Ca in cazul a numeroase alte tari vizitate, primul contact cu o tara am avut-o cu capitala. In cazul Sudanului, Khartoum, un oras de aproape 6 milioane de suflete (Sudanul are aproximativ 41 milioane locuitori, deci cam 15% din populatie locuieste in capitala). Primele imagini nu au fost si cele mai reprezentative. Am aterizat pe la miezul noptii, pana am terminat formalitatile de intrare in tara, luat bagaje, etc, am traversat capitala Sudanului in plina noapte. De fapt, nici nu am traversat-o pentru ca spre deosebire de alte metropole, aeroportul e in buricul targului. A fost construit intr-o vreme cand Khartoumul era micut si probabil atunci aeroportul era undeva la margine, dar acum e central, avioanele aterizand si decoland peste urbe. De ani de zile, se discuta deschiderea unui alt aeroport in afara orasului, dar niciodata nu s-au gasit bani. Slava lui Allah nu a fost inca nici un accident.

Khartoum este un oras nou. A fost fondat in 1821 (nu stiu ce bairam se va da la anul cand implineste rotunda varsta de 200 ani) dupa ce Sudanul a fost cucerit de otomani. Nu se stie exact de unde vine numele. Arabii zic ca vin din cuvantul arabesc “trompa” – khurtum, Dinka (limba cea mai vorbita din sudul Sudanului) sustin ca inseamna “locul unde raurile se intalnesc” – khar-tuom, iar Beja (o alta limba nilotica vorbita in Sudan, Eritreea si Egipt) spun ca vine de la cuvantul hartoom adica “intalnire”. Daca provenienta numelui e neclara, se stie insa ca a fost fondat de Ibrahim Pasa, fiul fondatorului Egiptului modern, albanezul (sau poate aromanul) Muhammad Ali care a obtinut o larga autonomie din partea otomanilor pentru istoricul Egipt. Tot el a decis sa cucereasca Sudanul, lucru pe care otomanii care detineau Egiptul de trei secole nu reusisera inca.

Locatia este extrem de strategica si sincer ma mir ca doar acum 200 ani a fost fondat un oras pe aceste meleaguri – in Khartoum se intalnesc Nilul Albastru si Nilul Alb care fuzioneaza devenind maretul fluviu Nil ce traverseaza apoi Sahara spre Mediterana, creand niste civilizatii antice uimitoare. De fapt, Khartoum este format din 3 orase pe care localnicii le vad ca de sine statatoare – Khartoum propriu-zis, Omdurman si Khartoum Nord, separate de fluvii. De altfel, multi sudanezi apreciaza Omdurman ca fiind capitala statului pentru ca aici se afla Parlamentul (sediul Presedintiei se afla totusi in Khartoum).

Am stat intr-unul dintre hotelurile de lux ale urbei numit Grand Holliday Villa aflat pe malul Nilului la doi pasi de Muzeul National, hai sa-i zicem centrul orasului, desi nu arata ca atare) la doi pasi de cladirea simbol a orasului – cel mai luxos si nou hotel din Khartoum construit de Gaddhafi in 2008 si care aduce cu Burj-al-Arab – Hotel Corinthia. De fapt, ca in cazul celebrului omolog din Dubai, inspiratia arhitectilor a venit de la celebrele barci cu panze arabesti, dar in Khartoum a primit porecla “Oul lui Gaddhafi” – adevarul e ca daca il privesti din anumite unghiuri arata ca un ou J.

Grand Holliday Villa in schimb era un hotel clasic african, cu un aer retro (se vede ca e de ceva ani, a fost construit la finalul anilor 1800 si printre oaspeti s-au numarat Thomas Cook, Winston Churchill si Regina Victoria) si o atmosfera coloniala cel putin in cladirea principal, dar e destul de extins, are o piscina de dimensiuni olimpice pe care evident ca am incercat-o, curti interioare, terase si multi palmieri. Personalul extrem de dragut, mai ales un baiat mic de inaltime de la restaurant care atunci cand ne-am dus la prima cina (mesele au fost incluse si una din ele a fost la hotel) ne-a sugerat sa ne luam rapid desertul pentru ca vor da navala alti clienti. Si intr-adevar, la nici 15 minute au aparut o groaza de clienti care au tabarat ca lacustele pe minunatele dulciuri ale hotelului.

Daca zonele comune au un aer de sarm colonial retro, camera pe care am primit-o era mare, luminoasa, cu plante si un pat excelent. Daca in spatiile comune, simti un pic atmosfera aia incarcata de istorie si lux apus a la secolul XIX, camerele sunt chiar moderne si faine. Nu cele de la parter (la intoarcere, am avut ghinionul sa am una de la parter), dar cele de la etaj sunt chiar faine.

