Romania de langa noi – Peninsula Sinai :) Partea 2

Dupa tot efortul de a ne urca pe Scarile Mantuirii, in momentul cand am ajuns in varf, pur si simplu ne-am aruncat pe jos sa ne tragem sufletul. Dar odihna nu putea sa dureze prea mult, trebuia sa ne organizam. Cum eram singurii turisti din varf (intre timp, vor mai sosi inca doua-trei suflete calatoare), am pus mana pe locurile strategice de langa capela (mai ferite de vantul aprig care batea la peste 2.000 de metri). In varf, se afla deja obisnuitul chiosc cu de toate, de unde am baut cantitati industriale de ceai de hibiscus dumnezeiesc si am inchiriat saltele… Tipul de la chioscul de nuiele din varf era cel mai mare patriot roman din zona – ne-a oferit niste cani cu ceai gratis, ca intre conationali … “Imparatul Justinian ne-a luat de acasa in pustietatile astea, in Sinai sa o slujim pe Sf. Ecaterina… dar cred ca e timpul sa revin acasa”… si, surprinzator,m-a intrebat daca Romania are ca si Germania o lege a repatrierii etnicilor romani din strainatate… Da, avem, nu stiu exact care sunt prevederile ei, dar in mod cert iti trebuie o dovada ca stramosii tai au fost romani… “Exista documente in manastire, poate calugarii de acolo ma vor ajuta cu o copie”… si apoi m-a intrebat cate-n luna si-n stele despre Romania si s-a bucurat ca un copil cand i-am facut cadou cateva banconte de lei “Romanian money, right? Very niceeeee”.

Noaptea, pe varful Moise, deasupra peninsulei Sinai

Intre timp, soarele se grabea sa se culce printre culmile pustiite ale Sinaiului, invelite acum intr-o lumina rosie, incredibila… Eram noi, cei cinci, inca trei turisti si beduinul roman… Si la picioarele noastre se afla intreaga peninsula Sinai, schimbandu-si culorile la fiecare minut… pana cand soarele a apus de-a binelea si am fost imbratisati de o culoare albastra, ireala…

Si cum incercam sa ne revenim din spectacolul solar, dinspre Treptele Repetentei, auzim voci galagioase si hahaitoare… In cateva minute, micul platou a fost invadat de niste sexagenari greci care topaiau pe acolo in plina putere… Aloooo, noi ne-am prabusit sus, astia de unde sa aibe atata putere… Oricum, vigoarea nu le-a folosit, grecii au ajuns dupa apusul soarelui…

Dar nu de soare le ardea lor. Grecii venisera la slujba si luasera cu ei un preot de la manastirea Sf. Ecaterina! Cum ziceam, in varf se afla o capela mica zavorata temeinic pentru ca backpackerii care ajung in varf sa nu se culce inauntru… Popa a scos niste chei ca de poarta cetatii si, hop, a deschis capela… Grecii au intrat in capela… daca pana atunci chiraiau de se auzeau probabil de la manastire, odata intrati inauntru au devenit piosi in mod subit si au inceput sa se roage in timp ce preotul isi potrivea odajdiile pentru slujba… Intru si eu… Un batranel ma intreaba pe un ton nu foarte prietenos ce e cu mine. “Sunt roman ortodox si vreau sa asist la slujba voastra”… “Romani, ortodocsi!” a exclamat, in greceste, batranelul, schimbandu-si, brusc, mina severa intr-un zambet latit pe toata fata… si toata comunitatea ne-a adoptat pe loc. Preotul ne-a binecuvantat personal, iar la sfarsit, am fost daruiti cu toate merindele aduse de pomana.

