Deci, iata-ma, in fine, pe insula minunilor, la festivalul Sziget, undeva la nord de Budapesta… Dupa primii pasi, mi-am dat seama ca o sa-mi placa, asa ca am inceput sa alerg in spatele restului din trupa. Orsi si Dora erau de-ai casei, probabil szigioate cu state vechi de serviciu, iar restul lumii mai fusese si ieri… Asa ca mergeau drept spre tinta, mai precis spre biroul lui Magyar Turizmus, biroul de promovare turistica a Ungariei.

Locul unde se afla standul nu era deloc prost ales, dimpotriva, era chiar super tare. Exact langa impunatoarea Sziget Eye si exact langa scena principala unde, in mod normal, canta greii! Greii din zilele precedente fusesera Placebo si Korn, iar, in seara in care ajungeam, numarul 1 era The Stone Roses, proaspat venit de la Bucuresti (ca si Placebo, de altfel). Dar inaintea lor, concerta The xx, o trupa de care n-auzisem in viata mea, dar niste colege lesinasera cand au auzit ca ma duc la Sziget unde concerteaza The xx. Ma rog, hai sa-i vad ce le poate pielea.

Dar pana atunci am facut cunostinta si cu alte persoane de la biroul de turism al Ungariei – toti erau tineri si entuziasti si presupun ca chiar fac o treaba buna si tinereasca… La noi, nici nu stiu sa avem vreun birou de turism care sa faca ceva in afara de niste reclame puse pe CNN si Euronews si cam atat… poate oi gresi, or face minuni, dar, in mod cert, nimeni din Ministerul roman al Turismului nu a auzit ca intre timp a aparut internetul. Ma rog, sa nu intru in polemici, sunt la Budapesta si e cazul sa ne ducem la concerte.

M-am dus sa-I vad pe The xx – muzica de fete, aveau niste partituri ok, nu ma dadeau pe spate. “I think they are over-rated” imi spune bavareza de la noi din grup care chiar se pricepe – lucreaza la un ziar din Stuttgart si e specializata pe muzica. Tind sa cred ca e adevarat. Dar asist la concert. Care e urmatorul in program? Pe scena principala urmeaza Stone Roses, dar, cum am spus, Szigetul are cateva scena unde au loc concerte simultan… insula este mare si poti sa tii mai multe concerte fara sa se “incalece” unul peste altul.

A doua scena ca marime este “World Music Party” – aici se manifesta artisti care canta ceva mai ethno – cele mai tari nume sunt sigur Kusturica (din pacate, cantase deja) si Bregovic (din pacate, canta duminica seara), dar si o trupa cu un nume bizar – Shantel &  The Bucovina Club Orkestar. Pe site-ul festivalului, figureaza ca ar fi nemti, pe alte pliante, ca ar fi austrieci… Si, aparent, o buna parte dintre ceilalti ii prefera pe Shantel lui Stone Roses, asa ca plecam cu mic, cu mare spre World Music Party.

Sa spun cinstit, a fost cea mai tare atmosfera de concert care am vazut-o pe toata insula. Nici Snoopy Dogg a doua zi nu a electrizat audienta ca baietii astia… cantau o muzica balcanica, similara cu Bregovic, uneori in engleza, de vreo doua ori in sarba, chiar si in romana, dar cel mai mult intr-o limba care nu o recunosc…! Ma consultam cu Tanja, ziarista slovena (de origine sarboaica insa) si nu recunosteam nicio limba din Balcani… asa ca am tras concluzia ca versurile erau in tiganeste! De fapt, prin festival exista si un “Roma tent”, un cort cu muzica tiganeasca, unde cica aveau loc cele mai tari party-uri de dupa concerte! Oricum, e un mix irezistibil de muzica balcanica si tehno, iar hitul principal se numea “Disko Partizani” – sa fie vorba de partizanii lui Tito, cantata inca prin balade in ex-Iugoslavia? Ma rog… intr-unul din cantecele cantate in engleza versurile erau si ceva despre “Transylvania” si “Romania”… sau poate mi s-a parut mie… ma rog, nu conteaza, ce pot spune este ca a fost un show de zile mari, cu trompete, cu tobe si cu un public care a umplut zona pana la refuz si a dansat pana a cazut pe jos…