Partea negativa este ca la receptie se schimba banii la probabil rata oficiala – 1 dolar = 80 lire sudaneze, in timp ce prin alte parti (inclusiv la o casa de schimb dintr-un mall), 1 dolar = 250 – 270 lire sudaneze (in functie de valoarea bancnotei pe care o schimbi – daca schimbi o bancnota de 100 dolari, primesti mai mult, daca schimbi unele mai mici, mai putin – dar atentie, trebuie sa fie impecabile si sa fie mai noi de 2009 !). Si ca veni vorba de bani, datorita embargoului care nu a fost ridicat, cardurile straine de orice fel nu functioneaza – chiar daca o sa mai vezi ATM-uri ici si colo, functioneaza doar cu carduri emise de bancile sudaneze.

Orasul nu pot spune ca e o capodopera. Se vede ca este capitala unui stat destul de sarac – bulevardele centrale sunt insa largi, ample, iar unele cladiri par sa aibe urme de gandire arhitecturala, dar in general sunt niste blocuri fade batute de soarele nemilos al desertului. In ultima zi, am luat-o la picior prin zona, erau si niste blocuri din sticla, deh, sunt la moda, dar in general, cladiri cu putine etaje si cam liniste. E drept, am prins Khartoumul in weekend cand toata lumea parea sa fie acasa. Nu am simtit deloc vibe-ul orasului. Dar cum ziceam, magia Sudanului incepe dincolo de Khartoum.

Ce am vazut totusi in Khartoum.

1. Biserica ortodoxa copta – nu este o atractie turistica per se, dar am descoperit-o pe Google Maps ca era la 100 de metri de hotel si cum era duminica, am zis sa dam o fuga. Si da, a fost o experienta interesanta. Dupa ce am asteptat ceva sa primim acceptul sa intram (exista masuri de securitate sporita dupa atacurile din Egipt asupra coptilor), am asistat la o slujba care aducea si nu aducea cu cele ale noastre. Ce pot spune este ca tamaia este de buna calitate :).
2. Mausoleul lui Mahdi. Povestea lui Mahdi este una interesanta. Mahdi in primul rand este un personaj care este asteptat de toti musulmanii la judecata de apoi, un soi de Mantuitor. Traditia spune ca in momentul in care islamul va decade sau o va lua pe cai gresite, Mahdi va veni pe pamant impreuna cu Isus Hristos si va vrea un Regat al lui Dumnezeu unde toti oamenii il voi slavi pe Allah si toti vor trai dupa perceptele Koranului (multi il asteapta din clipa in clipa, de altfel). Mahdi (pe adevaratul sau nume Muhammad Ahmad) a fost un lider religios care a reusit sa uneasca toate triburile sudaneze prin aura sa de sfant si sa lupte impotriva ocupatiei anglo-egiptene. Este considerat eroul national al Sudanului pentru ca a reusit sa invinga armata anglo-egipteana la Khartoum si sa puna bazele primului Sudan independent. Mahdi, un tip extrem de charismatic a murit insa la cateva luni dupa victorie de tifos (inca nu aparusera vaccinul de tifos), fiind succedat de unul din locotenentii lui care a luat titlul de Khalifa (“successor”). Daca Mahdi s-a multumit doar cu alungarea englezilor din Sudan, Khalifa s-a vazut lider al unui mare imperiu – a atacat Etiopia crestina unde l-a ucis pe imparatul Yohannes al IV-lea si a distrus toate bisericile secular din Gondar (singura care a ramas a fost aparata de un roi furios de viespi care a pus armata sudaneza pe fuga) si apoi s-a gandit sa ii invinga pe englezi, asa ca a atacat Egiptul spre Aswan.

Englezii nu erau ei foarte convinsi de necesitatea recuceririi Sudanului – era un tinut sarac, nu avea aur sau alte bogatii (pe vremea aceea, petrolul nu era prea important), nu era plasat strategic pe vreun drum comercial. De altfel, cand Mahdi atacase Khartoumul, englezii i-au cerut generalului Gordon sa se retraga, dar acesta undeva la limita nebuniei si vitejiei, a decis sa ramana si sa moara in lupta (aparent asta era visul lui). Dupa crearea statului mahdist, englezii au considerat ca nu e cazul sa cheltuiasca resurse pentru a-l recuceri, asa ca l-a lasat in plata lui Allah. Dar in momentul in care Khalifa a atacat Egiptul, generalul Kitchener a ripostat, reusind sa recucereasca Sudanul si sa-l ucida pe Khalifa.

