In conformitate cu planul initial al excursiei, in ziua a 2-a urma sa facem un tur de Dubai. Evident, pentru excursionisti era un program optional, il plateai sau nu, dar marea majoritate a poporului a hotarat sa vina in tur. Asa ca la ora stabilita am fost saltat de autocar pentru cateva ore de plimbat prin oras. Cu ghida locala, evident, o poloneza stabilita aici de aproape 30 de ani (cam de cand a inceput lupta lui Walensa si a Solidaritatii!). Maritata cu un iordanian, devenita si bunica intre timp, evident ca nimeni din familia ei nu are cetatenie de Emirate, care este restrictionata doar pentru nativi. Acestia primesc la casatorie o casa din partea statului si 20.000 de dolari… plus, evident, multe alte beneficii cum ar fi joburile in care nu faci nimic, dar iei o groaza de bani.

Oricine se duce in Emirate exclama – wow, ce au facut astia aici! Sindromul lui “cel mai mare” seduce fara indoiala. Dar cam nimic nu a fost facut de localnici, sau nativi cum li se mai spune. Totul a fost gandit si condus de nemti, americani, englezi si construit de indieni, nepalezi, coreeni si alte natii. Situatia perfecta!

In dimineata respectiva, J’Info avea in program un scurt tur de oras optional. Vreo jumatate dintre cei din grupul initial de jinfoturisti au decis sa participe, asa ca m-am alaturat grupului. Si cum eram in hotelul cel mai indepartat de grosul grupului, care campase prin Deira, zona “veche” a Dubaiului, am fost ridicat ultimul… asa ca am avut timp de un mic dejun in liniste.

Dubaiul are o istorie destul de scurta. Pe coasta Emiratelor, se aflau mici comunitati de pescari atat de peste, cat si de perle, care era principala activitate aducatoare de bani. In rest, localnicii mancau smochine, se rugau la Allah si se mai ocupa cu un pic de comert. Nu foarte mult, pentru ca marile rute comerciale nu aveau ce sa caute prin pustiurile Arabiei. Descoperirea petrolului prin anii ’50 si inceperea exploatarii lui au adus bogatii nenumarate in Emirate. Dar, in ciuda opiniei marii majoritati a locuitorilor planetei care au auzit de Dubai, emiratul nu are petrol. Petrolul reprezinta mai putin de 5% din veniturile emiratului. Veniturile Dubaiului provin din comert, servicii, turism si multe alte activitati. E drept, petrolul din Abu Dhabi i-a ajutat enorm. Dubaiul n-ar fi existat daca ar fi fost in alta parte, pentru ca sutul initial in urma caruia a inceput dezvoltarea a venit de la petrol. Abu Dhabi il extragea, Dubaiul il vindea. Ulterior, cei din Abu Dhabi s-au gandit sa-l vanda ei direct, dar Dubaiul deja luase viteza.

Dubai inseamna Du-Bai, adica doi frati. Orasul s-a dezvoltat pe malul unui canal natural numit Creek. Cei doi frati sunt, de fapt, cele doua maluri ale Creekului: Deira, orasul vechi, prima asezare serioasa din Dubai, construita intr-un stil mai putin extravagant al anilor ’70-’80, si Bur, pe malul stang, si el plin de cladiri cu mai putin glam din aceeasi perioada. Dubaiul super-modern, cu zgarie-nori care se lupta cu gravitatia, malluri gigantice, hoteluri exorbitant de scumpe se afla ceva mai departe de Creek, dar pe aceeasi parte cu Bur.

Turul nostru incepe cu vizitarea Palmierului pe care il vazusem cu o noapte inainte. Nici o problema, e interesant sa-l vezi si ziua, si chiar a meritat. Noaptea nu mi-am dat seama ca totusi o buna parte din palmier este neconstruita si nu am vazut apa ireal de verde apropiindu-se de principalul bulevard al orasului, construit pe “trunchiul” palmierului. Evident, punctul terminus a fost acelasi hotel Atlantis pe care il vizitasem cu o seara inainte. Daca, in seara precedenta, am putut savura mai mult imensele acvarii cu peste si asa-zise ruine ale Atlantidei, de data asta m-am bucurat de gradini si am vazut si ATM-ul de aur functionand. Aurul este mai important decat Allah in Emirate si oricine isi doreste sa detina cat mai mult aur. Asa ca cineva s-a gandit sa faca un ATM de unde sa extragi aur… evident, platind cu cartea de credit sau de debit. Cand mi s-a povestit despre acest ATM, am inteles ca poti scoate lingouri. Dar dupa ce l-am vazut operational (cu o seara inainte era stricat), mi-am dat seama ca e un fel de automat de bijuterii de aur… poti sa-ti cumperi niste medalioane in forma de inima, unele cu subiecte religioase (Inima de Aur – Mecca, Inima de Aur – Mohamed, trimisul lui Allah) sau laice (Inima de Aur – Ziua Mamei) la preturi de circa 1.500-1.600 de dirhami (aceeasi suma in lei). Am descoperit insa ca ATM-ul de aur nu este doar de aur, ci si de argint… poti sa cumperi aceleasi inimi de argint la sume mult mai mici (in jur de 300-400 de dirhami).

