Cred ca unele dintre cele mai frumoase amintiri le am din zone complet neturistice. Nu inseamna neaparat ca trebuie sa te duci la Cuca Macaii sau sa cauti cu lumanarea vreun oras sau tara in care nu calca nimeni. Uneori poti gasi aceste zone si in orase mega-turistice – una dintre cele mai frumoase amintiri o am din Barcelona, un oras, nu-i asa, mega-turistic cu milioane de vizitatori pe an, dar cand am nimerit intr-un soi de favela a orasului, intr-o suburbie indepartata plina cu oameni minunati care au incercat totul sa imi gaseasca hostelul. Asta se intampla in 1995, probabil, acum nu mai este chiar asa de sigur, poate oamenii sunt mai sictiriti de turisti, nu stiu, acum exista preconceptii sa intri in zonele paupere. Si vorbind de preconceptii, nu refuz deloc nici zonele turistice. Ele sunt vizitate de foarte multi turisti in general dintr-un motiv foarte intemeiat – sunt locuri foarte frumoase. Nu poti spune niciodata ca Santorini, Venetia, Praga sau Amsterdamul sunt urate sau nu ai ce vedea si face. Dimpotriva, sunt niste locuri super faine, memorabile, dar, da, cel mai bine ar fi sa le eviti in perioada in care sunt luate cu asalt de milioane de oameni. Si nu e greu, ca nu sunt milioane de oameni tot timpul anului J. Dar, pe de alta parte, ai un sentiment aparte cand ajungi intr-o zona a globului unde esti o curiozitate, unde oamenii iti zambesc nu neaparat ca te vad ca pe un portofel umblator, ci pur si simplu pentru ca se bucura ca vad un turist sa ii viziteze.

De aceea am ajuns in Malawi. Este o tara aproape neturistica … sunt cateva structuri hoteliere (mai multe in capitala pentru ca exista evident si turism de afaceri), o zona pitoreasca, cu o istorie interesanta, cu parcuri nationale, cu un lac minunat, cu obiceiuri exotice si cu foarte putini turisti. OK, acum e pandemie, Malawi a ajuns partial pe o lista de “interzis” pentru ca un israelian care sosise in decembrie cu omicron acasa ar fi declarat ca cica ar fi fost in Malawi, dar si inainte de 2020, nu ajungeau prea multi turisti in Malawi – cam 800.000 pe an, in general oameni care fac cate o excursie overland plus evident, cei veniti in interes de afaceri, ONG-uri, etc, iar acuma doar in cateva locuri am vazut turisti straini si aceea e posibil sa fi fost rezidenti care locuiau in capitala Lilongwe si vizitau tara in care au ajuns.

Inainte de a ajunge in Malawi, auzisem doar ca are sloganul de tara “The warm heart of Africa” si intr-adevar asa si este. Cum ziceam, neexistand prea multi turisti, nu esti vazut ca un portofel umblator ca in alte locuri si in plus, este o tara sigura – in clasamentele mondiale, se afla printre cele mai sigure tari ale Africii (e pe locul 66 in lume, ca idee Romania este pe locul 33, dar in Africa se afla pe locul 6 din 42 tari). Tara nu este bogata, e considerata una dintre cele mai sarace tari ale Africii (adica cel mai sarac continent), dar in schimb este curate si organizata. Cumva mi-a adus aminte de Rwanda, o alta tara saraca, dar unde oamenii zambeau din inima si totul era curatel si organizat.

Dar ce e asa special in Malawi – sunt destule atractii turistice – vrei sa vezi un parc national cu acele animale tipice ale Africii, gasesti. Exista un lac imens (Malawi – de unde si vine numele tarii), cu plaje faine si apa calda (e drept, exista bilharzia, dar poti lua ceva pastille sa te protejezi). Poti asista la obiceiuri atat traditionale, cat si un pic stranii – am fost la o sala de spectacole cu dansuri tribale, dar si la dansuri “tamaduitoare” a doctorilor traditionali sau la slujba de Craciun plina de cantece la o biserica penticostala. Am stat in doua campuri in plina natura – unul pe un munte de unde vedeam o buna parte din lacul Malawi si intr-altul fix pe malul lacului. Dar despre aceste experiente o sa va povestesc in episoadele urmatoare.