La ora la care scriu aceste randuri si am Google-ul aproape, m-am mai informat… Shantel este un DJ neamt, dar bunica-su este din Bucovina romaneasca. Iar versurile pe care nu le intelegeam erau taman din marele hit “Disko Partizani” – “My baby came down from Romania/
She was the queen of Transylvania”. Evident, Baby-ul este o tigancusa… si ca veni vorba, prin a doua jumatate a lui august, Shantel & Bucovina Club Orkestar va veni sa cante in Romania, in Fratelli, atat la Mamaia, cat si la Bucuresti.

La Sziget, concertele se termina in jurul orei 23:00 din cauza unui proces intre organizatori si primaria nu stiu carui district al Budapestei care se plangea de galagie… dar party-ul este in toi in Sziget pentru ca, din fata marilor scene, poporul se muta sa danseze prin zecile de standuri si mini-cluburi care raman deschise pana in zori… asa ca noi ne-am retras la standul Biroului de Turism si am dansat pana la 3 dimineata… Cand am plecat sa prindem vaporul de Budapesta care ne-a lasat la doi pasi de hotel! Multumim frumos. Koszonem szepen!

A doua zi dimineata eram toti la masa cam tacuti si cu ochii scosi… unii dintre noi au prins zorile in Sziget si azi programul incepea la cruda ora de 10 dimineata. Pai, la ora asta presedintele interimar al Romaniei se intoarce de pe o parte pe alta si noi plecam in tur de Budapesta! Frumos ne sade?

Orsi si Dora nu si-au revenit nici ele de ieri, asa ca purcedem la drum cu Gyuri de la “Beyond Sightseeing Budapest”. Urma sa facem, ca si ieri, un tur mai neobisnuit al orasului. Nu ne vom urca la Palatul Buda, ci vom merge sa vizitam districtul 8, care ne este prezentat ca un soi de Bronx al Budapestei (ma rog, sau ca un Ferentari).

Stateam sa ma intreb in ce cartier marginas al Budapestei s-o afla districtul asta 8, dar parca mi se parea central – districtul 5 e exact in centrul urbei, in Pesta… intre timp aflam povestea cum ca locul geme de tigani, vietnamezi si emigranti, ca pe acolo sunt traficantii de droguri si ca districtul asta buclucas a fost cu probleme, hat, de pe vremea Imperiului. Gyuri ne mai da o mica speranta – cica intr-o parte din district s-ar fi mutat artistii. In fine… Microbuzul se opreste exact vis-à-vis de hotelul Mercure Korona (acesta e primul hotel “cool” occidental in care am dormit, in 1993, cand am participat la o competitie studenteasca) si coboram exact langa Muzeul National. Nu, nu o sa vizitam Muzeul National, nici macar coroana Sfantului Stefan nu mai e aici, au mutat-o la Parlament, poate sa se incoroneze Viktor Orban cu ea in pauzele de la dezbateri, ci mergem prin spatele cladirii pentru a vedea sediul Radioului Maghiar – construit in dulcele stil hrusciovist si unde am aflat ca vreo 10-15% dintre maghiari erau informatorii Securitatii… Mda, ca si la noi.