Grecii nu aveau nici in clin, nici in maneca cu spectacolul solar, asa ca, dupa slujba, binecuvantari si dat de pomana la backpackeri ortodocsi. Apoi, cu preotul in frunte, cu faclii ca intr-un ritual stravechi, au inceput sa coboare pe Scarile Mantuirii…

Noi ne-am infruptat pe cinste si intre timp noaptea s-a asternut cu totul… noroc ca aveam o luna plina de puteai vedea ca ziua… Si dupa mai multe povesti, ne-am pus binecuvantatele saltele pe jos (miroseau ele a camila si erau pline de praf, dar ce mai conta, se interpuneau magnific intre raceala rocilor si partea noastra posterioara! Vreo doi dintre noi nu aveau saci de dormit (ce greseala!), asa ca au inchiriat tot de la beduinul roman niste pleduri groase si puternic mirositoare din par de camila… Somn usor…

M-am varat in sac, mi-am tras fermoarul si am ramas doar cu gura si ochii pe afara… Ma uit la ceilalti… si deodata revad imaginea mumiilor egiptene pe care le vazusem cu doar doua saptamani inainte in Egyptian Museum si in Valea Regilor! Suntem la randul nostru niste mumii :). Ce cool! Ma uit spre cer… O bolta atat de frumoasa…

Dupa cateva ore dormite, in mijlocul noptii ma trezesc in luminile bliturilor unor aparate de fotografiat. Deschid somnoros ochii si vad niste negri desprinsi direct din clipurile cu raperi de pe MTV… medalioane-gigant, geci de raper, ochelari de soare (desi e noapte)… Ma intorc suparat si ma culc la loc.

Ceva timp mai tarziu – iar ma trezesc… Continua sa fie noapte, mi-e cald si bine, doar nasul (care e afara) e inghetat bocna, dar de undeva se aud psalmi… Cu chiu, cu vai ies din sacul de dormit sa ma uit cine si ce canta la ora asta. Vad un grup de negri imbracati la trei ace, cu cartulii in mana, care intoneaza psalmi… ma uit mai bine si cred ca recunosc pe unul din tipii cool de mai adineuri. Oricum, continuam sa fim singuri pe varful muntelui, deci cel mai probabil raperii de dinainte s-au transformat in gospel singers J. Stau sa ma intreb de unde or fi picat. Cea mai apropiata tara crestina populata cu negri e Etiopia. Sa fie etiopieni? Voi rezolva misterul de abia la rasarit, cand voi afla ca sunt veniti tocmai din Fiji in pelerinaj pe la locurile sfinte – Ierusalim, Betleem, varful lui Moise etc.

Nu cred ca am mai dormit prea mult, ca pe la 3 noaptea locul a inceput sa se aglomereze. Au inceput sa apara grupurile de turisti picati probabil de la Sharm… Si pentru ca oricum am fost primii veniti, ne-am mutat sacii de dormit pe o mica esplanada naturala spre est… Am fost norocosi ca pana ca primele raze de soare sa ne mangaie fetele, tot varful se umpluse cu mai bine de 100 de oameni, iar atmosfera usor mistica s-a transformat intr-un vuiet ca de stadion.

Rasaritul a fost la fel de frumos ca si apusul, diferenta facand-o faptul ca, din minutul in care soarele a aparut, temperatura a urcat, ca prin minune, cu cateva grade… Si am putut sa iesim din sacii de dormit in care continuam sa stam. Apoi am asteptat sa plece multimile, am baut un ceai de hibiscus de la prietenul si conationalul de pe muntele Moise si am luat-o la vale spre manastire…

Odata soarele urcat sus pe cer, culorile au devenit tari, aproape tipau de pe toti muntii din jur. Era aproape imposibil sa nu ma opresc la fiecare cativa pasi pentru a mai imortaliza ceea ce vedeam pe pelicula video si, din cand in cand, si foto. Cand am ajuns jos, la manastire, soferul cel credincios cu Peugeot-ul lui cel rablagit ne astepta demult… “Da mult ati mai stat pe munte”… Am stat, dar a meritat…

Dupa catarare, e timpul pentru stat la plaja – la Nuweiba !

