Nu e un secret pentru nimeni ca Dubaiul (si mai ales seicul lui) este obsedat de inaltimi, marimi si opulenta. Se pare ca toti seicii au o jena daca ceea ce construiesc ei nu este cel mai mare, cel mai scump, cel mai smecher din lume. Si totusi, in ciuda acestei grandomanii, Dubaiul nu detinuse niciodata recordul celei mai inalte cladiri din lume… In general, recordul acesta a fost detinut de zgarie-norii din SUA, dar in ultimii ani americanii au fost depasiti de malaysieni sau taiwanezi. Cine naiba erau astia? Aveau petrol? Da, Malaysia are, Taiwanul, nu. Iar Malaysia nu are atata petrol si atata bogatie ca Emiratele… Asa ca noul Turn Babel al omenirii, turnul care va zgaria cerul, va fi construit in Dubai. Cum sa se numeasca? Pai,  sa poarte slava emiratului peste mari si peste tari… se va numi Burj Dubai, adica Turnul Dubai. Ups, dar parca toti stim ca cea mai inalta cladire din lume se numeste Burj Khalifa… pai unde a disparut Burj Dubai?

Cel mai inalt turn din lume trebuia inaugurat candva prin jurul Anului Nou 2010. Mi-am petrecut vacanta de iarna in Sri Lanka si am zburat cu Air Arabia din Atena la Colombo via Sharjah. Prin Sharjah am avut un tranzit cam lung, asa ca am citit din scoarta-n scoarta ziarele locale (evident, cele de limba engleza), puse din belsug la dispozitia calatorilor… evident, pe toate paginile se inalta in slavi noua ctitorie… iar undeva mai pe ultimele pagini, unii comentatori scriau cu un pix mai sfios despre falimentul Dubaiului. Da, spre stupefactia generala, Dubai Inc intrase in incetare de plati. Proiectul faraonic al Palmierului si alte cateva similare trasesera Dubaiul in faliment. E drept, criza financiara globala era de blamat pentru ca nu mai venisera nemtii, englezii si americanii sa cumpere vile pe Palmier, dar inainte de a analiza cauzele esecului, ceva trebuia facut. Asa ca seicul Mohamed s-a adresat vecinului sau mai bogat, dar si mai cumpatat, emirul din Abu Dhabi, pentru ajutor. Iar salvarea nu vine gratis… vedem asta la greci, care din cand in cand sunt salvati cu mari tanguiri si targuieli cu creditorii internationali. Ei bine, in Emirate procesul a fost mai scurt, dar, probabil, la fel de dureros pentru Dubai. Cei doi proprietari a tot ce misca pe coasta Golfului Persic s-au intalnit si s-au targuit zile si nopti. Nu stiu daca au fost inspirati de dansatoare din buric, ce e cert e ca, la finalul acestor catorva zile, Abu Dhabi injecta miliarde in Dubai Inc si primea destul de multe active, actiuni, diamante, cladiri si mai stiu eu ce… Iar folclorul spune ca, la sfarsitul negocierilor, fratele cel mare din Abu Dhabi ar fi spus “frate Mohamed, stiu ca tu tocmai inaugurezi o cladire care se inalta in ceruri. Cred ca i-ar sta foarte bine sa o numesti Burj Khalifa…”. Pentru cei care nu stiati, Khalifa este numele liderului din Abu Dhabi. Si Mohamed n-a avut ce face si, desi mai erau cateva zile pana la marea inaugurare, toate materialele fusesera produse in noaptea aceea, s-au ars numeroase hartii, plastice si textile… iar fabricile de promotionale au lucrat la foc continuu. Cel mai inalt turn din lume devenea aproape natural Burj Khalifa.