Reimbarcati in autocar, am plecat spre Burj-al-Arab, dar pe care nu il vom vizita cu aceasta ocazie. Trecem si pe langa versiunea sa mai “ieftina”, Jumeirah Beach Hotel  si ajungem in cele din urma la plaja Jumeirah, una dintre plajele publice din Dubai. Aici, poti testa toleranta emiratului – baieti si fete in costume de baie se bucura de plaja cu nisip fin, de apa calda si chiar fac si un soi de surfing… sunt cateva valuri mai mari. Tinuta este insa foarte curajoasa pentru intreaga zona – femeile pot sa fie imbracate (sau dezbracate) in costum de baie. E drept, toplessul este interzis si apoi trebuie sa ai grija sa nu treci la mai stiu eu ce excese pe plaja. Acum cativa ani, doi englezi au fost saltati de pe plaja, fiind acuzati de sex in public. Cei doi au combatut acuzarea, sustinand ca doar se sarutau, pana la urma au scapat doar cu cateva luni de inchisoare si expulzare… dar, in alte cazuri, impricinatii s-au ales si cu niste bice pe spinare… totusi, in Emirate, codul penal se bazeaza pe sharia.

Dupa un mic popas la Jumeriah beach, am continuat la un soi de emporium cu tot soiul de produse mai mult sau mai putin traditionale, inclusiv aur, covoare, statui etc. Nu m-a impresionat. Emporiumurile indiene sunt mult mai spectaculoase, iar covoarele persane erau chiar modeste… orice bazar de peste Golf, din Iran, oricat de amarat ar fi, vinde covoare mult mai bune si la preturi mult mai mici. Bifat insa si acest loc.

Urmatorul stop: la Creek pentru o panorama interesanta a Deirei. Cum spuneam, Deira este Dubaiul initial. Aici s-a construit masiv la inceput si arata cam ca orice oras nu peste masura de bogat din Orientul Apropiat. Evident, aici se gasesc magazine ieftine, restaurante pline de culoarea Orientului, lume pestrita, saloane de masaj cu filipineze, marocance si rusoaice, bazarurile, ma rog, lumea mai decrepita, dar mai autentica a Orientului Apropiat. Dar febra modernizarii a cuprins si Deira. Pe malul Creekului sunt blocuri moderne, mai la nord au aparut mallurile si tocmai citeam intr-un articol ca sunt planuri de modernizare si a Deirei…

Dar, inainte de a ajunge in Deira, ne-am oprit intr-un mic muzeu dintr-un mic fort refacut, unde am putut sa vedem reconstituita viata din Dubai de dinainte de petrol. Evident, exponatele nu reflectau saracia destul de mare a locuitorilor, ci doar sugereaza o lume rurala si cumva idilica. Odata ajunsi in subteran, ni se prezinta, cum altfel decat high tech, zarafii, artizanii sau viata de zi cu zi, totul culminand cu un film destul de interesant in care poti descoperi Dubaiul anilor 60, apoi 70, 80, terminand cu zilele noastre.

Dupa stopul istoric, urma sa traversam Creekul spre Deira. Cum altfel decat cu abra, traditionala barca ce lega cele doua maluri ale canalului, astazi motorizata. Continua sa fie insa un mijloc de transport popular. Nu costa decat 1 dirham si pleaca atunci cand are numarul de pasageri complet. Apoi trece pe langa vasele comerciale care inca urca pe Creek spre mini-portul din Deira (ma mir ca nu a fost inchis deja si zona sa fie transformata in promenada – o lipsa in Dubaiul cel plin cu de toate!), iar dupa cateva minute am debarcat in zona bazarului sau a souqului daca vrem s-o dam pe araba!

