe care l-am ales la intamplare. Vechiul criteriu al “intra unde vezi lume” nu se aplica. Pyrgos era aproape pustiu, fara turisti, deci restaurantele puteau sa aibe si 100 de stele Michelin si erau goale. Si flerul nu m-a inselat nici de data asta.
Ce ar mai trebui vizitat in Santorini si nu am ajuns – vechiul oras Akrotiri, orasul minoic parasit inainte de explozia violenta a vulcanului de acum 3500 ani, un adevarat Pompei al Greciei, un oras pastrat in cenusa vulcanica care a relevat cat de sofisticata si inaintata era civilizatia minoica. Vechiul oras Thera, fondat dupa repopularea insulei la cateva sute de ani dupa explozia vulcanica. Si eventual sa ajung pana la far in partea sudica a semilunei – aceasta insula magica numita Santorini.
Am vizitat Santorini cu sprijinul Greek National Tourism Organisation, Wizz Air si a Primariei din Santorini carora le multumesc pentru suport si ospitalitate !
Imagini Santorini – Fira, Oia si Pyrgos
Welcome to Santorini !
In departare, zici ca e zapada…
Dar daca te uiti bine, sunt orase… Acesta este Fira, capitala insulei cu portul si drumul „magarusilor”
Fira
Flori si bun gust
Restaurant with a view. Si inca ce view 🙂
Fira
Portul zoomat din oras
Zona de shopping din Fira
Oferte de sesiuni foto pentru oricine
Singura sesiune pe care am vazut-o in Oia
Oia, satul minune
Acele cupole magice ale bisericilor din Oia si contrastul cu casele albe
Aceste flori care inunda localitatile din Ciclade
Ruinele cetatii venetiene din Oia – unde lumea se inghesuie pentru apusul de soare
Un cartier din Oia
Si foarte fotogenica moara de vant
Strada de shopping
Oia by night e magica
Poftiti la prajituri !
Pyrgos, vechea capitala
Pe stradutele din Pyrgos
Ce mi-ar fi placut sa mananc aici …
Cam asa arata insula Santorini… vedere din Pyrgos !
Fira pe buza insulei
In departare, Oia
Sentimentul de autenticitate din Pyrgos
Salata greceasca a la Pyrgos 🙂