Am luat metroul ca sa ma duc de la mine la Burj Khalifa. Metroul merge de-a lungul principalului bulevard din Dubai, o artera lunga de kilometri si care, uneori, are si opt benzi pe sensul autostrazii, fiind flancată de cele mai futuriste turnuri din Dubai. Se numeste bulevardul Sheikh Zayed, taica-su lui Khalifa si cel care i-a convins pe ceilalti emiri sa formeze, in 1971, Emiratele Arabe Unite. A reusit sa-i convinga pe alti sase fartati, mai bogati sau mai saraci in camile, dar nu i-a convins pe emirii din Bahrain si Qatar sa se alature uniunii, si acestia si-au fondat tarisoarele lor independente. Unul, cu foarte mult gaz, pare sa se infoaie sa devina o putere regionala (Qatar), iar sultanul din Bahrain fiind un dictator sangeros care calca in picioare 80% din populatia locala (care e, evident, mult mai paupera decat cea din orice emirat cat de sarman al EAU). Emiratele tocmai implineau 41 de ani pe 2 decembrie, iar evenimentul era sarbatorit cu numeroase postere ale emirilor, dar si cu un logo fain – siluetele celor 7 emiri si sloganul “Spirit of the Union”.

Dupa cum ziceam, in dimineata respectiva urma sa urc in turn. Publicul larg urca undeva pe la etajul 124 (sunt circa 200) intr-un balcon numit Observation deck. Dar, pentru a nu fi imbulzeala si prea multa lume, numarul celor admisi este limitat. La fiecare jumatate de ora este admis un anumit numar de vizitatori. Daca treci pe la turn si, intamplator, gasesti bilete, platesti pe loc 400 de dirhami (lei) si hop! in turn. Daca esti prevazator, si eu am fost datorita pontului Danei, iti cumperi biletul on line pe site-ul “At the top” Observation Desk si dai doar 100 de dirhami. In plus, ai si siguranta ca poti sa urci si nu te uiti fluierand a paguba pe langa cei care au acces. Cel mai popular moment este la apus de soare – poti admira Dubaiul de sus si pe zi, si pe noapte, iar ca bonus poti avea un superb apus de soare. Inutil sa spun ca biletele la aceasta ora magica sunt vandute cu mult timp in avans, asa ca am intrat pe net cu doua zile inainte de a ma catara in Burj Khalifa: nu mai erau bilete dupa-amiaza. Doar la inchidere, noaptea tarziu, si dimineata pana in pranz. Am decis sa optez pentru ora 10:30, o ora la care soarele era sus pe cer si batea dinspre uscat  spre mare. Si, sincer sa fiu, am facut o alegere buna.

Evident ca am ajuns ceva mai repede, asa ca am mai pierdut vremea in admiratia turnului pe malul lacului care inconjoara Dubai Mall & Burj Khalifa si apoi am intrat… mai intai am avut parte de o codita la controlul de securitate, dar n-a fost plictisitor… am tot citit recordurile cladirii – este singura cladire cu peste 200 de etaje, turnul ei se vede de la 95 km departare (cand am aterizat in Sharjah, aflat la vreo 100 km de Dubai, am vazut turnul perfect!), in momentul de varf al constructiei, pe santier lucrau nu mai putin de 12.000 de constructori din 80 de natiuni, exista 57 de lifturi, iar liftul pe care il vom lua noi se pare ca este cel mai rapid din lume. Nu mai mentionez cate tone de beton si sticla s-au folosit aici, pentru ca, vorba seicului Mohamed bin Rashid,  “cuvantul imposibil nu este in dictionarul liderilor”.

Dupa ce am luat vreo doua lifturi si niste scari rulante, am urcat in THE lift si am ajuns sus, la etajul 124. De aici, imediat topait in Observation Deck. Nu pot spune decat ca a fost un WOW!… chiar daca Burj Khalifa mai avea inca multe etaje pana in varf, privelistea era incredibila – albul nisipului intrerupt de albastrul sau verdele crud al lacurilor mai mult sau mai putin artificiale, albastrul Golfului Persic in zare, multimea de turnuri (favoritul meu este cel inspirat din Big Benul londonez…). Am avut o bafta teribila si o zi extrem de clara. Nici urma de nori pe cer, dar si lipsa paclei care, uneori, invaluie Dubaiul ma facea sa vad pana hat, departe… se vedeau chiar si blocurile Sharjahului, evident, sa nu le pomenesc pe cele de la Dubai Marina. Jos, la picioarele turnului, puteai sa iti dai seama cat de mare este moscheea cumparaturilor numita Dubai Mall, dar cel mai mult mi-a placut lacul care se strecura pe niste canale printr-o zona foarte posh, de cladiri scunde, dar in stil traditional. Undeva, departe, hotelul Burj-al-Dubai in forma de dhow, barca traditionala de pe coasta Arabiei si Africii, dar si insulele artificiale – Palmierul cu Hotel Atlantis in varf, precum si limbile de nisip aruncate alandala in mijlocul marii – proiectul oprit numit The World.