Ce este interesant este ca Mahdi continua sa fie considerat sfant si exista o adevarata miscare care il considera adevaratul Mahdi si se roaga la el, asteptandu-i revenirea. Toti urmasii sai pe linie barbateasca (Mahdi a avut un fiu care s-a nascut dupa moartea tatalui) au jucat un rol important in viata politica a Sudanului, de multe ori fiind vazuti ca avand niste puteri sacre. Ultimul Mahdi important (stra-stranepotul marelui erou – Sadiq al-Mahdi) a fost ultimul prim-ministru democratic al Sudanului, rasturnat de la putere de lovitura de stat al lui Al-Bashir in 1989 si a murit de covid cu doar 3 zile inainte ca eu sa ajung in Sudan. De altfel in mausoleul lui Mahdi se afla o groapa proaspata si nemarcata unde mi s-a spus ca e ingropat. Sadiq al-Mahdi a fost succedat de fiica sa (pentru prima oara in dinastia Mahdi, succesorul este o femeie), Miriam al-Sadiq al-Mahdi, participanta la Revolutia din 2019 (a si fost arestata) care probabil va juca un rol politic important in continuare. Nu e imposibil sa devina urmatorul prim-ministru dupa alegerile din 2022 pentru ca multi o vad ca pe o Benazir Bhutto a Sudanului.

Mausoleul este langa un teren viran imens unde au loc numeroase ceremonii mahdiste. Are niste cupole ample si in interior sunt ingropati mai multi membrii ai familiei Mahdi. Nu si fondatorul, celebrul Mahdi. Cand generalul Kitchener a cucerit Khartoumul a ordonat ca oasele lui sa fie aruncate in Nil, dar i-a pastrat craniul pentru a fi expus public. Nu a facut-o de frica revoltelor, se spune ca totusi craniul lui Mahdi este ingropat langa Wadi Haifa la granita nordica a Sudanului, parca pentru a-l apara de vecinul de la nord.

Inauntru, un soi de mormant gol, luminat in verde – culoarea profetului si doi gardieni in haine traditionale. Se pare si ca jobul acesta de gardieni se mosteneste din generatie in generatie, acestia fiind urmasii unora dintre fratii de arme ai lui Mahdi.

3. Piata Omdurman – cum ziceam, Khartoumul este format din 3 sub-orase, iar Omdurman este unul dintre ele. Aici se afla una dintre cele mai mari piete din Africa si cert cea mai mare din Sudan. E imensa si gasesti aici de toate. Evident, nu am batut toata piata si ca orice bazar oriental, vanzatorii de anumite produse sunt grupati unul langa altul. Am vizitat desigur aleea cu suveniruri – cele mai ciudat suveniruri sunt pielea de anaconda, dar si crocodili de diverse marimi impaiati, dar si piata de mirodenii – intotdeauna piata de mirodenii este o nebunie de culori si mirosuri. Si aici mi-am adus aminte de iubirea mea pentru ceaiul de hibiscus capatata demult in Egipt.
4. Mall-urile. Personal cand merg undeva doresc sa vizitez atat pietele traditionale (cum e cea din Omdurman), dar si magazinele moderne, sa inteleg cate ceva din aspiratiile si gusturile noilor generatii. Exista un mall in Omdurman, la doi pasi de unul din vasele militare ale lui Kitchener care rugineste pe malul Nilului, dar nu am intrat in el (surprinzator, aici se afla un KFC si Pizza Hut) si unul in centru, destul de aproape de hotel in care am intrat. Din pacate, supermarketul era inchis, in schimb restul mi s-a parut rezonabil de modern – magazine de haine europene, electronice, etc. Si un suc de hibiscus de zile mari 😉
5. Muzeul National al Sudanului. Asa cum Cairo are un Egyptian Museum unde sunt pastrate o buna parte din tezaurele istorice ale Egiptului, asa si Khartoum are un Muzeu National. Din pacate, nu este la fel de bogat – atat pentru ca Sudanul a fost cum ziceam fratiorul mai sarac al Egiptului si deci nu a produs atatea opera de arta, cat si pentru ca din Sudan s-a furat mult mai mult decat din Egipt – cele mai stralucitoare tezaure sunt la Roma, Boston si prin alte colturi ale lumii. Nu am vizitat decat o parte din Muzeul National pentru ca cladirea principala (care are doua niveluri – unul dedicat Sudanului faraonic si celalalt dedicat Sudanului crestin) era inchisa, fiind in reconstructie (italienii contribuie la refacere, poate fiind si cu musca pe caciula ca un italian este responsabil pentru decapitarea superbelor piramide de la Meroe in cautare de aur). In schimb, am vizitat curtea muzeului unde au fost mutate mai multe temple in stil egiptean care urmau sa ajunga sub apele lacului Nasser creat de Marele Baraj de la Aswan. Daca egiptenii au mutat templul de la Philae si mai ales impresionantul templu al lui Ramses II de la Abu Simbel un pic mai incolo, sudanezii au mutat templele salvate de apele lacului in curtea muzeului, fiind in niste mini-pavilioane. Aici te poti apropia de superbele picturi egiptene pastrate miraculos peste milenii.