Malawi este un stat relativ mic din sudul Africii. Este o tara destul de lunga, dar ingusta, iar o buna parte din teritoriu il reprezinta lacul Malawi, dar si asa populatia tarii e similara cu cea a Romaniei – 20 milioane oameni. Ca peste tot in zona, primele populatii au fost cele de pigmei – de la ei au ramas numeroase picturi rupestre – am si vazut o zona cu astfel de picturi. Peste pigmei, a venit populatia bantu, formata din negri mult mai mari si mai puternici din punct de vedere fizic care i-a invins si indepartat usor. Asta se intampla cam pe vremea lui Stefan cel Mare. Acestia au format un regat numit Maravi (in principiu, de aici vine numele contemporan de Malawi) care s-a intins pana pe malul Oceanului Indian unde au intrat in contact cu navigatorii si negustorii portughezi. Asa a inflorit regatul pe baza comertului de fildes si sclavi. Varful comertului cu sclavi a fost atins undeva la 1800 cand se estimeaza ca circa 20,000 oameni erau vanati pentru sclavie si trimisi sa fie vanduti pe coasta in fiecare an.

Timp de cel putin 200 ani, numerosi negustori, in special arabi veniti din Zanzibar au controlat acest comert inuman. Acestia s-au asezat mai ales pe langa lacul Malawi, in partea sudica si au convertit o parte din populatia locala la islam. De aceea, Malawi are astazi o comunitate importanta de musulmani in jurul lacului (cam 15% din populatia tarii se roaga la Allah). Pe la mijlocul secolului XIX au aparut misionarii englezi chititi sa converteasca populatia locala. Cel mai faimos a fost desigur, David Livingstone ale carui urme le poti gasi mai ales in nord. El a incercat sa converteasca initial populatia de langa lacul Malawi, dar acestia avand deja o religie puternica (Islamul), nu prea au fost convinsi. Asa ca Livingstone si colegii au schimbat strategia – s-au mutat in nordul actualei tari unde populatia era animista si mai usor de convertit. Iar misionarii veneau cu 2 propuneri la pachet – biserica si scoala. In consecinta, inclusiv in ziua de azi, majoritatea cu scoala, intelighentia tarii provine din nord datorita semintelor lasate de misionarii de acum 150 ani.

Numele colonial al tarii era Nyasaland. Numele are o poveste haioasa. Cand au sosit primii europeni au intrebat care e numele tarii. Localnicii neintelegand engleza au raspuns “Nyasa”. Dar “Nyasa” in limba locala nu este un toponim, inseamna “lac”. Localnicii au zis ca acela e un lac. Englezii nu s-au prins, asa ca Nyasa i-a ramas numele. Lacul Nyasa si tara Nyasaland. In 1964, Nyasaland si-a obtinut independenta si s-a redenumit Malawi. Omul forte al independentei era un doctor care traise decenii in UK (legenda locala spune ca ar fi fost doctorul reginei Elisabeta, lucru care evident nu este real). Numele lui este Hastings Kamuzu Banda si este considerat parintele natiunii. Spre deosebire de multi lideri africani de imediat dupa independenta, Banda nu a fost un semi-analfabet, dimpotriva. Era foarte scolit – a terminat liceul in SUA, apoi a facut facultatea de medicina in SUA (cu sprijinul inventatorului pastei de dinti Pepsodent), fiind al doilea malawian din istorie care a terminat medicina. S-a mutat apoi in UK, unde a facut inca o data medicina – studiile din SUA nu erau recunoscute in Anglia pentru a profesa, asa ca a terminat si universitatea din Edinburgh. A profesat ulterior in UK ca doctor (aici a fost sponsorizat de guvernul colonial al Nyasaland si de Biserica Scotiei – a carei membru era).

Desi s-a inscris in Partidul Laburist britanic imediat dupa al doilea razboi mondial, Banda a avut intotdeauna niste idei conservatoare – s-a imbracat permanent la patru ace (niciodata nu a iesit in public fara costumul lui din 3 piese sau joben), iar cat timp a fost dictator a impus ca toata populatia sa se imbrace elegant, la costum, sa fie tunsa si spalata, dusa musai la biserica, nu televiziune, nu femei goale, doar munca si biserica. Nici vizitatorii straini nu faceau exceptie – cei nerasi si netunsi erau asteptati la granitele tarii de frizeri. Pana si in ziua de azi, localnicii se imbraca destul de elegant si conservator.