Inutil sa spun ca am petrecut foarte mult timp aici, sus. Ce mi-a placut este ca nu te afli intr-un acvariu de sticla si pozezi printr-un geam mai mult sau mai putin spalat, ci te afli intr-un spatiu deschis, in aer liber, e drept cu un zid de plexiglas, dar prin care exista locuri libere, fara niciun geam. Senzational! Imaginea de sus te face sa iti dai seama cel mai bine ce munca a fost aici pentru a transforma un desert sterp (pe care il vezi peste tot) intr-o mare de blocuri, dar si in spatii verzi intretinute cu greu!

La intrare era scris ca vizita dureaza, in medie, doua ore. Nu e nimeni sa te dea afara (sau, cel putin, eu nu am vazut), dar, uitandu-ma la ceas, eu am petrecut cam 2 ore si 20 de minute “at the top” (cum este numit balconul cu panorama). Si chiar ca nu m-am grabit, nu ma alerga nimeni. Spre surprinderea mea, fantanile dansatoare si-au inceput recitalul – desi stiam ca merg doar noaptea, iata ca dansul se desfasura si pe la miezul zilei, si nu era weekend, era chiar o zi relativ “moarta” pentru mall, era duminica, zi cand toata lumea se dusese la munca.

Am admirat dansul si pe zi (evident, nu este acelasi efect ca noaptea, dar, orisicat, e frumos) si m-am plimbat prin cartierul de lux, de cladiri traditionale de langa mall… intr-adevar, o poveste ca in 1001 de nopti – cafenele (ufff, Starbucks s-a infiltrat pana si aici!), restaurante, gradini paradiziace, fantani, canale… Lux ostentativ, dar totusi, uimitor, de bun-gust.

M-am despartit cu greu de Burj Khalifa. De fapt, nu m-am despartit, poate fi vazut cam de peste tot in oras, asa ca am incalecat din nou pe metrou si am taiat-o spre celalalt cartier care mi-a placut cu adevarat, Dubai Marina. Data trecuta l-am vazut noaptea, acum era cazul sa-l vad ziua.

De ce mi-a placut Dubai Marina. Pentru ca, in ciuda turnurilor (evident, si aici trebuie sa fie un “cel mai mare” – cel mai inalt bloc de locuinte din lume), exista un spatiu de promenada de-a lungul golfului in care se afla parkingul de iahturi, pe unde te poti plimba, poti face jogging sau sa stai la o terasa, pufaind o shisha… Un loc care mi-adus aminte de esplanada din Vancouver, nu stiu, un loc uman… outdoor, nu este un mall gigantic, perfect izolat intr-un aer conditionat care te criogeneaza! M-am plimbat de-a lungul golfului, am facut poze si apoi am iesit pe Marina Drive, acest Dorobanti al Dubaiului… fiind zi, am realizat ca Marina Drive este la doi pasi de plaja, asa ca m-am descaltat iute si am luat la picior nisipul moale si cald al plajei.

Cu o zi inainte, in timpul turului de oras al celor de la J’Info Tours, am trecut si pe langa Plaja Jumeirah, aflata cam pe langa Burj-al-Arab. Era OK, dar nu la fel de faina ca si cea din Marina… Si aici, si acolo, nisip alb, mare verde, dar aici plaja era mult mai lata, nu treceau masini in buza plajei si chiar pe alocuri, mai erau si sezlonguri (la plaja hotelului Hilton). In rest, ca la Jumeirah, fiecare venea cu prosopul si cearsaful de acasa si se aseza la plaja. Dress code-ul identic… nicio problema sa fii in costum de baie, dar, in mod cert, toplessul era interzis. In plus, turnurile care strajuiau plaja la o distanta rezonabila iti dadeau senzatia ca te afli poate la Miami… oricum, un loc fain, iar daca va duceti in Dubai si aveti chef sa mergeti la plaja, duceti-va mai degraba in Marina, decat la Jumeirah. Trebuie sa va dati jos la prima statie dupa statia Dubai Marina si apoi inca vreo 500 de metri.