Cele mai multe temple au fost construite de regina Hatshepsut care a fost atat de urata de fiul vitreg si urmasul ei, Tuthmosis III (Hatshepsut a fost nevasta fratelui ei, faraonul Tuthmosis II, dar nu a reusit sa procreeze decat o fiica. Tuthmosis III a fost nascut de o fata din haremul faraonului). Cand sotul si fratele ei, Tuthmosis II a murit, Tuthmosis III avea doar 2 ani, asa ca Hatshepsut a preluat postul de faraon, fiind probabil primul lider-femeie de mare succes in pozitie de conducere din istoria omenirii. A condus Egiptul faraonic timp de 21 ani. A redeschis cai comerciale spre Levant si Punt (se presupune ca Punt este Etiopia sau chiar Yemen) si a fost probabil cel mai prolific constructor din istoria Egiptului Antic. Poate multi ati auzit sau ati si vazut templul lui Hatshepsut de langa Luxor, dar pe langa acel imens edificiu, in urma ei au ramas sute de monumente inclusiv aceste temple aflate acum la Khartoum. A murit de cancer osos si suferea si de diabet (faraonii datorita faptului ca se casatoreau sora cu frate si tata cu fiica sau chiar si nepoata nu erau prea sanatosi de felul lor datorita cosangvinitatii). Dupa moartea lui Hatshepsut, Tuthmosis III care oficial era co-regent, dar de fapt era marginalizat si posibil umilit de mama sa vitrega a decis sa rada orice referire la regina, asa ca a sters sute si mii de cartuse si a distrus numeroase statui prin tot Egiptul. Putine au rezistat, dar astazi daca se gaseste un cartus ras, este foarte probabil sa contina numele lui Hatshepsut. Astfel de cartuse sterse se afla si in Muzeul National din Khartoum.

6. Croaziera pe Nil. Khartoum este unul din locurile spectaculoase de pe traseul Nilului pentru ca aici se unifica cele doua mari brate – Nilul Albastru care vine din Etiopia si Nilul Alb care strange apele din Africa Centrala (Kenya, Uganda, RD Congo, Rwanda, etc). Sursa Nilului Alb (ma rog, cel mai indepartat afluent) este tocmai in Burundi ! Ei bine, in acest loc magic unde Nilul Alb isi uneste apele cu Nilul Albastru, nu poti sa nu faci o croaziera.

Se poate face linistit pe cont propriu – aici si la Meroe sunt singurele locuri din tot Sudanul unde vei fi apelat sa cumperi ceva. In fata hotelului Corinthia (“Oul lui Gaddhafi”) se afla numeroase vaporase care fac legatura cu o insula-plaja unde locuitorii din Khartoum se duc la un gratar si sa stea cu picioarele in apa) sau pentru un tur de Nil. Am facut si noi acest tur – am descoperit locul unde apele repezi ale Nilului Alb se intalnesc cu apele mai molcome ale Nilului Albastru, am plutit de-a lungul tarmurilor atat salbatice, cat si construite si intr-un final dupa ce am trecut printr-un brat ingust, dominat de trestii care daca nu ar fi fost pline cu plastic aduse de rau (Nilul creste si scade cu aproape 3 metri, noi am fost in perioada in care Nilul era scazut), ar fi semanat cu Delta noastra. Am oprit si in zona de picnic – plaja, unde am vazut gratare, am putut bea un ceai (sau cafea) pe niste scaune puse pe nisip si ne-am uitat la principala atractie a plajei – scaunele de plastic sunt puse in apele Nilului, asa ca onoratii oaspeti isi pot uda picioarele de Nil in timp ce sunt serviti cu ceai sau cafea. Alcoolul este interzis in Sudan, nu prea gasiti asa ceva, sau mai precis nu gasiti public. Exista o lege in discutie prin care strainii nemusulmani sa aibe voie sa consume alcool, dar in Sudan, dezbaterea si votarea unei legi dureaza … e totusi o tara care exista de 5000 ani, de ce s-ar grabi ?