Fiind unul din putinii malawieni cu studii a fost chemat in tara sa puna umarul la organizarea independentei. A revenit in 1958 dupa nu mai putin de 42 ani. Avea sa devina liderul partidului Congresului care ii reprezenta pe localnici. A devenit prim-ministru al guvernului colonial in 1963 si seful guvernului Malawi independent un an mai tarziu. Dar omul care traise decenii intregi in democratii a decis sa devina dictator. A demis guvernul in 1964, a devenit presedinte in 1966 pentru un mandat de 5 ani, dar nu a apucat sa-l termine. A fost declarat presedinte pe viata in 1970, iar toate partidele exceptand al lui au fost interzise. Nimic nou, o alta dictatura africana.

Dar Banda a fost un pic altfel. Spre deosebire de marea majoritate a liderilor istorici ai Africii Negre, el era de dreapta. A urat comunismul. Nu a avut relatii cu tarile comuniste (desi in jurul lui, cam toate devenisera – Zambia, Mozambic si Tanzania se inchinau steagului rosu cu secera si ciocanul), in schimb a avut relatii cu urata Africa de Sud cea condusa de albi intr-un regim de apartheid. Evident, a fost excomunicat de liderii negri ai tarilor din jur, dar Africa de Sud, Marea Britanie si Statele Unite i-au oferit sume de bani majore ca sa isi sustina regimul singular din zona.

Ca orice dictator a reprimat orice dizidenta (numerosi intelectuali au disparut fara urma). Inspirat de celebrul “Statul sunt eu”, leul Africii (cum se denumea) a spus-o clar – “Totul este afacerea mea. Totul. Orice spun este lege. Pur si simplu, lege”. Malawi a devenit un stat politienesc unde delatiunea a devenit o calitate suprema, iar orice impotrivire era pusa pe seama comunismului criminal, iar cei care caraiau dispareau – cei norocosi in exil, cei mai putin pe fundul lacului Malawi (nu, nu erau pasionati de scuba diving). Toti locuitorii trebuiau sa fie membri ai partidului unic, iar sefii vindeau carnetele de partid (fara de care nu puteai iesi din casa) inclusiv copiilor nenascuti. Poza lui Banda trebuia sa fie absolut oriunde – si nici un ceas, poster sau fotografie nu putea sa stea deasupra lui. Pentru un presedinte complet puritan (atat de puritan ca nici n-a fost insurat niciodata, desi avea o amanta semi-oficiala), orice forma de nudism era interzisa – ziarele straine, revistele sexy si Lonely Planet erau in afara legii. Nu exista decat un post de radio, un ziar zilnic si o revista saptamanala si ani de zile televiziunea nu a fost introdusa, fiind prezentata ca un produs al diavolului. Istoria invatata in scoli incepea cu Banda si orice fragment de istorie de dinainte de Banda era complet interzis – nici macar perioada paleolitica nu putea fi predata in scoli. Femeile nu aveau voie sa poarte pantaloni, iar fustele sau rochile trebuiau sa fie obligatoriu mult sub genunchi. Banda spunea ca acest decret nu discrimina femeile, ci dimpotriva le intarea demnitatea in fata intregului popor. Banda a deschis o Universitate in stilul universitatilor britanice unde studentii nu puteau vorbi decat in … latina sau greaca clasica. Folosirea oricarui cuvant local era aspru pedepsita.

Asa ca Malawi a trait adulandu-si liderul imbracat la patru ace vreo 20 si ceva de ani… pana cand s-a aflat ca Zidul Berlinului a cazut si alaturi de el tot sistemul comunist. Prabusirea URSS a dus la prabusirea guvernelor clientelare ale URSS in tarile africane – Tanzania, Etiopia, Angola, Mozambic, si chiar daca liderii comunisti au ramas la putere (cum ar fi in Zimbabwe sau Zambia), regimul a devenit brusc de economie libera, ma rog, sau oligarhica. Dar nu numai regimurile dictatoriale comuniste au avut de suferit, ci si regimurile dictatoriale anti-comuniste – dintr-odata SUA si Europa Occidentala nu mai aveau nevoie de dictatori caraghiosi prin tot soiul de tari din lumea a III-a. Pana si Africa de Sud, principalul aliat al lui Banda a abolit apartheidul, l-a eliberat pe Mandela si se indrepta spre un regim pluri-etnic.