In plus, am prins si un apus de soare incredibil, asa ca ziua se incheia cu inca un moment memorabil. A inceput sa imi placa Dubaiul? Trebuie sa recunosc ca cred ca da. Desi sustin in continuare ca este artificial, exista zone foarte faine, care te fac sa te simti bine… parca am niste sentimente mai bune… mai ales fata de zona Dubai Marina.

M-am intors valvartej acasa pentru a ma pregati de programul serii… Pe drum insa, am vazut din metrou nefericitul turn Tamweel din zona Jumeirah Lake Towers de langa Dubai Marina. Focul a cuprins etajele superioare, cam vreo 20 din 40. Se pare ca nu au fost victime, pompierii au intervenit la timp si au stins incendiul in cateva ore, dar numeroase apartamente au fost complet arse. Si, intr-adevar, chiar si din metrou, seara, turnul se vedea cam lugubru… Evident, autoritatile au decis sa investigheze toate turnurile din zona daca respecta standardele antiincendiu. Pentru ca in goana pentru terminarea constructiei cat mai rapid, si in Emirate se trage un rasol… mai ales cand nu e vorba de vreun turn “landmark”, iar, aparent, incendiile sunt frecvente.

Seara a fost de relax. M-am reunit cu grupul dupa mai bine de 24 de ore in care fiecare a facut ce a vrut si ne-am urcat pe o barcuta care ne-a plimbat in sus si in jos pe Creek. A fost mancare-tip bufet, am admirat malurile mai mult sau mai putin laminate ale Creekului, ne-am invartit printre numeroase barci care faceau acelasi lucru. Mancare buna si din plin, la un moment dat a venit si un magician care a inveselit atmosfera, mai ales pe copii, o seara chiar agreabila. Un final relaxant pentru o zi-maraton. Mai vazusem barci similare pe Nil, la Cairo, dar erau de-a dreptul disco-boats. Lumini aiuritoare, muzica de se sculau faraonii din sarcofage, cam asta era stilul egiptean… La Dubai, linistit, muzica in surdina, lumina asa, semiobscura, dar placuta.

In aceasta excursie am fost invitat de agentia de turism J’Info Tours, care m-a atasat unui grup turistic de Dubai. In Dubai am participat la excursiile optionale oferite de J’Info, dar am descoperit Dubaiul si pe cont propriu. Ca de obicei, si bune, si rele, parerile imi apartin.

 Imagini Dubai

Deci, am luat metroul spre statia Burj Khalifa – Dubai Mall

Unde ma astepta numitul Burj Khalifa !

Pana sa se faca ora, m-am mai plimbat prin jurul lacului dintre turn si mall

La intrare, un mare mic turn 🙂

Celebrele lifturi super-rapide

Si, in fine, panorama de sus, din Observation Deck !

O zona rezidentiala de mare lux si rafinament

Zona downtown de pe langa Sheikh Zayed Avenue

Niste alei amarate pe langa turn

Statia de metro

Cam asa arata The World

Desi e in plina zi, a inceput spectacolul fantanilor

Dubai Mall

Prin cartierul traditional din zona Burj Khalifa

Intre timp, la fiecare jumatate de ora, apa dantuieste 🙂

Hotelul The Palace 🙂

Un pod traditional peste lacul Khalifa

Apoi, din nou, hop in metro

Pentru a ajunge in Dubai Marina

Te poti si plimba cu barca 🙂

Plaja de la Dubai Marina… strajuita de zgarie nori

Si un apus de soare memorabil peste Golful Persic

Vasul de croaziera pentru plimbare pe Creek

Cu mancare din plin

Si un magician (nu, nu a facut sa dispara mancarea !)