O luam apoi pe o straduta si vizitam ultimul (zice Gyuri) atelier de fierarie neturistic din oras. Coboram intr-un demisol al unui bloc de inceput de secol si, intr-adevar, dam peste o fierarie in care mesterii tocmai fac niste garduri metalice pentru spatii publice. Tanja nu rezista (desi ea imi pare cam metalista) si iese. Restul rezista si facem niste poze. Plecam mai departe. Apare o intrebare despre sistemul de protectie sociala a Ungariei. Din cate stiu, e la pamant, dar sunt curios ce ne zice Gyuri. Nu vrea sa-si critice tara, asa ca ne povesteste despre vizita lui la un camin de copii si unde s-a intors cu vreo doua zile in urma sa le duca fructe… “Cu banii de pe turul vostru prin Ungaria s-ar hrani 100 de copii vreo saptamana” mai adauga Gyuri. Temperatura din grup scade cu cateva grade… Hmmm.

O luam la pas prin districtul 8. Daca asta este Bronxul Budapestei, pai, multe orase din Europa ar vrea sa fie Bronx. Ni se spune ca asta este zona reabilitata… s-a refacut infrastructura, s-a asfaltat, s-au pus dale… si in zona au inceput sa apara si galerii de arta. Intram intr-o astfel de galerie, detinuta de un finlandez care a venit intr-un city break in Budapesta si n-a mai plecat… asta fiind in 1999 :). Oricum, finlandezul este extrem de tonic, si-a deschis un magazin de arta, e implicat in mai multe proiecte, tocmai doreste sa deschida o zona cultural intr-un palat… ofera 10 zile gratis cazare pentru orice artist sa creeze… deci, daca cititi aceste randuri si sunteti artist si aveti chef de o cazare gratis in Budapesta, dati-mi un mail.

Dupa ce trecem de zona artistica a districtului 8, intram in zona hard core… deodata, cladirile incep sa aiba fatadele coscovite, unele sunt ciuruite cu urme de gloante (deci n-au mai fost vopsite de dinainte de 1956, sau poate chiar de dinainte de 1944 – 1945)… Intram prin niste ganguri, tavanul unui bloc din asta mai ruinat a fost pictat de artistul care a pictat plafoanele Parlamentului… Cool, era probabil in perioada “artei pentru toti”. Sfarsitul turului ne prinde in casa unei doamne, nevasta de artist dintr-o trupa muzicala tiganeasca – ea insa este foarte alba, dar decorul apartamentului aduce putin cu O mie si una de nopti (inclusiv cu nelipsitele portelanuri atat de iubite in Epoca de Aur). Scopul este sa vedem cum locuiesc locuitorii obisnuiti din districtul 8… un apartament mic, de vreo 40 de metri patrati, dar curat si bine intretinut… curtea interioara si coridoarele in aer liber care probabil sunt de senzatie cand afara bate crivatul si crapa pietrele sunt cu adevarat speciale.

Intr-un final, Gyuri ne paraseste si revenim in lumea “cool” a Budapestei… Turul ne arata cum a e viata “dupa blocuri”, in spatele palatelor poleite, al cafenelelor de pe Vaci Utca si al hotelurilor de pe esplanada Dunarii… Nu foarte diferita ca in ghetourile romanesti, dar intr-un oras mult mai scump – spre deosebire de Bucuresti, la Budapesta vin milioane de turisti straini, asa ca preturile sunt mult mai mari, iar salariile nu mai sunt mult mai mari ca in Bucuresti…

Urmatorul stop la A38. Aflu ca a fost ales intr-un sondaj facut de Lonely Planet drept cel mai bun bar din lume. Wow! Este gazduit de un vas ancorat pe un tarm al Dunarii, relativ departe de centru, la sud de Citadela si de departe nu pare cine stie ce… Ma pozez cu marile afise care anunta succesul in competitia Lonely Planet si intru… o fosta nava sovietica (pe ea scrie ca e insa made in Slovakia) transformata in restaurant, bar, club… all in one. Masa e chiar foarte buna, ni se explica faptul ca ei servesc mancare tipic ungureasca + un pic de fantezie (nu am gasit fantezia in gulas, dar a fost foarte bun… am ras tot, inclusiv fundul farfuriei!)… Cu burtile pline, dam o raita prin vapor… nu e ora la care sa se deschida clubul si barul (e ora pranzului!), asa ca nu putem experimenta A38 din plin… Sa speram ca o voi face cu o alta ocazie – chiar sunt curios cum o arata cel mai tare bar din lume in apogeu!