Dubaiul a pastrat doua souquri traditionale – souqul de mirodenii si, evident, cel de aur. Primul, cu alei inguste si cu o mie si una de arome, este un loc cu un pronuntat caracter turistic – pe langa mirodenii, gasesti numeroase suvenire, in schimb souqul de aur este o strada acoperita in care gasesti magazin de aur dupa magazin de aur. Fiecare incearca sa iasa in evident cu lanturi stralucind in neoanele din vitrina, cu inele cat mai groase… gasesti de toate… de la bijuterii de manelisti la cele mai delicate. Preturi? Sincer, nu ma pricep. Nici nu am retinut, nici nu stiu cat costa in Romania. Dar connaisseurii suspinau ca totusi e cam scump. Deh, suntem in Dubai, ce naiba!

Si dupa turul prin bazarul de aur, turul nostru s-a terminat. Un tur standard de oras nu dureaza mai mult de patru ore. In schimb, am aflat despre o zona unde, aparent, se pot cumpara lucruri ieftine si bune – pe langa statia de metrou Karama. Evident, nu am pierdut timpul sa ma duc acolo, am aflat de la ceilalti ca nu e mare lucru. Banuiam eu.

Odata ajuns acasa, evident ca m-am dus la Dana si Alina pentru o iesire de seara. Fusese weekend lung in Dubai, incepuse de joi datorita Anului Nou Islamic. Tocmai treceam in anul 1434. Dar Anul Nou Islamic nu este sarbatorit in acelasi stil ca Anul Nou European… nu am vazut nicaieri pavoazari cu Happy New Year 1434! De fapt, Anul Nou nu este o sarbatoare la fel de mare ca Eid-ul sau Bayramul, dar, oricum, lumea e fericita ca are parte de o zi libera – sarbatoare legala.

Cu o seara inainte, cand am fost cu Lucian, Daniela & kids la hotelul Atlantis pe Palmier, Lucian ne spusese ca cea mai faina panorama o poti avea doar daca iei elicopterul (putin cam scump) sau, ceva mai ieftin, dar nu la fel de spectaculos, daca iei mono-rail-ul. Mono-rail-ul este tot un soi de metrou, dar operat de o alta companie si care nu se conecteaza nicaieri cu reteaua de metrou. Porneste de la inceputul Palmierului pana la capatul lui, la Hotel Atlantis, langa water-parkul aferent. Pentru ca e cam complicat sa ajungi la statia de mono-rail, am luat un taxi. Pana la urma am pierdut un mono-rail la mustata, asa ca, din pacate, am ratat lumina magica de la apus, dar, orisicum, tot a fost frumos sa te plimbi pe esplanada de pe malul marii cand hotelul este invaluit de o lumina magica… evident, nu eram singuri, se pare ca promenada la apus de soare la capatul Palmierului este o plimbare favorita pentru dubieni… A trebuit sa ne mai plimbam inca vreo ora ca sa se mai limpezeasca traficul si apoi am sarit intr-un taxi, cap compas acasa. A doua zi, duminica, prima zi de lucru, fetele se duceau la cursuri, iar eu urma sa ma catar in Burj Khalifa, cel mai inalt turn din lume… Ei, nu chiar pana in varf, dar, orisicum, destul de sus.

Nota

In aceasta excursie am fost invitat de agentia de turism J’Info Tours, care m-a atasat unui grup turistic de Dubai. In Dubai am participat la excursiile optionale oferite de J’Info, dar am descoperit Dubaiul si pe cont propriu. Ca de obicei, si bune, si rele, parerile imi apartin.

Imagini Dubai

Piscina de pe hotelul meu – e pe acoperis, cladirea alba este Novotelul in constructie de langa

Pe bulevardul Palmierului spre Hotel Atlantis

Hotel Atlantis

Bancomatul de aur 🙂

Plaja Jumeirah

O plaja populara si pentru surferite

Fetelor, cam asa e tinuta acceptabila pe plajele din Dubai. E OK ?

Blocuri moderne si in Deira, pe malul Creek-ului

Fort Dubai

Cam asa arata o vila de lux de 7 stele in Emirate

La supermarket 🙂

Apoi, traversam Creek-ul cu abra

Si Deira e moderna, nu-i asa ?

Bazarul de mirodenii

si cel de aur

Cu straluciri de sa-ti ia ochii

Si in caz ca simti nevoia sa bei, cu un automat care iti face suc natural, proaspat stors 🙂

Inapoi in Dubaiul super-modern

In statia de mono-rail spre Palm, aruncam o privire la cum apune soarele pe Burj-al-Arab

Dar pana am ajuns la Atlantis, a apus soarele 🙁

Noapte buna, Dubai !