7. Parlamentul Sudanului. Nu, nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se poate vizita, dar e important nu pentru arhitectura sau monumentalitate, ci pentru ca a fost construit de Romania Socialista, un cadou al lui Ceausescu pentru fratele Nimeiry. De altfel, multi cu care am vorbit prin piete sau pe strada il stiau pe Ceausescu si spuneau ca multi sudanezi si-au facut studiile in Romania si ca Parlamentul a fost construit de romani. Uitandu-ma mai bine la cladire, parca, parca seamana cu Politehnica din Bucuresti :).

Ar mai fi fost inca doua evenimente speciale, dar din pacate erau anulate din motive de COVID.

Unul era dansul dervisilor (sufi dancing) care are loc intr-un cimitir in fiecare vineri dupa-masa. Am fost acolo si nu se intampla nimic, erau doar niste tipi imbracati in costume ca de circ care cautau sa obtina niste bani pentru poze (au fost miluiti de niste polonezi) si vreo trei care bateau niste tobe, dar departe de ce vazusem pe Youtube. Lumea se stransese, dar cum nu urma sa se intample nimic, am plecat.

Al doilea sunt luptele Nuba, un soi de lupte greco-romane (care nu sunt greco-romane, sunt ale comunitatii Nuba) foarte populare. Exista chiar si un soi de stadion pentru asa ceva, dar covidul asta… Dar daca ajungeti in Khartoum, poate participati voi la competitie.

Khartoumul a fost alfa si omega excursiei – inceputul si sfarsitul. Cum ziceam, nu e un oras prea inspirational, dar poti sa vezi niste lucruri interesante imediat dupa decolare si dupa aterizare. Nu este un oras periculos, cel putin in zonele centrale si ziua (noaptea si prin favele nu se stie niciodata), dar este din pacate, destul de murdar. Sa speram ca Revolutia va curata Sudanul atat de coruptie, cat si de gunoaie. Dar asta nu se va intampla, desigur, peste noapte.

Dupa Khartoum, urmau 1500 km pe sosele si prin desert in cautarea comorilor istoriei Sudanului. Explorarea Sudanului este o calatorie in timp, descoperirea monumentelor sale multi-milenare, dar si o aventura, mai ales daca vei conduce prin desert ca intr-un adevarat raliu Paris-Dakar. Si te vei indragosti de acest desert.

Nota

Am fost in Sudan impreuna cu 8 prieteni intr-un tur organizat in colaborare cu Explore Travel cu care am organizat deja numeroase tururi in jurul lumii din Peru pana in Indonezia. Urmatoarele tururi organizate impreuna cu Explore Travel vor fi in Kyrgyzstan – Tajikistan (pe Pamir Highway) si Kurdistanul irakian

Imagini Khartoum, Sudan

Intrarea in Grand Holliday Villa, hotel in care au dormit Thomas Cook, Winston Churchill, Regina Victoria si acum si subsemnatul 🙂

Asa mi-a aratat dormitorul

Aveam si un living

Si o terasa generoasa

La micul dejun

Imposibil sa nu ma scald !

Oul lui Gaddhafi

Adica Hotel Corinthia

Slujba la Biserica Ortodoxa Copta din Khartoum

Se cadelniteaza ca la noi, dar tamaia e de mai buna calitate 🙂

Mausoleul lui Mahdi

Mormantul gol al eroului

Si gardienii mausoleului – din generatie in generatie

Haosul specific al marilor piete africane

Aleea vanzatorilor de suveniruri

Printre exponate, un crocodil impaiat

Piei de anaconda

Piata de mirodenii

Chilli 🙂

Khartoum varianta moderna

Si mall-ul din centru

Muzeul National al Sudanului

Si templele relocate din nordul tarii

Culori care s-au pastrat timp de milenii

Cartusul sters al reginei Hatshepsut – se afla in stanga celui cu scarabeu

Plaja Nilului – zona de recreere a capitalei pe o limba de pamant

Golden Gate-ul de Khartoum cu Oul lui Gaddhafi

Malurile Nilului

Bulboaca din locul de confluneta a Nilului Alb cu Nilul Albastru

Croaziera pe Nil, varianta Khartoum

Locul de recreere a locuitorilor din Khartoum

Cu picioarele in Nil

Parlamentul Sudanului, o ctitorie a tovarasului Nicolae Ceausescu

Cimitirul in care au loc dansurile dervisilor

Un mare fan al lui Ceausescu

Se intampla, nu se intampla, unii au venit totusi

Grafitti de Khartoum

O moschee din centru (o suspectez ca m-a trezit la 5 dimineata)

Bulevarde ample

Zona comerciala

Si poza de rigoare cu fanele blogului Imperator Travel din Khartoum 😉