Sub presiunea comunitatii internationale, Banda a convocat un referendum in 1993 prin care ii intreba pe malawieni daca vor continuarea regimului unui singur partid. 64% au spus nu. Au vrut sistem multi-partit. Parintele Patriei, Leul Africii, Geniul Malawi-ului a fost oripilat de lipsa de viziunea politica a concetatenilor, dar nu a avut ce face. In 1994, au avut loc alegeri prezidentiale multi-partite si Banda a pierdut – Banda a castigat 33% din voturi, iar principalul sau contracandidat, Bakili Muluzi a fost votat de 44% din votanti. Muluzi provenea evident din partidul lui Banda, dar in ciuda asteptarilor de schimbare profunda, obiceiurile au ramas – cu putin inainte de declararea secetei, Muluzi a vandut toate rezervele tarii de porumb, iar Malawi a fost lovita de o foamete apocaliptica. Banii castigati de pe urma vanzarii rezervelor nationale de porumb au disparut fara urma (ghiciti in conturile cui s-au dus. Cine nu se prinde, cand ne vedem ii fac cinste cu un porumb fiert). Banda a murit la 99 ani in 1997 (unii zic ca ar fi avut de fapt 90 ani pentru ca nu exista nici un certificat de nastere al lui), dupa ce a trecut prin cateva procese in care a fost achitat. Continua sa fie declarat Parinte al Patriei si 600,000 dolari din bugetul sarac al tarii au fost cheltuiti pentru un mare mausoleum in marmura construit in Lilongwe.

Urmatorul presedinte, cel de-al treilea, Mutarika a dus la o dezvoltare a agriculturii prin subventionarea a milioane de agricultori, asa ca foametea crunta din perioada Muluzi a intrat in istorie. Sa speram ca pentru totdeauna. Democratia s-a imbunatatit, alegerile au fost chiar libere, iar tara a inceput sa se dezvolte. Evident, omul nu s-a abtinut sa nu-si bage manutele adanc in bugetul de stat. Dupa ce a cheltuit mai bine de 14 milioane de dolari pe un avion privat (deh, noblesse oblige), tara a fost lovita de o criza imensa a benzinei – evident, orice picatura de petrol din Malawi este importata, iar guvernul nu a mai avut valuta sa cumpere benzina. Spre sfarsitul domniei, a inceput sa derapeze si el pe o panta dictatoriala, numerosi protestatori au fost ucisi de armata in timpul unor proteste, dar Dumnezeu l-a pedepsit – a facut un atac de cord, care nu ar fi fost o problema daca spitalul din Lilongwe ar fi avut curent electric. Nu avea curent nici spitalul, nici intreaga tara, asa ca presedintele Malawi a fost urcat intr-un avion si expediat de urgenta la Johannesburg, dar a murit aparent in zbor. Spitalul din Lilongwe nu a gasit nici macar benzina pentru generatoare. Nu stiu, dar presupun ca ultimul lui zbor a fost efectuat cu avionul acela de peste 14 milioane de dolari.

Urmasul, soc si groaza – a fost o urmasa. Vicepresedintele lui era o femeie. Joyce Banda (nici o legatura cu Leul Africii) a devenit prima presedinta a tarii. Desi guvernul s-a opus, armata si Curtea Constitutionala au sprijinit-o pentru restul mandatului de doar 2 ani. Doamna Banda a schimbat radical cursul tarii – in ultimii ani de mandat, Mutarika taiase legaturile cu donatorii internationali (hai s-o spunem pe cea dreapta, Malawi e sarac, traieste pe banii trimisi de SUA, Anglia, Europa si alte tari bogate), asa ca toata criza era datorata lipsei ajutorului international. Cu democratia restaurata, cu masuri de revigorare a economiei si cu revenirea fondurilor internationale, curentul electric a revenit in prizele malawiene, iar benzina in statiile de alimentare. Celebrul avion de 14 milioane dolari a fost vandut la putin timp dupa ce doamna Banda a devenit presedinte. Banii nu se stie unde au ajuns.