Si dupa turul prin saracia districtului 8, avem parte de o experienta jetset… ati vazut deschiderea de la Olimpiada de la Londra? Flacara a fost adusa de Beckham la bordul unei salupe de lux pana in apropiere de stadion. Ei bine, desi nu avem nicio flacara la noi, vom ajunge la Sziget ca niste milionari – intr-o salupa cu scaune de piele, savurand sampanie… In cazul nostru, este catalogat drept taxi pe apa (ca la Venezia) si, de fapt, aflu ca proprietarul companiei operatoare numita Dunarama s-a inspirat de la Venezia… De fapt, poti inchiria salupe, vase, sa participi la mini-croaziere prin Budapesta!

Inceputul este dulce, salupa aluneca incet pe apele Dunarii, trecem pe langa noul Teatru National, construit pe la cuca macaii (dar arata bine)… exact cat sa dai pe gat un pahar de sampanie…. Pentru ca zecile (sau sutele, habar n-am) de cai-putere se dezlantuie… Wow! Mi-aduc brusc aminte de o cavalcada prin Maldive calare pe o “bestie” similara. Si, dupa ce salupa se dezlantuie printre pasnicele vase de croaziera care se invart prin oras, pilotul pune si o muzica in consecinta – AC/DC – Thunderstruk … simti cum adrenalina incepe sa pompeze… “This is not a cruise, it is a metal cruise” striga Kristin in extaz… THUNDER! Ne indreptam in viteza spre centru, trecem pe sub Szabadsag Hid – Podul Libertatii… e un sentiment de libertate si de adrenalina in aer… modalitatea perfecta sa mergem spre Sziget! Speriem pescarusii si ne indreptam in viteza sa subtraversam Podul cu Lanturi … Cam repede se termina cursa infernala… si, desi nu o exprim pe gura, tipul care conduce salupa stie ce are de facut… odata trecuti de Podul cu Lanturi pe segmentul de Dunare intre Podul cu Lanturi si Podul Margareta (prin fata Parlamentului), incepe sa se invarta in cerc in mijlocul Dunarii… iar la final, porneste direct si in viteza perpendicular pe cladirea Parlamentului si in apropiere de mal, o carmeste brusc la stanga. THUNDER!

Dupa cateva minute, ajungem insa la Sziget si Thunder Trip-ul nostru pe Dunare se termina… Koszi! Trebuie sa ne grabim ca organizatorii Sziget tin o conferinta de presa si trebuie sa aflam si noi ce si cum… Daca vreti sa aflati si voi ce si cum cu privire la Sziget, un bob zabava, pana la episodul urmator :).

Imagini Budapesta si Sziget

Intrarea la Sziget

Scena principala a festivalului

Poti sa vezi Szigetul de la inaltime

Sau din Sziget Eye 🙂

Spatiile de cazare

The xx in concert

Si o parte din gasca 🙂

In nocturna, concertul lui Shantel & Bucovina Club Orkestar

a fost nemaipomenit 🙂

A doua zi dimineata. Asta este primul hotel „de lux” in care am stat vreodata. Era in 1993 🙂

Intrarea la fierarie

Si atelierul

Partea „sexy” a districtului 8

In salonul de arta

Zona mai decrepita din districtul 8 – se mai vad urmele gloantelor (sa fie Revolutia din 1956 ? Al doilea razboi mondial ?)

dar plafoanele din hol sunt artistice 🙂

Coridorul unui bloc

La cineva acasa

A38, cel mai tare bar din lume dupa Lonely Planet

unde am mancat gulas 🙂

In fine, salupa spre Sziget

Pe drum, admiram dealul Gellert

sau Parlamentul

In viteza 🙂

Ne apropiem de „portul” Sziget

Parasim salupa… urma a doua seara la Sziget !