Au urmat alte cateva ore de strabatut desertul prin Sinai cu janta frecandu-se de caroserie, intr-o atmosfera mistica in muzica exotica a slujbelor musulmane de la Mecca… Dar in momentul in care am ajuns pe un deal si am revazut intinderea albastra a marii, parca toata oboseala de pe munte a disparut… In zare se vedea Nuweiba, o adevarata Vama Veche a coastei Sinaiului (alaturi de Dahab), nu foarte departe se profila silueta stearpa a coastei Arabiei Saudite, o coasta parca parasita, iar, de partea noastra, un intreg front de munti creau o imagine de neuitat…

Nu a durat foarte mult pana cand am ajuns in Tarabin, cartierul turistic al Nuweibei, plin cu restaurante, pensiuni si magazine de suvenire… Zeci de proprietari de pensiuni (sau rude si prieteni ale acestora) ne-au luat cu asalt, aruncand cu oferte, mocaciuni, cumperi 5, platesti 1… Desi eram dupa trei saptamani de Egipt, disperarea dupa clienti parea ireala chiar si pentru Egipt, iar ofertele erau “too good to be true”… Soferul ne-a lamurit… in mod normal, Nuweiba era luata cu asalt de mii de turisti israelieni… Cu cateva saptamani inainte, in Palestina incepuse cea de a doua Intifada si guvernul israelian sunase goarna retragerii… In intreaga Nuwieba nu mai erau decat cativa turisti pe care sa-i numeri pe degete. In cele din urma, am obtinut fiecare o camera separata, aer conditionat, baie proprie, mic dejun la doi pasi de mare la pretul la care acum trei saptamani am fi stat toti cinci intr-o camera cu buda undeva in spate… Dar despre Nuweiba o sa scriu alta data… Pentru ca Nuweiba nu este “Romania de langa noi”, ci poate cea mai frumoasa amintire de pe coasta Egiptului.

Cum ajungi in Sinai, apoi la Manastirea Sf. Ecaterina si Nuweiba

Numeroase chartere zboara spre Sharm el-Sheikh (vara asta mai putin din Romania, dar din alte tari au zburat intr-o veselie). E putin mai complicat cu transport de linie: trebuie sa iei un Tarom de la Bucuresti la Cairo si de acolo fie EgyptAir pana la Sharm, fie un autobuz (vreo 6 ore prin desertul Sinai). Din Sharm la manastire aveti un autobuz dimineata (3,5 ore), de la Sharm la Nuweiba autobuze mai dese (3 ore) sau service taxi (un Peugeot care pleaca cand e plin). De la Manastire la Nuweiba, e musai sa schimbi in Dahab. Daca sunteti mai multi, negociati dur un taxi

Cazare

Pe munte, sub cerul liber… inchiriezi o saltea, iti folosesti sacul de dormit din dotare sau inchiriezi o patura din lana de camila. La Nuweiba, sunt numeroase hoteluri,” camps” si felurite alte posiblitati

Cand sa te duci in Peninsula Sinai

Noi am fost in prima jumatate al lui octombrie si vremea a fost superba. Vara este crancen de cald, iarna e mai ok pe coasta, dar in munti poate fi foarte frig… Tot primavara si toamna sunt cele mai indicate.

Viza Egipt

Cetatenii romani au nevoie de viza, dar viza poate fi luata direct de pe aeroportul pe care aterizeaza sau la punctele de trecere rutiera sau marina (la Nuweiba unde ajunge ferry-ul din Aqaba, Iordania). La inceputul lunii septembrie, cineva cu neuroni nu foarte multi din guvernul egiptean a propus ca toti cetatenii straini care viziteaza individual Egiptul sa nu mai poate lua visa-on-arrival, ci doar de la ambasadele egiptene. Surprinzator, cabinetul a aprobat noua lege, dar cateva zile mai tarziu, legea a fost „inghetata” datorita protestelor industriei turistice. Vazut ca „un act simbolic de suveranitate” de inteligentii din guvern, noua lege nu cred ca i-ar fi facut mai mandrii pe soferii de taxi, ghizi, vanzatorii de suveniruri sau pe ospatari, ci in mod cert, mai flamanzi.

Harta peninsula Sinai

Click aici

Capela ortodoxa de pe varful Moise

Apus de soare peste Sinai

Aici ne vom culca 🙂

Rasarit in Egipt

Rasaritul a inrosit varful Sinai

Pentru niste culori senzationale – la coborare spre Sf. Ecaterina

Am ajuns din nou la manastire

Riviera egipteana altfel – hotelul El Sebaey Village Nuweiba

Seara – o tabla, o shisha si o poveste cu Samira

Pe plaja din Nuweiba

O discutie cu Samira pe strazile din Nuweiba