A urmat la conducere Mutharika al doilea, fratele celui mort in avion. Omul a fost profesor universitar la diverse universitati din lume, inclusiv la London School of Economics, deci era marfa. A militat pentru a diversifica agricultura malawiana unde singurul cash crop era tutunul, dar, evident nu s-a abtinut sa nu-si bage si el manutele in borcanele de miere – in 2018, zeci de mii de oameni au iesit in strada pentru a protesta impotriva coruptiei, saraciei si lipsei de curent electric. In 2019, au avut loc alegeri prezidentiale care au fost grosolan fraudate – au intrat in istorie sub numele de “alegerile tippex” datorita fraudelor comise. Au urmat demonstratii si recursul la Curtea Constitutionala. In mod socant pentru o tara africana, Curtea Constitutionala chiar si-a facut treaba, anuland alegerile. Timp de 7 ore, judecatorii Curtii Constitutionale au facut cu randul citind raportul de 500 pagini. Alegerile au fost anulate si reluate in 2020. O decizie aproape fara precedent in lume (in Africa, doar in Kenya, Curtea Constitutionala a anulat alegerile din 2017 datorita fraudelor masive).

Rezultatul ? Nici o surpriza, Mutharika al II-lea a fost invins de contracandidatul sau Lazarus Chakwera. Actualmente, Mutharika are conturile inghetate si este investigat pentru ceva afaceri dubioase cu ciment (in Africa, banii se fac din produse aparent banale).

Si pentru a termina mini-istoria Malawi, nu pot sa nu subliniez un moment cu adevarat istoric pentru tara care s-a intamplat de fapt la putin timp dupa ce am plecat din Malawi – in noiembrie, romanul Mario Marinica a fost numit directorul tehnic al Nationalei de Fotbal al Malawi (daca nu ati auzit de el, nici nu prea aveati cum, nici eu nu auzisem pana sa merg in Malawi – omul a condus echipe mici de prin Romania, a fost scouter si director tehnic, iar mai apoi a lucrat ca antrenor in destinatii exotice ca India, Tanzania, Africa de Sud si Irak). Desi echipa a fost afectata de numeroase cazuri de COVID, inclusiv Marinica fiind infectat si stand in izolare la meciul cu Guinea, pentru prima oara in istoria tarii, nationala Malawi a reusit sa se califice din grupele Cupei Africii reusind sa invinga Zimbabwe si facand egal cu Senegalul care la final, a devenit Campioana Africii. In optimile de finala, Malawi a fost eliminata la mare lupta de Maroc (una din fortele fotbalistice ale Africii) cu 2-1.

Iar in episoadele viitoare voi reveni cu ce am vazut si trait in Malawi, The Warm Heart of Africa.

Nota

Am fost in Malawi impreuna cu mai multi calatori intr-o excursie organizata de Calatoria Ta. Impreuna cu ei, planific o excursie in Cuba si Jamaica la sfarsitul lunii aprilie. Poti gasi amanunte aici: Excursie Cuba & Jamaica.

Imagini Malawi

Welcome to Malawi. Iesirea din aeroportul Lilongwe

Cam asa arata tara

Mausoleul lui Banda din Lilongwe

Piata de mango

Micuta fotomodela iesita la spalat vase in lac

Vanzatorii de banane (remarcati, omul e la costum, sarac, dar costum)

Super lux – esti tuns de doi stylisti, nu de unul !

Cu copilul la shopping

Un soi de mamaliga locala – Nsima

family car

Piata de peste din Nkhata Bay

Echipa de fete de la dansuri traditionale

2in1 – dans si papa

Dansul cameleonului

Cam asa arata un supermarket decent in Malawi

Cape Mclean, statiune turistica la lacul Malawi. Dimineata, fetele spala rufe pe plaja

Si Malawi are parcuri nationale cu fauna africana

Nu e Seychelles, este lacul Malawi

Acele flori din Malawi…

Casuta mea din Nkhata Bay

Slujba de Craciun la o biserica penticostala din Nkhata Bay

Si o ceremonie de vindecare

Dr. Maria, vraciul local

Soselele din Malawi sunt chiar bune – mai ales soseaua care strabate tara de la nord la sud

Moto-safari 🙂

Acele rasarituri de soare africane – acum varianta Malawi

Rasarit la Lacul Malawi

Si cand s-a facut zi ca lumea